Fumatul și prima Cola - 7 - 14 ani (1983 - 1990)

După cum a zis în articolul despre perioada până în 7 ani, am început să fumez la 7 ani. Bineînțeles că anturajul, băiețașii de cartier, tatăl meu, cu toții au fost un factor care m-au pornit pe acest drum, însă cel puțin până la 13 ani, fumatul a fost ceva fără o prea mare constanță, nu trăgeam în piept fumul și ne prosteam și noi să părem mai adulți. 

Pufăiam diversele tipuri de țigări, să vedem ce este domnule așa de deosebit la ele, însă de la bun început nu am înțeles de ce și cum, ce este așa de atractiv la ele, în afară de faptul că te fac să pari mai interesant și mai "jmeker dă cartier". 

CĂLĂTORIA ÎNTUNECATĂ A FURATULUI - 7-14 ani (1983 - 1990)

Deoarece efectiv nu găsesc timpul să mă așez și să-mi aștern memoriile, o voi face pe capitole mai micuțe. Poate nu întâmplător memoriile se aștern la vârsta pensionării. Oricum cred că mă apucă pensionarea cu acest jurnal intim deoarece cel puțin pentru perioada ultimilor 15 ani mai trebuie să treacă ceva vreme până voi putea scrie deoarece sunt evenimente încă vii, acute, persoane foarte vii și implicate în toate aceste evenimente, dureri prea recente ca să fie privite cât de cât obiectiv, lucruri peste care vor trebui sa treacă ceva ani buni ...

Înainte să vorbesc despre ce mi-am propus să spun astăzi, vreau să remarc faptul că ultimul articol are aproape 2300 de vizionări ceea ce este un pic ciudat , deoarece articolul anterior a ajuns doar aproape de 500, iar restul se învârt pe la 100 - 200 - 300. Ca o dublă verificare am și counter-ul de la Histats pe blog care nu mi-a confirmat avalanșă de vizionari de la ultimul articol despre Gen. 1. Nu știu ce sa cred. Tind să cred că Histats are dreptate, că mai mult de vreo 500 de vizionari nu a avut acest articol deoarece feedbackul este extrem de slab. Sunt câteva like-uri și cometarii pe facebook și atât. Dacă era o prezență atât de fulminantă (2300 de accesări ale acestui articol) presupun că ar fi existat și un feedback mai consistent. 

Sau poate Elena are dreptate: prea puțini se înghesuie să se bage cu "nebunul" în seamă.

VISÂND LIBERTATEA - Viața în comunism, revolovitura din 89 privită prin ochi de copil (1983 - 1990) 7 - 14 ani

Crescând ca și copil în comunism accepți lumea adulților din jurul tău ca un fapt normal, ceva firesc ... cine ești tu să pui la îndoială ce se întâmpla în jurul tău? Nu înțelegi de ce-ul și cum-ul însă cert este că la un moment dat vrând nevrând am început să compar lumea din jurul meu cu ce vedeam în filmele mult hulitului occident imperialist, în Nekermane șamd și-mi dădeam seama că nu poate fi totul atât de rău dincolo, dimpotrivă. Era o constatare dureroasă.

Încă din primii ani de școală, în care ni se servea din toate unghiurile, propaganda deșănțată, începeam să miros minciunile. Minciunile oferite la Teveu cu mulțimea de recolte produse la hectar, cât de îmbelșugată era țara noastră șamd contrastau izbitor cu sărăcia din casele noastre, cu raționalizările, cu frigul din case, cu umilința continuă pe care omul muncii trebuia s-o suporte, zi de zi, stând la cozi la orice. Doar la compot de prune și creveți nu era coadă, în rest la orice era coadă.

Gimnaziul la Școala Generală nr. 1 din Câmpina (1983 - 1990)

Am postat pe feisbuci câteva dintre pozele din copilărie, printre care și câteva din pozele cu colegii din generală, fără a avea niciun gând ca vor fi vizionate cu adevărat, fără să urmăresc vre-un scop anume, fără să-mi doresc să reînnod vreo prietenie sau ceva (după cum am afirmat în articolul trecut mi se par niște etape în călătoria sufletului prin matrix). Dintre colegii și prietenii din generală aveam în listă doar 2, iar într-o zi două, au apărut din eter și ceilalți. Uimitor.

Cei cu care sunt prieten în fb găsesc și etichetele - cine este deranjat de apariția chipului lor aici sau în fb să-mi zică (deja două colege și-au anunțat dorința asta).

Relația cu familia între 7 - 14 ani (1983 - 1990)

Trecând prin amintiri, realizez ce viață plină am trăit până la o anumită vârstă și cred că s-a meritat să vin aici pe acest pământ, chiar și numai pentru această copilărie. Sigur, mi-ar fi plăcut să mă simt mai iubit de tată și frate și nu m-ar fi deranjat, sincer să fi trăit o dragoste împărtășită din aceea pură cu una din fetițele de care am fost îndrăgostit, mai eliberată de sex. Poate data viitoare ... dacă va mai fi.