Întâlnire cu „Spiritul Pădurii” în Vâlcele, Brașov - Articol în construcție ...

În penultima zi de vară a toamnei, 12.10. 2026, am avut inspirația să ne propunem să mergem să ne plimbăm la Vâlcele, un loc pe care doream să-l vedem mai de multicel, dar acum am zis să mergem să luăm și ceva apă bună mineralizată, cu fier și să ne plimbăm un pic prin munții Baraolt. 

Dealul Lempeș , dar și zona Ariușd, fac parte practic din partea cea mai sudică a munților Baraolt, locuri pe care am apucat să le menționăm pe blog, dar acum am vrut să mergem un pic mai departe. 

Nu am studiat harta înainte, ci a fost o decizie destul de rapidă, de spontană, deoarece prognoza cu 2 zile înainte  ne arăta ploaie pentru Sâmbătă și Duminică așa că m-am uitat rapid pe maps și am ales un traseu la ochi, fără să mă uit dacă există vre-un traseu cu adevărat. Părea să existe un drum forestier pe care să urcăm, mai pe la umbră și apoi un alt traseu de coborâre, pe la soare, dar mai pe înserat.

Iată traseul parcurs:

Neștiind mai nimic despre Vâlcele, am oprit mai întâi într-un parc ponosit, cu mult potențial, dar care a fost distrus, din centrul localității, unde se află și fabrica de îmbuteliat apă de Vâlcele, foarte apreciată, în speranța că ne vom umple și noi câteva bidoane. 

Știam că sunt două locuri unde curge apa, iar într-unul din locuri e posibil să nu curgă. Am văzut inițial un foișor lângă clădirea demontată bucată cu bucată, a Băilor Vâlcea. Acolo era cred încă un izvor cândva, dar acum e secat complet sau blocat. Am crezut că acela e izvorul care nu merge. 

Deci, acea clădire era efectiv dezmembrată, cărămidă cu cărămidă. Nu știu ce creier au cei care fac așa ceva. Trist, foarte trist. Cred că am prins în filmarea de la final. Și această localitate e plină de țigani, după cum am văzut pe unde am umblat, așa că am înțeles de ce. 

Așa că am căutat și am găsit lângă fabrica de îmbuteliere o țeavă din care curgea anemic un firicel de apă minerală. Mi-am zis, în sinea mea: iată ce mai lasă hărpăreața fabrică, publicului. 

Articol în construcție ...

Campare 5 nopți în Hălmeag, Off the Grid și Valea Strâmbă

N-am avut bani de mare așa că am mers la mică :) Adică pe sărăkie, după cum zic unii mari clasici în viață, așa cum e bunul nostru prieten, fin și iubit artist al inimii noastre, Mișu InnerSync. Însă, în ciuda bugetului limitat, a ieșit un sejur pe barosăneală, la 1 milion de stele. 

Suntem binecuvântați să trăim în Brașov, care are pe o rază de 100 km în jur, nenumărate locuri de explorare, accesibile chiar și celor ca noi, cu buget mai redus, locuri fabuloase, fermecătoare și adeseori necunoscute majorității oamenilor. 

Am ales să mergem 5 nopți (6 zile) tot în zona Brașovului, în locuri unde ne propusesem în anii trecuți să ajungem, adică să explorăm locuri de campare în zona Părăului (al proprietății lui I, unde ne mai jucăm și noi de-a grădinăritul și construitul). 

Proprietatea lui I din zona Părău, am folosit-o ca bază unde ne-am întors odată la câteva zile să facem duș, să punem sau să scoatem mâncarea de la frigider, să curățăm mașinile de praf, să culegem roșii și castraveți din grădină și/sau să ne mai încărcăm dispozitivele mobile. 

Iată zonele unde am fost, în acest sejur:

VALEA STRÂMBEI - Între Șinca Nouă și Șinca Veche

 

Deși am trecut de zeci de ori prin zona Șinca Veche - Șinca Nouă, nu ne-am făcut vânt să intrăm pe Valea Strâmbei până anul acesta, deși văzusem indicatorul de la drum de mai multe ori. Locul cumva scapă atenției deoarece este undeva între Șinca Nouă și Șinca Veche și nu prea te atrage ca idee, însă anul acesta, căutând locuri de casă pentru un prieten, am dat peste un anunț de acolo și asta mi-a atras atenția asupra locului, care pare plin de potențial. 

Iată unde este zona explorată:

VULCAN - locuri fermecătoare în apropiere de Brașov 2010 - 2025

Pe lângă Brașov există nenumărate locuri de plimbare, de drumeții, de explorat ...

După cum v-am obișnuit deja, noi nu căutăm locurile arhicunoscute, ci explorăm în detaliu fiecare colțișor al zonei unde trăim deja, având la propriu, zone foarte întinse ce merită parcurse la pas, iar la fiecare potecă, cotlon, putem avea surpriza să găsim încă un loc frumos.

Deși locuim de 16 ani în zona Brașovului și am dedicat zeci de ieșiri parcurgerii de trasee în zonă, mereu găsim locuri noi, poteci noi, perspective noi. Și chiar de mergem de două ori pe un traseu, lumina diferă, anotimpul diferă, starea interioară diferă. De aceea adeseori ne-am întors pe anumite trasee, să îl vedem și din altă „lumină”.

Vulcanul, cel de lângă Brașov (mai există și alte localități cu același nume prin jud. Hunedoara sau Jiu), este un loc ce pare de legătură, cumva nu sare în evidență pentru o posibilă destinație turistică, părând a fi cumva, un loc oarecare. Însă pentru noi, este unul dintre cele mai frumoase locuri descoperite vreodată, un loc către care eu cel puțin (Ștefan care scriu articolul), mă simt atras într-un mod visceral, așa cum mă simt atras și de Holbav și Poiana  Mărului.  

TESTAMENT - un articol în evoluție ... actualizat în 29.04.2026

Articol început prin 2021 ... la 45 de ani. La final sunt mai multe actualizări postate de-a lungul timpului.

De la început vă zic, dacă eu nu am să reușesc să mă pregătesc pentru marea trecere, găsiți-o pe tipa din poza de mai sus ... nu dați banii pe chestii religioase, făceți-vă un pustiu de bine și căutați-o ... mi-ar înveseli ziua de acolo de unde-oi fi :)))

Este un articol în evoluție, deoarece viața poate fi și foarte lungă, iar ideile pe acest subiect se pot schimba foarte mult de-a lungul timpului. Articolul de mai jos este doar o poză a acestui moment, acum la aproape 45 de ani, dar cu timpul s-ar putea să mai adaug sau să scot anumite lucruri din acest articol.

 Acum, în altă ordine de idei, majoritatea spune „eu nu aș fi cine sunt astăzi, dacă nu aș fi avut experiențele cutare și cutare” ...există o mândrie că vai cine ești tu astăzi ... Ești tu sigur că nu erai la ani lumină distanță în mai bine, dacă nu ar fi existat acele blocaje, suferințe de care acum ești așa de mândru că le-ai depășit și te consideri cumva acum ca fiind apogeul a tot ceea ce ai putea să fi? ... 

Astea mi se par sisteme de credințe tampon, narcisiste într-o oarecare măsură, care ne reconfirmă cât de „buni” suntem, cât de speciali, în ochii noștrii, dar care ne ajută să trecem peste drame, să le integrăm să nu le lăsăm să ne doboare.