Articol început în 21 dec. 2023
Așa cum am spus și în primul articol experiența mea nu este adevărul suprem legat de MISA și de yoga practicată în Romania, ci este doar percepția mea subiectivă, având la dispoziție informații limitate, dar totuși mult mai multe decât au avut alții. Evident că pot greși, evident că amintirile mele pot să fie fragmentate sau greșite. Au trecut aproape 30 de ani de atunci, totuși. Evident că perspectiva mea poate fi una greșită deoarece nu sunt deținătorul adevărului absolut, însă acesta este adevărul meu, de „rătăcit” vorba lui Gibi ... cine mă crede bine, cine, nu, iarăși bine.
În încercarea mea de a rămâne cât mai fidel amintirilor mele, am fost nevoit să recitesc jurnalele din acea perioadă și continui să descopăr lucruri pe care mi le aminteam altfel sau deloc.
De exemplu, în primul articol am zis că nu am simțit nicio diferență între lucrul cu mantre. Acum am descoperit că sunetul de Laya Yoga de la mantra lui Kali suna mai înalt și la început chiar am avut niște trăiri interesante, de rotire în interiorul meu cumva și ascensiune, la prima meditație cu mantra lui Kali (Krim) dar de frică m-am blocat.
Deci iată, un exemplu de amintire greșită. Așadar, evident că pot greși. Alte amintiri greșite sunt legate de faptul că uitasem că inițial avusesem totuși niște trăiri destul de intense, când începeam să practic ceva, dar pe parcurs, adeseori imediat, nu prea mai simțeam nimic. Practica repetitivă devenea mecanică și cumva seacă, searbădă. o povară, un chin. Iar asta mă demoraliza, demobiliza, descentra. Iar aici cred că înțelepciunea Vipassana, m-ar fi ajutat foarte mult să fiu detașat cu adevărat de senzațiile apărute sau de așa zisa lipsă de senzații sau chiar de senzațiile negative.
