Experiențele mele cu AYAHUASCA - Everestul călătoriilor interioare

Un articol scris prin 2019 la 43 de ani ...

Deoarece aceste experiențe le am deja scrise, cred că merită să le am trecute și aici, deși sunt rupte din context, căci au avut loc în 2012, la vârsta de 36 de ani. De aceea voi introduce această postare undeva la mijlocul blogului, ca să corespundă cronologiei pe care o urmăresc aici pe blog. De asemenea alte postări din trecut le voi introduce undeva, la date aleatorii pe blog, dar care să fie, cronologic vorbind, așezate în ordinea lor de apariție. 

Cumva am dorit să ajung gradat la acest capitol, trecând prin diversele etape ale vieții ca să înțelegeți mai bine de ce și cum-ul, însă vă voi spune pe foarte scurt, că pentru mine această experiență venea la capătul a numeroase experiențe, practici, cursuri (Yoga, Ayurveda, Shivaism, Eneagramă, Parapsihologie, Vipassana, Hemi-Sync, șamanism), încercări, asceze, meditații șamd, (despre care voi mai vorbi în timp, sper ... dacă voi găsi timpul) prin care am dorit să-mi depășesc limitele, să ajung să percep ceva din afara acestei lumi, poate chiar să am o înțelegere superioară, experiențială, nu numai mentală, despre o realitate invizibilă, să am poate, o experiență de conștiință cosmică, de iubire universală, de înțelegere transcendentă ceva, care să mă ajute să-mi văd drumul, calea mai bine, dintr-o perspectivă mai înaltă, mai detașată, mai relaxată poate, așa cum citisem și auzisem de la alții că au avut. 

În ciuda tuturor eforturilor, ceva în mine pare blocat și în prezent (dec 2019 când scriu acest articol) căci nu prea am acces la aceste lumi subtile așa cum mi-aș dori sau mi-am imaginat că este posibil. Mă simt adeseori ca un bolovan din plumb, impenetrabil, greu, limitat, masiv, la care nu ajunge niciun pic de lumină ... singur, izolat, părăsit de un Dumnezeu surd, absent, impasibil, rece, dur, autoritar, abstract, impersonal, indiferent.

Am sperat să sparg acest bolovan dur cu ajutorul Ayahuasca. 

Experiențele noastre cu meditația VIPASSANA

 Articol început în Septembrie 2025 și terminat în Octombrie 2025

Despre meditația Vipassana auzisem prima dată când am citit cărțile Vijnana Bhairava Tantra, de la Editura RAM prin anii 90, dar am luat-o ca pe una din cele 112 tehnici de evoluție spirituală, fără să-i acord vreo atenție anume. 

Apoi pe la sfârșitul anilor 90, a fost pomenită cred, din nou pe la cursurile de Shivaism de la MISA. Era pomenită cumva ca o tehnică de amintire de sine în care se folosea respirația ca modalitate de a reveni în prezent. 

Atunci chiar începusem să practic dubla atenție (către exterior și interior), recomandată de Gurdjief și tehnicile conjuncturale, tehnica ceasului, despre care am vorbit la capitolul YOGA, așa că am luat-o ca pe una din tehnicile conjuncturale, una din multiplele care pot fi folosite pentru evoluție, fără să știu că aceasta a fost tehnica folosită de Buddha să se ilumineze și că practica acestei tehnici este structurată mult mai bine teoretic și implică și o altă etapă, despre care nu a vorbit nici Osho, nici altcineva, ci doar S.N. Goenka și maeștrii lui au prezentat tehnica completă lumii întregi sau așa ni s-a spus. Personal nu am mai găsit tehnica așa cum este ea predata de S.N Goenka, in traditia Sayagyi U Ba Khin.

YOGA - Anul IV - Viața de Ashram 2 (SEPT 98 - IULIE 99)

Continuare de la YOGA - Viața de Ashram - ANUL III (Oct. 1997 - AUG.1998)

Articol început în Aprilie 20024

Sfârșitul anului 98 este marcat în continuare de frământările mele, duse la paroxism în privința stilului aproape bipolar al lui Y de a mă face cu capul, începutul problemelor cu continența și a lipsei de rezultate  pe termen lung a practicilor de tip yoghin, dar și de începutul prieteniei ce părea pe viață cu L, un tip care inițial l-am simțit ca pe un frate și care mai târziu, după vreo 7 ani, a ajuns într-o fază de narcisism grețos, extrem, care-mi amintea de fratele meu din anii 2003, până în ziua despărțirii definitive de el, de prin 2016. Parcă era epidemie de narcisism sau poate că universul dorea să-mi transmită ceva: ce prost sunt eu și ce buni erau ei, că asta încercau să-mi transmită prin toate mijloacele. Și într-o oarecare măsură au reușit. Nu pot spune că am fost complet neatins ... m-a durut mult, dar despre perioada asta voi reveni poate, cu alta ocazie, mai târziu în viață. 

Începea pentru mine perioada de rupere gradată de marasmul MISA de influența toxică a ashramului și a lui Gibi, iar în acest proces, mi-au fost de mare folos învățăturile lui Gurdjieff venite prin cărțile lui Uspenski, cărțile din seria „Conversații cu Dumnezeu” de Neale Donald Walsch, cărți care, cel puțin ultimele, m-au șocat pozitiv, am simțit că m-au scos cumva din bula de vinovăție și de credințe yoghino-creștine care mă făceau să mă auto-resping maxim și astfel, încetișor să-mi recapăt o brumă de iubire și acceptare de sine, care în acele momente era destul de praf. 

YOGA - Începuturi (1995 - 1996) - ANUL I

Articol început în Noiembrie 2023

Acesta este un capitol foarte sensibil și dureros al vieții mele, care chiar și acum, după 22 de ani de când am părăsit mișcarea, încă mai are reverberații în viața mea, fiind ceva ce m-a marcat profund și definitiv cred ... 

Experiența mea nu este adevărul suprem legat de MISA și de yoga practicată în Romania, ci este doar percepția mea subiectivă, având la dispoziție informații limitate, dar totuși mult mai multe decât au avut alții. Evident că pot greși, evident că amintirile mele pot să fie fragmentate sau greșite. Evident că perspectiva mea poate fi una greșită deoarece nu sunt deținătorul adevărului absolut, însă acesta este adevărul meu, de „rătăcit” vorba lui Grieg ... cine mă crede bine, cine, nu, iarăși bine.

Simt să împărtășesc povestea mea, deoarece cred că ar putea ajuta și pe alții să ia decizii mai informate în direcția intrării sau aderării la o mișcare, cult sau sectă, dar în particular, în MISA.

Imediat ce am terminat liceul, mi-am dorit un an de pauză de școală, pentru a începe un nou capitol din viața mea. Simțeam că o luasem pe o cale rătăcitoare, cu alcoolul, țigările, petrecerile și simțeam un gol interior și din cauză că nu reușisem să am o relație cu niciuna din fetele de care mă îndrăgostisem platonic. Nu-mi plăcea timiditatea mea și nu prea aveam deloc încredere în mine, deși mă plăceam într-o măsură destul de mare. 

Trăisem în umbra fratelui meu, care nu mă ajuta să fiu un tip mai fâșneț, ci un tip slab și destul de complexat. Fără un tată și cu un frate ne-experimentat, lipsit de succes în viață, nu am primit un ghidaj pe partea masculină, așa cum mi-ar fi fost, poate, de folos.

Fratele meu începuse cursurile yoga la MISA în 1994, iar în casă au început să apară tot felul de cărți și casete cu muzică care mi s-au părut foarte interesante. El medita în camera lui, iar ritmurile muzicale care veneau către urechile mele, m-au fermecat de-a dreptul și mi-am zis că cei care ascultă așa ceva, nu pot fi oameni răi. Spune-mi ce asculți, ca să-ți spun cine ești.

ADOLESCENȚA - (1991 - 1995) - 15 - 19 ani - sănătate, familie, prieteni, vecini, religia, muzica

 

Articol scris în februarie 2023, la 46 de ani

Repet ce am mai spus și în alte articole ... memoria îmi poate juca feste, mai ales când este o încărcătură emoțională mare, însă așa văd eu lucrurile acum. Și e posibil să greșesc ... Poate de aia am și acționat ca atare.

Am dedicat deja două articole acestei perioade din viața acestei personalități efemere, unul legat de LICEU cimitir all tinereții mele și altul legat de Sexualitate și IUBIRI ... Nu știu dacă o să mai dedic vre-un articol acestei vârste în afară de acesta, dar nu pot trece mai departe fără a consemna și alte povești și imbolduri care m-au propulsat mai târziu către o anumită direcție în viață și anume către ezoterism, conspirații, yoga, religie, mistere, științe de frontieră și către o atitudine anti-sistem în general. 

A fost o perioadă intensă, dusă la paroxism, asta și datorită schimbărilor hormonale majore evident, dar asta nu ne zicea nimeni. Nu înțelegeam de ce totul era mult mai intens, eram mult mai radicali, totul era ori alb ori negru, săream dintr-o extremă în alta și totodată eram într-o căutare a propriei identități.

 Personal simțeam să fiu altfel decât restul, non-conformist, dar era plin de non-conformiști în jur așa că eram un non-conformist sub acoperire sau nu exageram ...

Le voi lua pe domenii :

Câteva reflecții pe marginea sănătății mele ca și copil în perioada 7 - 14 ani (1983 - 1990)

Un articol scris prin August 2018

Blogulețul a împlinit un an ... ce trece vremea ... în ritmul actual de a scrie, mă prinde senectutea .... la fix, aș zice.

Azi voi vorbi un pic despre sănătate, plecând de la starea mea de sănătate ca și copil. Este un subiect  spinos și contondent pe alocuri.

Primele cărți, reviste, almanahuri și alte forme de informare scrise 1983 - 1990 (7 - 14 ani)

O mare parte a copilăriei mele am petrecut-o citind.  

De curând am văzut un filmuleț cu o fetiță genială, care la 11 ani produce opere complexe și care spunea că alege să citească mai degrabă decât să se uite la filme, televizor, pe tabletă, telefon, deoarece vrea să-i rămână imaginația vie, căci cei care îi lasă pe alții să le stimuleze imaginația, cumva le-o ucide sau o diminuează, o face mai leneșă. 

Sunt recunoscător într-un fel, că nu prea am avut de ales (deși am petrecut o mare parte din timp hrănindu-mă cu impresii și prin alte canale, așa cum am specificat în articolele anterioare). Recunosc că deși am avut o imaginație destul de mare, nu debordam de creativitate originală și poate cele mai importante momente de scufundare în imaginar erau cele creatoare de lumi, din cadrul cărților.

VISÂND LIBERTATEA - Viața în comunism, revolovitura din 89 privită prin ochi de copil (1983 - 1990) 7 - 14 ani

Crescând ca și copil în comunism accepți lumea adulților din jurul tău ca un fapt normal, ceva firesc ... cine ești tu să pui la îndoială ce se întâmpla în jurul tău? Nu înțelegi de ce-ul și cum-ul însă cert este că la un moment dat vrând nevrând am început să compar lumea din jurul meu cu ce vedeam în filmele mult hulitului occident imperialist, în Nekermane șamd și-mi dădeam seama că nu poate fi totul atât de rău dincolo, dimpotrivă. Era o constatare dureroasă.

Încă din primii ani de școală, în care ni se servea din toate unghiurile, propaganda deșănțată, începeam să miros minciunile. Minciunile oferite la Teveu cu mulțimea de recolte produse la hectar, cât de îmbelșugată era țara noastră șamd contrastau izbitor cu sărăcia din casele noastre, cu raționalizările, cu frigul din case, cu umilința continuă pe care omul muncii trebuia s-o suporte, zi de zi, stând la cozi la orice. Doar la compot de prune și creveți nu era coadă, în rest la orice era coadă.