ARMONIA BRASSOVIA - destrămarea unui vis - Partea a 5-a și ultima

Articol scris prin Noiembrie 2022 ...

Continuare de la „ARMONIA BRASSOVIA - Partea a 4-a (ȘINCA VECHE) - 2015 - 2017 - inițiative, provocări, teste”

Încă din 21 Dec. 2012 (când a fost prima ediție a Festivalului Comunităților Autosustenabile), în fiecare an se realizau aceste evenimente pentru a populariza ideile din spatele comunității și a capta (probabil) mai mulți oameni în comunitate. 

Mie personal mi s-au părut mereu niște evenimente prea pompoase și nenecesare, mai ales că mișcarea scârțâia rău de tot. Sigur, este lăudabil că FD și MP se agitau și căutau oameni care să vină să ne prezinte diverse idei și inițiative, alte comunități șamd, însă mi se pare că se aruncau bani în zadar. Mai bine făceai un workshop pe teren și chemai acolo, nu la Lux Divina sau prin alte părți unde s-a mai organizat și cred că se dădeau o grămadă de bani. 

Când ni s-a cerut părerea am zis că nu e cazul, dar nu am fost ascultați.

MĂGURA CODLEI, CODLEA, ȘTRANDUL ȘI LACURILE DIN CODLEA (IUL 2010 - IUL 2022)

În fiecare vară ne dorim să ajungem cel puțin odată sau de două ori pe la ștrandul și lacurile din marginea Codlei. Aflate în pădurile de la poalele Măgurii Codlea (1294m), aceste lacuri, dar și ștrandul, sunt unele din cele mai frumoase locuri de scăldat pe care le-am văzut în România. 

Locul se află la 25 de km de Brașov, la ieșirea din Codlea, de la DN1, pe lângă Hanul lui Traian în stânga (cum vii dinspre Codlea). Drumul trece prin pădure, iar acum este bine asfaltat și întreținut (nu înțeleg de ce trebuie să existe reductoare de viteză și la urcare pe acest drum nou, însă oricum, e mai bine decât era cu alte ocazii când era efectiv ciuruit, plin de cratere).

O tură scurtă în Munții Ciucaș, pe la Muntele Roșu - cu ursuleț și curcubeu de senzație - IUNIE 2022

 

Este deja a 5 -a oară când ajungem în Munții Ciucaș și cu această ocazie închidem poate un ciclul început în 2012 deoarece am ajuns din nou la Cabana Muntele Roșu după 10 ani. 

Speram să prindem rododendronii (bujorii de munte), deoarece cam în perioada asta apar și îi poți vedea, însă n-a fost să fie de data asta. A fost o furtună cu vijelie cu câteva zile înainte și apoi soare puternic și s-au ofilit. Sunt niște flori fragile și efemere, sensibile, în ciuda locului în care apar (de obicei aproape de crestele munților, în zona de pășune alpină). 

Am văzut însă tipul celălalt de rododendron, cu frunze mari și cu flori alb-verzulii și mute multe alte flori, pajiștea alpină era plină ... o splendoare (în iarbă).

Dealul Lempeș, un alt colțișor de rai (AUG 2011 - IUN 2022)

 Sunt binecuvântat să trăiesc într-un loc unde în orice direcție mergi, în câteva minute ajungi undeva într-un loc frumos, ca orbul care a nimerit Brăila. De aici toate drumurile duc nu la Roma, ci undeva într-un loc mișto.

Dealul Lempeș e unul dintre acele locuri mișto, aflat între Sânpetru și Hărman, în partea de Nord a Brașovului, practic la vreo 2 km de ieșirea din Brașov înspre Bod, sau înspre Hărman și/sau Podul Olt.

„Cei care vor să se bucure de o drumeţie în aer liber, într-un decor inedit, trebuie să ştie că o pot face la doar zece kilometri de Braşov. Turiştii pot descoperi un colţ de rai, plin cu peisaje de poveste şi locuri ideale de explorat. Este vorba despre aria naturală protejată Dealul Cetăţii -Lempeş, potrivit observatornews.ro.

Rezervaţia naturală Dealul Cetății – Lempeș- o prelungire la sud de râul Olt a masivului Baraolt cu o suprafață totală de 374 de hectare. Iar din acest punct, de la peste 700 de metri altitudine, se văd spre exemplu: Lunca Oltului. Puţin mai în spate, zona în care poteca de creastă şerpuieşte prin pădure ca într-un colţ de rai şi exact în spatele nostru acum, pe de-a-ntregul, zona de şes a depresiunii Ţara Bârsei. [...]

Dealul Cetății Lempeș a fost declarat arie naturală protejată în urmă cu 23 de ani. Cei cei care doresc să ajungă aici, au parte de toate condiţiile. Pot parca maşina la intrare în rezervație, în localitatea Sânpetru. Iar grație configurației terenului și a curenților de aer, zona este ideală și pentru zborurile cu parapanta, ale piloților începători.”

Cel puțin odată pe an ajung pe acest deal, uneori și de două sau de 3 ori. De multe ori am ieșit câteva minute la apus, alteori mai mult să stăm un pic la soare sau la umbră și să ne încărcăm de frumos.

Dealul este extrem de accesibil și te rupe rapid, dacă vrei, de oraș, deși e foarte aproape de oraș, e ca o oază de liniște în mijlocul agitației, un ax al tornadei.

Iată mai jos, harta locului:

POIANA MICĂ din Brașov și Poiana TĂRÂMUL ELFILOR - SEPT 2019 - IUN 2022

JURNAL DE BORD - POIANA MICĂ din Brașov și Poiana TĂRÂMUL ELFILOR 

SEPT. 2019 - Nu eram pentru prima dată în zonă, dar de fiecare dată când am ajuns acolo, am vrut să explorăm mai mult. Practic de fiecare dată am oprit la herghelia de cai (unde oamenii vin să se plimbe călare pe ponei și cai într-un spațiu cu adevărat mirific, dar și cu ATV-urile, motocicletele și chiar și cu mașinile personale) și am continuat spre Vest, pe potecile făcute deja de copite sau vehicule, întocându-ne apoi prin vale.

De fiecare dată când am fost acolo însă, fie week-end, fie în timpul săptămânii, zona este puțin circulată și sperăm să rămână așa, fiind cumva nebăgată în seamă, trăind într-o eclipsă față de Poiana Brașov și este perfect așa. 

POIANA VELICANULUI - locul de campare perfect

 

Vara de obicei, cel puțin de câteva ori, mergem cu cortul pe undeva. 

Am tot fost pe ici și colo, în căutarea unor locuri cât mai potrivite pentru pretențiile noastre, departe de ochii lumii și ale jandarmilor care te vânează dacă nu te așezi unde vrea sistemul să te așezi. Am găsit multe locuri frumoase, despre unele am vorbit (vezi Poaina Elfilor, Budila, la mare, la Codlea), despre altele sper să am timp să vorbesc (camparea la Cheia, Vama Buzăului, valea Dălghiului, Colții Chiliei, cabana Curmătura, și prin alte zone ale munțiilor patriei, prin Bucegi, Piatra Craiului, Apuseni, Piatra Mare, Dâmbul Morii, Ciucaș, Racoș, pe marginea unor lacuri gen Paltinu, Codlea, Bolboci, Bicaz, Cinciș, Vidraru și multe multe alte locuri). 

Cele mai multe zone din apropierea marilor orașe și a traseelor turistice sunt destul de populate și poți găsi cu greu ceva retras, mai ales aici în zona Brașovului. Însă, eu (Ștefan) am avut intuiția că trebuie să existe locuri mai retrase, mai departe de ochii publicului, dar relativ aproape de noi, pe o rază de 30 de km max în jurul orașului, ca să nu mergem nu știu cât. Iar această intuiție mi-am întărit-o de multe ori colindând împrejurimile Brașovului când am ajuns în zone foarte puțin umblate, chiar dacă erau la o aruncătură de băț de locurile chiar foarte circulate. 

Chiar și numai masivul Postăvaru dacă îl iei la pas și-i străbați toate potecile, vei descoperi colțișoare intime, poienițe retrase, fermecătoare, pe unde chiar nu trece nimeni și ai liniște, aer curat, peisaj fabulos, doar la câteva minute de mers pe jos, de zone foarte circulate. 

În genere zonele astea foarte frecventate gen Poaina Brașov, Bran, Râșnov, Brașov eclipsează cumva restul zonelor din apropiere, aflate poate în afara focusului general. 

BULGARIA - Aug 2021 - Irakli, Sunny Beach, Varna, Beala, Balcic, Topola, Silistra

Urmare din partea a 2-a

Așa cum am spus anterior, baza noastră era la Kamchia, iar de pe la ora prânzului până înspre seară exploram alte zone. Doar în ultimele două zile (ultima noapte) am mers către nord (către România) în speranța că vom reuși să vedem totuși, Kavarna și/sau Krapeț (unde doream să ne punem cortul în caz că nu găseam în altă parte). N-a fost să fie, am ajuns doar până la Topola. Însă voi păstra o relativă cronologie a evenimentelor și voi vorbi de Topola mai către final. 

Ne-am dorit să explorăm din aproape în aproape și alte zone de campare și alte plaje un pic mai la sud de Kamchia, însă deoarece nu ne-am făcut un plan clar, iar netul nu prea mergea cum trebuie, GPS-ul nu prea ne-a ajutat și am cam ratat anumite drumuri sau am nimerit hârtoape. 

Din ce văd eu acum pe hartă, zona Șkorpilovți era cea mai apropiată zonă faină de Kamchia. Plaja de după râul Kamchia pare destul de virgină, însă cred că ar fi fain de făcut o drumeție (sunt 5 Km din Kamchia în Șkorpiloviți) ... Văd că și acolo există un râu și mai multe zone de campare ce merită explorate. Îmi pare rău și nu-mi pare că n-am ajuns să vedem această zonă, deoarece avem un motiv suplimentar să ne reîntoarcem.

BULGARIA - August 2021 - Kamchia 2 - Zona sudică, croaziera și râul

Urmare din prima parte ...

Așa cum am zis în articolul anterior, stațiunea Kamchia este împărțită în două părți, prima pentru „săraci” (partea nordică) și cealaltă despărțită de un gard prin care se poate trece per pedes (în zona central-sudică), deși începe cu Paradise Bungalows care ocupă toată partea centrală, este dominată totuși de o zonă cu clădiri și hoteluri moderne, dar și de un complex imens, o tabără internațională pentru copii, cu facilități de ultimă generație, un complex construit relativ recent (numit tot Kamchia), pe care însă nu am simțit să-l vizităm (deși se pare că este posibil - am văzut la un moment dat o intrare dinspre plajă). Din ce l-am studiat, pare a fi o bază de educație și vacanță, construită de ruși, am impresia, cu terenuri sportive, bazin olimpic cu trambulină, centre de cercetare și informatică și o grămadă de astfel de lucruri. Pare a fi pentru viitorii astronauți, aspectul fiind unul futurist. Vezi AICI mai mult detalii.

Noi am zis că-l vom vizita dacă o să mai rămână timp, prioritatea fiind natura, râul, soarele.  N-a fost să fie. Poate data aviatoare ...

Bulgaria - August 2021 - Kamchia 1 - drumul, explorarea inițială, primele aventuri, plaja de vis

 

Sincer, nu am crezut și nici nu am sperat că voi mai ajunge prea curând în Bulgaria odată cu apariția acestei plandemuii, deoarece știam că vor urma restricții din ce în ce mai mari pentru nevaccidentați, așa că îmi luasem gândul să mai ajung pe undeva prin afară, mai ales că se schimbă ordinele de la o zi la alta și riscai să te trezești în scenariu roșu de tâmpenie de azi pe mâine.

Totuși, Bulgaria ne-a suprins până la urmă plăcut, fiind o țară chiar un pic mai liberă la cap decât noi, fiind și mai puțin vaccidentată decât noi, sau așa era în August ... și au scos toate restricțiile în sezonul turistic. Pe unde ne-am plimbat noi chiar nu am văzut oameni cu măști, nici măcar la interior așa că ne-am simțit foarte liberi.

Noi cu bulgarii suntem frați de suferință și „vaccinați” împotriva comunismului, de aceea noi toți ăștia din blocul fost comunist, care chiar am suferit de pe urma bolșevismului abject, noi ortodocșii (nu ca ungurii, cehii și cei mai la vest de noi, catolici), suntem mult mai circumspecți la valul acesta de tiranie sanitară cu parfum neo marxist progresist corporatist, implementat de oligarhia elitistă planetară în frunte cu familiile de sânge albastru, sioniștii loiali Rothschildzilor, Vaticanul iezuit, prin intermediul cozilor de topor de la vârful Big Pharma, Big Tech, Big Banks și Big Brother și nu punem botul la propaganda Marii Resetări în care „nu o să mai avem nimic, dar o să fim fericiți” ... Am fost acolo, am văzut, am plecat ... Sper să rezistăm și să dăm cu flit în continuare Noii Ordini Mondiale demonice. Bravo Bulgaria!

ARMONIA BRASSOVIA - Partea a 4-a (ȘINCA VECHE) - 2015 - 2017 - inițiative, provocări, teste

Articol scris prin Noiembrie 2022 ...

Continuare de la ARMONIA BRASSOVIA - visul unei comunități auto-sustenabile - Partea a 3-a - Șinca Veche (2014)

Repet, multe detalii probabil că ne scapă, nu am fost noi la butoane, așa că dacă greșim ne cerem scuze anticipat, însă simțim să prezentăm viziunea noastră, a omului implicat pe jumătate și prezent acolo destul de des. De ce spunem implicați pe jumătate? Deoarece nu vedeam niciun orizont de timp apropiat în care să fi avut bani să construim ceva acolo. Eram doar cu prezența fizică, dar prea puțin cu partea materială. Nici nu eram siguri că vrem să rămânem în zonă, dacă nu se pornea ceva mai serios, iar lucrurile tărăgănau la nesfârșit, așa că am fost în dubii și cu fundul în două luntre. Nu doream să ne implicăm trup și suflet total într-o direcție ce părea să meargă într-o gaură neagră.

Primul proiect major de după căbănuță a fost să facem prima plantație de afini pe aproximativ 1 ha, aproape de cabană. Nu știu cine a venit cu inițiativa, dar ne-am imaginat cu toții că a studiat bine subiectul. A propus să facem niște șanțuri cu excavatorul (vreo 10 - 15 rânduri de șanț, lungi de vreo 50 de m fiecare, în terasă) care să rețină apa, iar în pământul scos (așa-zisul strat înălțat). să plantăm afinii, iar afinii ar fi luat (teoretic) apă din șanțurile cu apă . Ideea nu e chiar așa de groaznică, doar că straturile de pământ erau undeva la aprox. 50  - 70 cm de apă, iar plantele au fost plantate cu entuziasm, în vârful straturilor de pământ (adică la mare distanță e orice apă) și apoi mulcite cu paie. Au fost niște idei de permacultură (agricultura leneșilor), aplicate greșit. În sistemul tradițional se plantează AȘA. Noi am făcut pe deștepții și ne-am angajat la SRL Munca în Zadar SA și apoi am rămas angajați acolo și pentru alte activități pe care le-am întreprins de-a lungul timpului acolo. 

Cam așa arătau șanțurile:

Traseu Poiana Brașov - Râșnov pe la Bisericuța Păgânilor OCT 2019 - DEC 2020

TRASEU Poiana Brașov - Tărâmul Elfilor - Bisericuța Păgânilor - Peștera Râșnoavei - Râșnov 

Sunt binecuvântat să trăiesc într-un oraș (Brașovul) care se află lângă unele din cele mai frumoase locuri văzute vreodată de mine și să ajung acolo în câteva minute sau ore, cu piciorul.

Astăzi voi vorbi de un astfel de loc, pe care l-am descoperit uluit, cu mare surprindere și anume stânca din zona Bisercuței Păgânilor de lângă Râșnov. Vedeți AICI zona mai bine.

Râșnovul pe care nu-l știi

 Râșnovul este un punct turistic arhicunoscut în țara noastră, pentru cetatea lui faimoasă, pentru Cheile Râșnoavei, pentru Dino parc și trambulina de sărituri cu schiurile de standarde internaționale, pentru că se află în această zonă de mare circulație (zona Bran și Brașov fiind poarte cele mai mari puncte de atracție turistică din țară) ... Nu ai cum să nu treci prin Râșnov dacă vii în zonă, însă puțini au timp să-i exploreze împrejurimile care sunt cumva eclipsate de obiectivele deja menționate. Puțin știu de zona Glejerie (practic un cartier lung de vreo 10 km, al Râșnovului, o altă localitate în sine, părerea mea) și mai puțini de zone gen Poiana Velicanului, Bisericuța păgânilor, dar și de alte zone din apropierea Râșnovului, unde ajungi practic în 20 - 30 de minute, pe jos, cam de oriunde te-ai afla în Râșnov. Pădurea e foarte aproape și în mare măsură necirculată sau prea puțin cunoscută, chiar și râșnovenilor, după cum aveam să constat. 

Avându-i pe finii noștri în Râșnov, în ultimii 2 - 3 ani am început să luăm diversele poteci și trasee la pas, pur și simplu, ori ca recreere, ori ca explorare sau atunci când mergeam la ciuperci. Și am descoperit o mulțime de trasee și locuri frumoase care cred că merită menționate. Deși o parte din mine vrea să le ținem doar pentru noi cei puțini, simt să împărtășesc și cu alții. La ce trafic are blogul momentan, probabil vom rămâne tot puțini cei care știm lucrurile astea, pentru multă vreme. Așa că nu mă îngrijorez.

COMICĂRII CU REFACE APP ȘI SNAPCHAT

M-am distrat și mi-am recombinat fața cu:

Han Solo (Războiul Stelelor)

Giorgio A. Tsoukalos (Ancient Aliens)

Locuri de baie și pescuit pe lângă râul Olt în județul Brașov

Malul Oltului în Județul Brașov, cel puțin pe unde am fost eu, noi, este spectaculos ... pe alocuri, paradisiac.

Primul contact cu Oltul în județul Brașov a fost în zona orașului Făgăraș, în Aprilie 2010 ... Eram veniți de vreo 6 luni în zonă și ne făcusem niște prieteni noi : bucătarul C de la vila unde trăiam și lucram. Tipul un băiat foarte fâșneț, uns cu toate alifiile, înnebunit cu pescuitul și vânătoarea (avea și un Renault Espace chiar spațios pe care-l băga peste tot) ne-a făcut „inițierea” și ne-a dus într-unul dintre cele mai frumoase locuri din zona Brașovului, un loc de care poate, nici cei din Făgăraș nu știu (i-am întrebat pe câțiva dacă au fost pe acolo și dădeau din umeri). 

Mie personal mi-e greu să înțeleg cum poți locui într-o zonă și să nu știi tot ce mișcă acolo. Eu de când eram copil mi-am explorat mereu împrejurimile, mediul (și asta pe distanțe mari în jurul casei, până la 10 km distanță aproximativ, dar și mai departe uneori), pentru a-i afla toate secretele, să văd ce alte „triburi” sunt în zonă, dar și de dragul explorării, aventurii în sine (o fi o chestie ancestrală de pe vremea când eram vânător - pescar - culegător).  Camelia îmi ține isonul și adeseori mă împinge și ea chiar mai vârtos, către diverse explorări. Acum că avem acces la mașină, spațiul de explorare s-a mărit, bineînțeles, considerabil. Acum încerc să cunosc cât mai bine zona din arealul a 100 de km în jurul meu.

Așadar să revin la drumeția din 2010. Mai jos vedeți o hartă a locului explorat:

ȚINUTUL BUZĂULUI 2 - August 2020 - Aluniș, Colți, Țara Luanei, trovanții de la Ulmet (Bozioru)

 

... Urmare de la articolul „JURNAL DE BORD - ȚINUTUL BUZĂULUI 1 - August 2020 - Pensiunea 14 Scaune, Vulcanii Noroioși, lacul Mocearu, Focul Viu” 

În ziua a doua am vizitat zona rupestră Aluniș, muzeul din Colți, apoi am mers la Nucu și am făcut unul din cele 3 trasee care vizitează cele mai multe schituri rupestre și obiective din zonă (Biserica lui Iosif, Agatonul Nou și Vechi, Lacul Mistreților, Schitul Fundătura). Noaptea am ajuns la trovanții de la Ulmet.

Iată harta traseului din cea de-a doua zi:

ȚINUTUL BUZĂULUI 1 - August 2020 - Pensiunea 14 Scaune, Vulcanii Noroioși, lacul Mocearu, Focul Viu

 Ținutul Buzăului, Țara Luanei, Vulcanii noroioși, Focul Viu și trovanții de la Bozioru au fost pe lista de vizitat de ani de zile până am luat decizia să-i vizităm. Oportunitatea ideală a apărut în August 2020 și datorită lui R care ne-a putut oferi cazare timp de 3 nopți întregului grup (7 oameni) la o pensiune relativ apropiată de aceste obiective (prin programul de vacanțe de la stat - tichetele de vacanță pe care el și soția lui nu apucaseră să le folosească și care trebuiau folosite până la o anumită dată). 

Am stat la pensiunea 14 Scaune, aflată în zona barajului Siriu, în Cașoca, pe drumul spre cascada Pruncea, care era la vremea respectivă cea mai apropiată locație de obiectivele noastre, care accepta genul acesta de tichete. Eram cam la 50 de km față de cele mai apropiate obiective și cam la 100 km de cele mai îndepărtate. Nu este mult, dar nici puțin, dar oricum era mai bine decât să venim de la Brașov. 

Locația este foarte faină și adaptată unor grupuri mari de oameni. Are foișoare, bucătărie unde îți poți face mâncare, ustensile, oale, farfurii, aragaz, apă curentă, curent electric, baie în fiecare cameră, parcare, verdeață și o liniște relativă (funcție de gradul de ocupare). Semnalul telefonic lipsește din ce-mi amintesc, iar internetul nu funcționa când am fost noi, dar aveau routere. 

MASIVUL CIUCAȘ - August 2020 - un munte fermecător

 La 2 ani după ultima drumeție în Ciucaș am revenit cu forțe proaspete și cu noi prieteni buni (bineînțeles că tot în August).

Pe la amiaza zilei de sâmbătă 8.08.2020 am ajuns în zona Cheia, dar înainte să intrăm în localitate propriu-zis. Am parcat mașinile undeva la începutul drumului de mașină care merge spre cabana Ciucaș (unde este centrul de îmbuteliere a apei minerale Keia). Era plin de mașini și abia am găsit loc liber.

Primul lucru care ne-a sărit în ochi: peste tot vezi semne cu „Camparea Interzisă!„ Hai să moară Bubu! S-au trezit peste noapte unii proprietari pe țară și gata nu mai ai voie să campezi decât în locuri special amenajate și bla bla bla ... Umblă jandarmii peste tot, gata să-ți sară la gât cu amenda dacă sufli în front ... mama lor de golani. Ciuperci și fructe de pădure nu ai voie să culegi, să campezi nu ai voie ... ai voie să respiri numai unde zic ei și cum vor ei, acum și cu botnița pe mufă.  Sictir autorităților dictatoriale!

La fel și pe litoralul românesc (în afară de Tuzla și Vadu, posibil și Vama, dar nu sunt sigur, nu ai voie să campezi pe plajă, că niște unii cu hoteluri, probabil, pierd bani la faza asta). Sunt sictirit de faza asta și de aceea am tot căutat locuri unde sunt mai mult ca sigur că nu vine nici dreaq. 

VAMA BUZĂULUI - AUGUST 2020 - o zonă de basm

 

După experiența din 2018, zona Vamei Buzăului ne-a intrat în suflet și presimt că voi mai reveni deoarece sunt multe zone rămase de explorat acolo.

Zona Vamei Buzăului este una în plină ascensiune turistică, devenind pe an ce trece, tot mai cunoscută publicului, așa cum e și firesc ... din păcate aș putea spune, deoarece mie îmi place așa mai neîntinată.

Este o zonă cu un potențial enorm, dar din fericire destul de departe de rutele principale să zic așa, de centrele de atracție mai cunoscute și este un pic mai greu accesibilă. 

Mă simt privilegiat că am apucat să prind stațiunea doar în stadiul actual de dezvoltare, fiind peste 90% încă o zonă sălbatică, cu aerul acela de gură de rai, specific românească, parcă.

Iată zona unde am campat și ne-am jucat și ne-am plimbat:

TIPIA ORMENIȘULUI ȘI RACOȘ - IULIE 2020

În Iulie 2020 ne-am propus să explorăm Tipia Ormenișului un loc unde se spune că ar fi existat cândva o așezare dacică fortificată. Iată ce ne zice wiki: „Între Munții Baraolt și Munții Perșani râul Olt curge prin strânsura Defileului Racoșului, lung de aproape 17 km. La ieșirea din defileu Oltul este străjuit de două mameloane, Tipia Racoșului pe malul drept și Tipia Ormenișului pe malul stâng. Cetatea Racoșului a fost construită pe Tipia Ormenișului, pe un platou, îngust și prelung, mărginit spre nord de o prăpastie amețitoare cu pereți verticali. Marginea dinspre prăpastie a stâncii a fost fasonată în forma unei borduri iar pe celelalte trei laturi s-a ridicat zidul cetății dacice pe la mijlocul secolului I î.e.n. Atât cetatea, cât și construcțiile de pe terase au fost distruse și incendiate în războaiele de la începutul secolului al II-lea e.n.”

Conform dex-ului „Tipia este o colină cu vârful teșit, de forma unui trunchi de con” ... ca să știț'.

Mai multe detalii despre loc AICI.

Iata mai jos harta locului și drumurile parcurse de noi:

Poiana COLȚII CHILIEI - încă un loc de campare de vis

 

Un alt loc de campare cu peisaj de vis se află aproape de Zărnești, la poalele zonei Nordice a Munților Piatra Craiului, undeva aproape de schitul Colții Chiliei.

Mașina se lasă undeva jos aproape de drumul asfaltat care face legătura între Zărnești și Plaiul Foii. Drumul de urcare până la schit este relativ ușor, și durează aproximativ o oră. Poate fi parcurs și cu o mașină 4x4, iar de la schit mai sunt 5 - 10 minute de urcat și se ajunge într-o poieniță magică, feerică, unde pare că s-au coborât îngerii. 

Poienița se află aproape de traseul ce urcă la refugiul Diana din Piatra Craiului. 

Iată mai jos harta locației: