ARMONIA BRASSOVIA - destrămarea unui vis - Partea a 5-a și ultima

Articol scris prin Noiembrie 2022 ...

Continuare de la „ARMONIA BRASSOVIA - Partea a 4-a (ȘINCA VECHE) - 2015 - 2017 - inițiative, provocări, teste”

Încă din 21 Dec. 2012 (când a fost prima ediție a Festivalului Comunităților Autosustenabile), în fiecare an se realizau aceste evenimente pentru a populariza ideile din spatele comunității și a capta (probabil) mai mulți oameni în comunitate. 

Mie personal mi s-au părut mereu niște evenimente prea pompoase și nenecesare, mai ales că mișcarea scârțâia rău de tot. Sigur, este lăudabil că FD și MP se agitau și căutau oameni care să vină să ne prezinte diverse idei și inițiative, alte comunități șamd, însă mi se pare că se aruncau bani în zadar. Mai bine făceai un workshop pe teren și chemai acolo, nu la Lux Divina sau prin alte părți unde s-a mai organizat și cred că se dădeau o grămadă de bani. 

Când ni s-a cerut părerea am zis că nu e cazul, dar nu am fost ascultați.

Oricum de multe ori am avut impresia că suntem cantități neglijabile. De multe ori ni se cerea părerea, eram ascultați, sau ni se părea că suntem ascultați, așa de formă, iar apoi FD oricum făcea tot cam ce dorea el „câinii latră, ursul merge mai departe” sau ceva de genul. 

S-au ținut aceste „festivaluri” până prin 2016, cred ... niște experiențe interesante unde la fel, se vorbea prea mult și se realiza prea puțin. Socializam și cam atât ... 

Alți bani aruncați în neant ....

Din punctul nostru de vedere, comunitatea era în declin de ceva vreme și am explicat în articolele anterioare o mare parte din motive. 

Deoarece a existat mai mereu o senzație de haos, uneori creator, dar cel mai adesea blocator, o mare parte dintre cei care mai rămăsesem în comunitate (asta prin 2016 cred) au decis că este neapărat necesar un statut, că nu se mai poate așa, că e prea mare dezordinea și este nevoie de reguli clare, disciplină, un pic de armată. Văzusem unde a dus haosul și am vrut să încercăm altceva. Știu că s-a dezbătut fiecare idee din acel statut și s-a votat în plen. 

Nu mai știm exact ce presupunea acel statut, dar cred că ne amintim câteva idei (posibil să ne înșelăm). Cred că se introducea ideea de prezență lunară relativ obligatorie, se contabliza numărul de ore, ți se oferea un titlu de membru fondator, activ, inactiv, simpatizant șamd, funcție de implicare, prezență și în funcție de asta aveai dreptul să decizi sau nu, să votezi sau votul tău să conteze mai mult sau mai puțin.

Pentru noi cel puțin, respectarea acelui statut era o corvoadă suplimentară (am explicat în articolul trecut de ce nu simțeam să ne implicăm mai mult) așa că am făcut pasul și am ieșit din comunitate.  Oricum simțeam că e pe ducă tot. 

Bomboana de pe coliva comunității, din punctul meu de vedere a fost momentul când a ars cabana, care era în mod concret, dar și simbolic copilul comunității, liantul, ceea ce mai unea, poate, pe cei puțini rămași acolo. 

Eram destul de detașați emoțional la acea vreme de loc, cabană, comunitate (prin 2017 - deja de vre-un an nu mai frecventam locul) însă chiar și așa m-am așteptat să aud niște scuze din partea celui responsabil, care nici acum nu-mi amintesc să le fi auzit în vreo formă sau alta, direct sau prin cineva (poate nu știm noi, desigur, și ne cerem scuze pentru asta). Sigur, ce mai contează, dar era poate corect și uman să existe aceste scuze. 

Inițial chiar s-a încercat să nu se spună cine a fost responsabil, ceea ce mi s-a părut urât. 

Sigur, a fost și o culpă comună, deoarece nu a existat mai multă atenție din partea celor care au construit, la burlanul de fum, ba mai mult, au existat și un avertisment în direcția asta, deoarece la un moment dat a existat jar în lemnul care era aproape de burlan și l-au stins la vreme. Însă din ce știu, cel care a lăsat focul nesupravegheat în sobă și a plecat acasă fără să fie atent la acest aspect, mi s-a părut de o neresponsabilitate crasă. Bine că nu a ars cu cineva înăuntru, totuși. 

Nu-i dau numele neglijentului, dar el singur ar trebui să se simtă să-și facă mea culpa cândva. Nu simțim să-l tragem la răspundere în vre-un fel, dar niște scuze era minimul minimorum, omenește vorbind, în această pricină. 

Sigur , nu câștigăm noi nimic din asta, dar era pentru el și sufletul lui, un lucru bun ... părerea noastră.

Acum, în altă ordine de idei, pe terenul respectiv, au existat și intenții mai mult sau mai puțin serioase, ca unii mai curajoși, să facă totuși ceva acolo, să se mute sau să-și facă un venit din acel loc.

Primii care au locuit mai mult acolo a fost familia G, care și-a plantat două rulote pe teren și au stat ceva timp în zona Zen, dar doar temporar. Între timp au mai venit și alți cu rulote prin zonă și au plecat și iar au venit și tot așa. 

Prima inițiativă de mutare mai permanentă  a fost din partea unei femei (M) care chiar începuse să-și construiască ceva acolo, ca la un moment dat să comande o căsuță mobilă, pusă pe un șasiu. Știu că începuse o relație cu cineva din comunitate, dar după ce relația lor s-a sfârșit, a cam picat și ce începuse să facă. Materialele puse pe teren au dispărut din ce știu, totul s-a făcut praf. 

Dacă nu ești hotărât să rămâi într-un loc și investești așa doar de dragul de a avea poate, ceva, cândva, un loc de refugiu sunt șanse mari să se ducă totul de râpă.

M din ce știu l-a sprijinit pe G să pornească plantația de muri și alte fructe de pădure din zonă, acesta fiind un lucru foarte bun acolo. Însă nu știu în ce măsură și-a recuperat investiția, la 4 - 5 ani de când a pornit acolo treaba ... Sigur nu e treaba mea să-mi dau cu părerea. Doresc să spun doar că acolo pare a fi un fel de gaură neagră și toți cei care au pornit ceva acolo au cam pierdut timp, bani, energie ... Sper ca G să se țină tare și să reușească, deși acum, cu noul investitor indian, e posibil să nu (revin mai încolo legat de indian).

Murele de pe plantația lui G sunt foarte mari și delicioase (poate cele mai bune mure mâncate vreodată). Dar și căpșunile și zmeura sunt deosebit de bune. Am mâncat căpșuni și în octombrie și erau fabulos de bune. În fiecare an cam de la începutul sau jumătatea lui August, până pe la mijlocul lui Septembrie se poate merge acolo să culegeți și să cumpărați. De asemenea se poate comanda de la ei. Se mai vând și în Brașov, odată/săptămână. În afara sezonului se pot comanda dulcețuri sau diverse sortimente de alcool (gen vin, lichior, zmeurată). Puteți să cumpărați sau să-i contactați AICI.

AICI O FILMARE DIN PLANTAȚIE DE LA CULES

AICI, O FILMARE DIN DRONĂ A LOCULUI

Un alt investitor care a băgat bani acolo, este I care și el a vrut să facă plantație de muri și a și făcut. Nu știu care e motivul pentru care nu a continuat. Cert este că acum, plantația lui e în paragină. Cine dorește muri, poate merge să ia de acolo ... sunt mii. Altă gaură neagră.

În imagini poate ați observat și un dom nefinalizat. Este realizat de I împreună cu mine, în 2017. Un experiment pentru a proba un concept de dom realizat de I, dar și o altă locație de întâlnire pentru cei de pe teren, după ce a ars cabana. Nu a mai fost finalizat în niciun fel. Am vrea noi să-l folosim în caz că ne mutăm în zonă, dar momentan lucrurile tărăgănează. Sperăm ca în 2023, cel târziu 2024 să putem să-i dăm o folosință.

După ce a murit aproape tot, iată că mai rezistă G cu plantația, dar și V, care plin de curaj s-a mutat anul trecut pe teren. Și-a făcut acolo un bordei, are animale și-a îngrădit un hectar și se străduiește să trăiască liber. Pentru el libertatea este suprema valoare. Totuși și pentru această libertate a avut nevoie de niște bani la început, să facă niște investiții minime, ca să nu moară de frig și foame. 

Povestea lui e fascinantă și inspirațională, dar nu e locul nostru s-o expunem aici. Poate o v-a face el cândva. Dacă e să extrag o idee esență, este aceea că libertatea e cu sacrificii, cu agonie și extaz și nu e ușor deloc. Dar V spune că preferă stresul supraviețuirii acolo, decât în lumea corporaților, orașelor ... Bravo lui și felicitări.

Pentru astfel de peisaje, parcă s-ar merita să te chinui un pic:

AICI și o filmare cu apusul

Povestea frumoasă s-a cam încheiat anul acesta. Amit, a cumpărat concesiunea și vrea să investească acolo. Nu am reținut ce vrea să facă exact acolo. Am impresia că un fel de grădină botanică, plantație de fructe de pădure, nu știu ce fel de centru. Posibil să fi reținut prost. Dacă greșim, ne cerem scuze.

Oricum totul e bio, eco, pe principii sănătoase, totul curat. Sau așa zicea A.

Dar din ce auzim noi, omul pare cam sucit și alunecos. Dacă inițial a zis că păstrează încă pentru comunitate sau pentru cei care încă mai au bani dați acolo, vreo 10 ha în zona unde sunt V și G, acum se pare că se cam sucește după cum bate vântul și nu prea mai e dispus la concesiile de dinainte de vânzare.

 Nu știm dacă au făcut vre-un contact scris sau doar o înțelegere verbală. „Scripta manent verba volant.” E fix problema lor, în special a lui G și V dacă nu au ceva scris, la mână. Dar la cum văd eu că au mers toate acolo, mi-e cam teamă că va ajunge totul în gaura neagră.

Sper să mă înșel. SFÂRȘIT!