Este deja a 5 -a oară când ajungem în Munții Ciucaș și cu această ocazie închidem poate un ciclul început în 2012 deoarece am ajuns din nou la Cabana Muntele Roșu după 10 ani.
Speram să prindem rododendronii (bujorii de munte), deoarece cam în perioada asta apar și îi poți vedea, însă n-a fost să fie de data asta. A fost o furtună cu vijelie cu câteva zile înainte și apoi soare puternic și s-au ofilit. Sunt niște flori fragile și efemere, sensibile, în ciuda locului în care apar (de obicei aproape de crestele munților, în zona de pășune alpină).
Am văzut însă tipul celălalt de rododendron, cu frunze mari și cu flori alb-verzulii și mute multe alte flori, pajiștea alpină era plină ... o splendoare (în iarbă).
Noi am mai văzut rododendronii prin Bucegi, însă mai sus cu vreo 400 de m față de înălțimea la care i-am căutat în Ciucaș.
Cam așa arată acei rododendroni rozalii din Bucegi, care dau impresia că muntele e roz, iar la apus, este efectiv o senzație eterizată, de trecere între lumi. Mai jos niște poze din Bucegi din 2014, aproape de refugiul Țigănești (o călătorie despre care vom vorbi, poate, mai încolo).
A fost o experiență interesantă și pentru că am fost lunea, când era gol în zonă, liniște și pace ... doar câinii de la stână ne-au mai lătrat că prea păream niște „animale” ciudate, singuratice.
Vremea a fost perfectă : cam 23 de grade și un cer schimbător, cu nori și soare, iar într-un final, fix când am plecat ne-a prins și ploaia torențială, amintindu-ne cât de rapid se poate schimba vremea la munte (acum e soare și în 10 minute poate să plouă cu spume).
Cabana pare închisă sau are un aspect dezolant. Toată zona aceea are un aspect dezolant, părăsit. Drumul până acolo, prin pădure, cu mașina, cu bolta de copaci și pe creastă, este însă, fermecător și unic pentru noi.
Experiența, deși relativ banală, ne-a adus niște momente rare care să ne dea un plus de bucurie că am venit și am ratat experiența cu rododendronii. Am văzut, de la o distanță sigură, un ursuleț (aceast fiind a doua oară când vedem un ursuleț în libertate - prima dată la Stâna Regală din Sinaia în 2007). Din păcare filmarea a fost realizată de la distanță un pic cam mare, iar zoom-ul telefonului e foarte slăbuț și nu se vede foarte bine. Deși blana pare albă, e de fapt maro deschis, însă telefonul nu a înregistrat prea bine acea mică pată de culoare.
Când am văzut ursulețul am făcut totuși cale întoarsă, deoarece mama lui putea fi și ea pe aproape. Numai bine că a venit și o ploicică. A fost însă scurtă, iar soarele ce bătea dinspre apus a luminat picăturile într-un mod feeric și a apărut un curcubeu imens și spectaculos. Un portal către o altă lume ... Nu știu de ce se formează fix așa, de ce au o anumită mărime și de ce sunt perfect arc de cerc, dar mi se par niște minuni divine, în ciuda explicațiilor științifice.
Ploaia torențială a venit fix când ne-am pornit către casă, dar în ciuda potopului (aveam senzația că mergem cu submarinul pe stradă, nu cu mașina :) soarele răzbătea din loc în loc, iar razele de soare se vedeau adeseori ca într-o pictură de basm.
Am avut senzația unei integrări divine ... a unui cadou binecuvântat.
IATĂ MAI JOS FILMUL ÎNTREGULUI TRASEU:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vă rog păstrați decența în limbaj, iar dacă aduceți critici, mențineți un limbaj civilizat, logic și argumentat pentru a fii o critică constructivă. Mulțumesc!