Articol scris prin Octombrie 2022 ...
Simțim nevoia să repetăm: nu suntem deținătorii adevărului absolut, nu avem toate datele, nu știm toate detaliile, dar știm suficiente cât să avem o viziune de ansamblu și să avem o opinie, bazată pe propria noastră experiență în această poveste. Dacă greșim vă rog să ne completați și să ne expuneți și voi perspectiva voastră. Nu vrem să ofensăm pe nimeni, iar dacă greșim vom urmări să corectăm. Noi am iertat, dar nu am uitat.
Așadar, trecuse aproape un an de când se înființase comunitatea, iar noi nu aveam încă teren, iar lumea devenea nerăbdătoare. Mulți erau așa de deciși să se mute că ar fi făcut-o încă de „ieri”. Exista o presiune pe care noi nu am simțit-o, dar FD și MP o simțiseră venind din partea membrilor comunității. Noi 2 oricum nu aveam bani să ne mutăm, nu ne grăbeam nicăieri, dar alții erau extrem de motivați și dornici s-o facă. Făcusem la un moment dat, în timpul uneia dintre întâlnirile lunare, un tabel cu membrii comunității în care fiecare exprimase acolo orizontul de timp în care considera că ar putea să se mute în comunitate și așa știm că mulți erau destul de deciși. Prin tabelul ăla am impresia că erau peste 100 de familii care și-au exprimat dorința de a face parte din comunitate, mai devreme sau mai târziu.
Noi am fi dorit să mai explorăm un pic zona, dar așa cum am mai zis, nu aveam resursele financiare așa că FD a tot căutat online până a găsit ceva ce părea providențial : un teren de 100 de Ha și o afacere totodată, cu fructe de pădure, undeva în zona Șinca Veche. Asta era undeva prin Martie 2014 când a și fost făcută prima vizită la teren de un grup restrâns de oameni.
Iată harta locației:
Terenul extravilan din ce știu, era practic o concesiune a firmei „P” care avea un contract cu primăria din Șinca Veche pe 50 de ani (cu posibilitate de prelungire încă 25 de ani). În această concesiune firma P se obliga să planteze fructe de pădure în zonă (nu mai știu exact termenii contractuali), să ofere locuri de muncă pentru oamenii care lucrau pe plantații, iar posibilitatea de construcții în zonă era limitată la spații pentru muncitori, pentru depozitare, prelucrare, producție a fructelor de pădure și la diversele anexe necesare procesului.
Așadar, pentru noi 2 a fost destul de clar de la început că nu prea se poate construi, deoarece am citit contractul, dar oamenii care au vent mai târziu nu prea au știut și au existat multe nebuloase, neclarități, mai ales din punct de vedere juridic și ca autorizații (voi vorbi mai mult despre asta, în articolul următor). Dar eram deschiși la ideea unei haiducii, așa cum fac țiganii: să fim uniți, puternici și să ne declarăm suveranitatea, să ne apărăm la nevoie și să căutăm chichițele din sistem și punctele slabe, interpretabile din contract, să ocolim cumva limitele acestuia. De exemplu: să spunem că locuințele noastre sunt de fapt anexe pentru muncitori sau făceam glume că vor fi „cotețe de lux dacice”.
Aici a apărut prima divergență între FD și dr. MP.
MP fusese în zona respectivă înainte și măsurase cu ajutorul prietenului lui radiestezist gradul de beneficitate pentru comunitate al acelei zone. Pe lângă faptul că se află lângă un depozit de muniție, se pare că zona mai și fusese bombardată în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, iar prietenul radiestezist a măsurat un grad mic de beneficitate al acelui loc. Din păcate FD nu a ascultat de MP și aici s-a produs prima scindare între material și spiritual, din punctul meu de vedere. Atunci au început practic, problemele.
Bineînțeles că am mers cu toții voioși să vedem terenul și să punem țara la cale în perioada 1 - 4.05.2014. Am stat cu corturile pe teren, am explorat și am pornit diverse inițiative în zonă.
Am ales ca prim loc de întâlnire valea Estică a terenului și cred că ar fi fost cel mai bine să rămână acolo baza de plecare a comunității, dar mai târziu, din diverse motive a fost ales un teren de pe panta vestică, de lângă pădure, deoarece era mai protejat de vânt și mai accesibil cu mașina.
B a adus un cristal de cuarț roz, foarte mare și puternic, care s-a dorit a fi inima comunității și era mereu pus în mijlocul adunărilor. Cristalul stătea la cineva acasă, iar poveștile celor care l-au ținut pe acasă spuneau că se produceau schimbări în viața lor. Cred că l-am ținut și noi o lună. Nu am sesizat vreo schimbare.
Și așa am pornit la drum ...
Concesiunea cu tot cu firmă, cu terenul, cu active și pasive era 85 000 Bețe. Așa că s-a hotărât ca fiecare familie/om singur să contribuie cu 850 de Bețe minim ca să se achiziționeze concesiunea și să pornească comunitatea.
Hotărârile se luau mereu la întâlnirile de grup live care întotdeauna atârnau mai mult decât orice alte decizii luate pe forumul online. Existau anumite activități care se puteau decide și prin votul online, dar cele mai importante decizii erau luate în cadrul întâlnirilor lunare (care uneori, mai ales vara, erau și de 2 ori pe lună, atunci când erau „heirupuri”).
Bineînțeles că nu au existat 100 de familii/oameni care să dea suma de 850 Bețe, așa că unii mai grăbiți, mai dornici și mai potenți finnciar, au dat mai mult, unii chiar și 5000 de Bețe, în ideea să se ia terenul mai repede, iar pe măsură ce veneau oameni în comunitate și contribuiau și ei, să li se dea gradat banii înapoi celor care au dat mai mult (dacă aceștia mai veneau). Eu personal nu-mi amintesc când s-a promis ferm că se vor da banii înapoi indiferent ce se va întâmpla și cred că cei care s-au băgat în treaba asta și-au asumat un risc să piardă ce au băgat în caz că lucrurile nu funcționau cum speram, mai ales că banii s-au strâns fără să se dea nimic la mână, ci doar s-a scris pe forum cine și cât a dat.
Deci noi credem că toți cei care au avut curajul să dea mai mulți bani și-au asumat un risc și ca în orice afacere pe acest pământ, poți risca să-i pierzi. Bineînțeles că lucrurile nu au mers așa cum am sperat, iar mai târziu mulți oameni și-au cerut banii înapoi, adeseori în mod agresiv, cu amenințări cu poliția, cu datul în judecată șamd ... Mie personal mi s-a părut de porc faza asta. Dar nu știu ce le-a promis F. acestor indivizi.
Ideea de bun simț era ca pe măsură ce comunitatea s-ar fi dezvoltat, crescut, încet încet ar fi intrat pe profit și s-ar fi dat banii înapoi oamenilor. Între timp am înțeles că existau totuși niște fonduri de la APIA care intrau în conturile comunității, bani din care o parte mergeau la primărie și o parte se plăteau anumite dări (inclusiv o redevență care în acest moment nu știu ce însemna, dar vom mai aduce discuția despre ea în episodul viitor probabil).
Nu cunoașteam exact soarta banilor și nu am cunoscut-o niciodată cu adevărat, deoarece erau greu de urmărit. Inițial au fost 3 oameni care țineau socotelile și o parte din bani (fiecare pe domeniul lui) și anunțau pe forum într-o postare (greu de găsit adeseori) ce venituri și cheltuieli erau.
Eu personal am propus la un moment dat să existe un document excel în google docs la care să aibe acces (să citească) toți membrii comunității care au plătit - membrii cu drepturi depline (chiar am creat acest document) cu 3 foi de calcul în el, pentru fiecare persoană care se ocupa de bani (aceste persoane aveau și dreptul de editare a documentului), însă din nou, vocea mea nu s-a făcut auzită, ba mai mult postarea mea din forum a fost mutată în alt loc decât în locul postat de mine și și-a cam pierdut urma. Nimeni nu părea s-o fi văzut. Am spus asta și la una din ședințe, dar din nou, nu păream să fiu auzit sau băgat în seamă, iar asta mi s-a părut absolut suspect, mai ales că umblau vorbe că banii sunt folosiți în alte scopuri decât pentru ce au fost dați, dar asta e o altă discuție și dacă e timp voi vorbi despre asta poate, în articolul următor. Pentru mine acela a fost primul semnal de alarmă că ceva nu e în regulă (dar asta s-a întâmplat prin 2016, cred).
Noi 2, cu chiu și vai, am reușit să facem rost de 500 de Bețe și ideea era să mai contribuim în timp, dacă vom avea cu restul de 350. Pentru noi chiar a fost un efort mare, fiind unul dintre motivele de dispută și ceartă dintre mine și fratele meu, care considera că arunc banii aiurea pe fereastră.
Deși i-a plăcut ideea, deși i-a plăcut energia, deși s-a simțit bine în rândul comunității, când era vorba să se implice, să facă ceva pozitiv, benefic, intra pe placa fatalismului și a pesimismului, că oricum comunitatea n-are nicio șansă, că ce putem face noi (?!?), că suntem prea mici, că schimbările nu se întâmplă de la câțiva oameni care se chinuie șamd ... Asta a fost mereu placa lui, limitarea lui, sistemul lui de credințe tampon care mereu l-au impiedicat să facă ceva și pentru alții ... foarte individualist, pragmatic, egoist. Cocheta cu idei spirituale, dar când era vorba de acțiune, de practică, zicea pas.
Noi eram idealiști și dornici să sprijinim acest vis al Armoniei chiar dacă nu eram 100% de acord cu achiziția, cu terenul, cu planurile, cu ce se întâmpla, dar eram dornici să sprijinim visul unora care chiar credeau și doreau să facă ceva bun pentru această lume.
Și așa am fost mereu ... am sprijinit cauze adeseori pierdute sau cu șanse mici de izbândă (gen „Mișcarea Meritocrată” sau „Cooperativa Dacia Unită” și altele). Cred că merită să lupți în ceea ce crezi, pentru adevărul tău, indiferent câte șanse crezi tu că ai să te faci auzit sau să produci o schimbare în lume. Important e să te străduiești să fi tu parte din schimbare, să fii tu schimbarea pe care vrei s-o vezi în lume. Cu cât sunt mai puține șanse de victorie cu atât cred că sunt mai eroice reușitele tale, căci vorba aia „victoriile fără luptă, sunt lipsite de glorie”.
În fine, în 2014 prin vară cred, am intrat în posesia afacerii și a concesiunii și atunci s-a creat cred, o asociație parcă, cu câțiva membrii fondatori, iar aici a apărut următorul punct de dispută între FD și dr. MP. Datorită unor probleme cu băncile de la acea vreme sau ceva de genul, MP nu a fost invitat să fie unul dintre membrii fondatori ai AB. Practic aici s-a încheiat colaborarea între MP și comunitatea Armonia Brassovia (AB). MP a mai fost pe la Festivaluri ca invitat, dar în rest, nimic. Păcat ... Asta e.
În 2014 am impresia sau poate chiar în 2013, a pornit în paralel și un grup de Energie „Liberă” în care mai mulți oameni s-au adunat în speranța că se vor găsi soluții de energie mai liberă atât pentru noi ca indivizi cât și ca și comunitate. Deși nu mă pricepeam la tehnică, am participat la mai multe astfel de întâlniri și știu că s-au băgat ceva bani în tot felul de inițiative (de la motoare care să meargă cu apă, la dispozitive care consumă mai puțin și tot felul de alte idei interesante). Din păcate, în ciuda banilor băgați și strânși ca și fonduri (bani despre care am auzit din nou, din două surse de data asta, pentru care am și poze din chat, că au fost deturnați de la scopul pentru care fuseseră strânși și folosiți fără a se cere acordul grupului pentru alte afaceri) nu s-a realizat nimic concret, iar orgolile erau mari, ba mai mult, unii erau mândri că au reușit ceva dispozitive și și-au vândut invențiile unor firme potente (halal motiv de mândrie). Știu sigur că un tip din Iași se chinuia cu un motor cu magneți și fusese sprijinit cu bani destul de grei de acest grup și până a urmă nu am mai auzit nimic de individ.
Tot în 2014 cred, în urma unor divergențe de opinie de pe forum și a unor orgolii absolut exacerbate, am pierdut două familii de bază ale comunității (nu le mai știu numele de familie, dar D și C sunt cele două personaje care s-au certat pe forum).
Sper să ne înșelăm FD, sper să fi fost doar dezinformați, sper să greșim, dar dacă e adevărat, să nu te miri dacă afacerea ta nu merge așa cum ți-ai dorit, dacă a pornit cu bani deturnați. Karma is a bitch.
Știm că ai avut intenții bune și că intenționai să-i pui la loc (sau așa am auzit de la foștii tăi prieteni), dar totuși, prin asta tu ai pus umărul la căderea comunității. Tu ai ridicat-o, tu i-ai dat cu șutul. Trebuia să ceri acordul grupului ca să faci afaceri cu banii lui ... Poate eram de acord să ți-i dăm.
Prin 2014 au fost multe inițiative și s-au dat mai mulți bani pentru mai multe proiecte și unelte, inițiative. De unele din ele voi vorbi în articolul următor, însă în articolul de azi voi vorbi de cel mai important deoarece a fost finalizat în 2014:
Căbănuța
Deoarece este teren extravilan, căbănuța s-a făcut pe piloni făcuți din cauciucuri umplute cu pietre și fixate cu pari ... o idee excelentă și se pare că așa pot fi eludate parțial, autorizațiile de construcție.
RIDICAREA (IUNIE 2014) - ÎN 3 ZILE
Până prin August - Septembrie 2014 aveam deja și căbănuța comunității, noul loc de întâlnire lunar, în locul celui de la Auditoriumul Universității Transilvania.
VA URMA ....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vă rog păstrați decența în limbaj, iar dacă aduceți critici, mențineți un limbaj civilizat, logic și argumentat pentru a fii o critică constructivă. Mulțumesc!