După aventura din 2012 din munții Ciucaș, am tot visat să ajungem să vedem din nou aceste minuni ale naturii, dar timpul parcă zboară, anii trec, visele se duc ca un fum în vânt, viața trece pe lângă tine cu repeziciune și la final tot cu buza umflată rămâi cumva.
Abia după 6 ani am reușit să revenim în zonă, de parcă locuiam cine știe unde, nu la 50 de km distanță. Sigur, în anii aceștia nu am stat în casă tot timpul, ci am făcut alte și alte trasee și am vizitat alte locuri despre care sper să apuc să vorbesc (traseele din Bucegi, creasta Pietrei Craiului, trasee prin Piatra Mare, Vârghiș, Gherdeal, Șinca Veche, Făgăraș - Nehoiu, Măgura Branului, Postăvaru din toate unghiurile și potecile, Măgura Codlei, dealul Lempeș, Ceahlăul, zona Sarmisegetuza cu cetățile și altele și altele).
Nu am stat degeaba, dar nici nu am făcut atât de mult cât ne-am fi dorit să facem, din diverse motive, financiare în primul rând, dar și de chef, stare interioară, motivație. Uneori parcă nu-ți vine să ieși din casă ... noroc că avem prieteni buni, gen Mișu care ne-a impulsionat să ieșim mai des și întâmplarea face că el a fost cu noi în toate cele 3 plimbări prin Ciucaș ...
De obicei Mișu are concediu în August și atunci planificăm cele mai multe ieșiri, dar în ultimii ani am ieșit și în uichenduri (am mai scris despre aventurile din utlimii 3-4 ani).
Bun ... așadar în articolul de azi voi povesti despre aventura din uichendul 24-26 August 2018.
În ultimii 7-8 ani, Google Earth a devenit unul dintre mijloacele de vizualizare intensivă a globului pământesc, dar în special a zonei în care locuim. Adeseori stau minute în șir și „explorez” virtual diversele locuri pe care aș vrea să le mai văd. Mișu îmi povestise un pic despre unele campări în zona Vămii Buzăului așa că am studiat pe îndelete zona. Locul este vast, extins pe zeci de kilometri. Din păcate drumurile lasă mult de dorit și nu ți-ai dori să mergi pe acolo prea des, deși zona este incredibil de frumoasă. Într-un fel poate e mai bine că se întinează mai puțin locul.
Vama Buzăului m-a surprins foarte plăcut și voi mai vorbi de această zonă într-un articol după ce termin cu Ciucașul.
Iată zona explorată de noi în cele 3 zile dedicate:
Mai întâi am fost la Cascada Urlătoarea.
Cascada Urlătoarea este unul dintre locurile principale de atracție din zona Vămii Buzăului. Este împropriu spus cascadă deoarece este cumva un râu, pârâu, nici nu știu cum să-i spun, care curge, se prelinge pe o stâncă de o lățime considerabilă, iar această apă vine cumva din pădure, printre rădăcinile copacilor.
Seara am mers să campăm pe Valea Drăganului ...
Nu știam ce vom găsi, deoarece nu vezi chiar la nivel de super detaliu zona, dar la vremea respectivă am descoperit că imediat ce ieșeam din Vama Buzăului, asfaltul se oprea și începea macadamul ... Iar atunci tocmai turnaseră piatra. Zona este relativ deschisă (se văd spectaculos munții Ciucașului de acolo) și drumul plat, dar erau locuri unde te cam afundai cu roțile în pietriș. Nu cred că au asfaltat până în ziua de azi, deoarece traficul nu e cine știe ce în zonă. Sunt vreo 2-3 pensiuni în zonă și cam atât. Dacă ar repara drumul 103A din Zizin spre Dâlghiu ca să mai scutească traficul prin Vama Buzăului, poate s-ar merita. Și drumul 103A am înțeles că e pulbere și doar cu mașini 4x4 îl poți traversa, cu ATV-uri, motociclete și biciclete (și bineînțeles cu căruțe de lemne și mașini de tăiat lemne).
Deși drumul are vreo 7 - 10 km, sincer nu am văzut prea multe zone de campare, iar cele care mi-au plăcut cât de cât, erau destul de aproape de drum. Și în ciuda faptului că nu e așa populată zona, totuși au trecut destul de multe mașini, chiar și noaptea târziu. Nu prea mi-a plăcut asta.
E adevărat că în capătul drumului, chiar înainte de a începe traseul de urcare spre vf. Ciucaș există 2 căbănuțe (cantonul Valea Dudului și încă una), dar nu cred că aveau așa mulți turiști. Iar drumul nu este așa de atractiv de parcurs. Din ce văd, nici nu am făcut vreo poză în zonele de campare, așa de mult m-au inspirat.
Traseul de mers la Vf. Ciucaș în schimb, este fermecător. Două treimi din drum este prin pădure. Sunt vreo două porțiuni de urcuș destul de piptiș, însă există la un moment dat și o zonă de relativ platou, de câteva sute de metri, de zici că ești în altă lume.
După pădure, imediat se deschide o zonă, poate cea mai frumoasă văzută în Ciucaș, care din păcate nu se vedea din alt unghi sau din altă parte decât de acolo. Deci ori urcați din Dălghiu (se fac vreo 2-3 ore până acolo) ori urcați pe altă parte la vf. Ciucaș și coborâți vreo 20 de minute (urcușul înapoi este însă destul de abrupt ... s-ar putea să vă ia 30 de minute).
Este ca o vale a „zânelor” sau a elfilor, i-am zis noi, iar în centrul ei, tronează o stâncă ce are 4 sau 5 coloane în sus, ca o mână cu 5 degete ce stă cu ele în sus.
Iată AICI și o filmare:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vă rog păstrați decența în limbaj, iar dacă aduceți critici, mențineți un limbaj civilizat, logic și argumentat pentru a fii o critică constructivă. Mulțumesc!