La 2 ani după ultima drumeție în Ciucaș am revenit cu forțe proaspete și cu noi prieteni buni (bineînțeles că tot în August).
Pe la amiaza zilei de sâmbătă 8.08.2020 am ajuns în zona Cheia, dar înainte să intrăm în localitate propriu-zis. Am parcat mașinile undeva la începutul drumului de mașină care merge spre cabana Ciucaș (unde este centrul de îmbuteliere a apei minerale Keia). Era plin de mașini și abia am găsit loc liber.
Primul lucru care ne-a sărit în ochi: peste tot vezi semne cu „Camparea Interzisă!„ Hai să moară Bubu! S-au trezit peste noapte unii proprietari pe țară și gata nu mai ai voie să campezi decât în locuri special amenajate și bla bla bla ... Umblă jandarmii peste tot, gata să-ți sară la gât cu amenda dacă sufli în front ... mama lor de golani. Ciuperci și fructe de pădure nu ai voie să culegi, să campezi nu ai voie ... ai voie să respiri numai unde zic ei și cum vor ei, acum și cu botnița pe mufă. Sictir autorităților dictatoriale!
La fel și pe litoralul românesc (în afară de Tuzla și Vadu, posibil și Vama, dar nu sunt sigur, nu ai voie să campezi pe plajă, că niște unii cu hoteluri, probabil, pierd bani la faza asta). Sunt sictirit de faza asta și de aceea am tot căutat locuri unde sunt mai mult ca sigur că nu vine nici dreaq.
Însă zona Cheia, în August, Sâmbătă, e vârf de sezon și e full, full ... proastă idee să vii să campezi în astfel de momente în zone arhi-cunoscute. Am mers la noroc. În fine, despre campare, vorbesc mai încolo.
Momentan să revenim la prima parte a traseului: drumul de mașină spre cabana Ciucaș este unul plin de praf și destul de circulat (se numește Valea Berii am impresia). Cu o mașină mică se mai poate merge vreo 2 km de la drumul național, dar atunci când începe să urce nu prea mai ai șanse fără 4x4. Au încercat la un moment dat unii să urce cu un BMW șmecher și pe la jumătatea pantei s-a oprit. A trebuit să-l împingem noi să ia demaraj. E un macadam alunecos și dacă nu ții ritmul de urcare îți cam moare motorul.
Lateralele drumului sunt de asemenea prăfuite, iar peisajul nu se vede. Una peste alta, e un drum nașpa ... doar frăguțele găsite ici colo pe marginea drumului au compensat un pic dezolantul drum de urcare de vreo oră - o oră jumate.
Dacă ar fi după mine acum cred că ar fi fost mai de preferat să se urce spre cabana Muntele Roșu și de acolo să se continue traseul spre Vf. Ciucaș. Evitam praful și urâciunea drumului de mașină.
Totul se schimbă însă când ieși din pădure, aproape de cabana Ciucaș. Peisajul se deschide, iar frumusețea locului începe să te umple în toți porii.
Drumul e mai lung și mai solicitant decât mă așteptam. Când te uiți la anumite ținte îndepărtate anticipezi un anumit timp de abordare, însă de multe ori realizezi că distanțele la munte nu seamănă cu cele din alte părți.
VEDEȚI AICI ȘI O FILMARE A ÎNTREGII DRUMEȚII:
Seara am revenit destul de frânți la mașină deoarece la coborâre am preferat să venim prin pădure, să evităm o parte din drumul de mașină. Coborârea a fost foarte abruptă pe alocuri, că efectiv trebuia să te ții de copaci să nu te duci la vale. Când ești obosit îți simți genunchii foarte solicitați la astfel de coborâri.
Când am ajuns, aproape se înserase de tot, am mers să căutăm loc de campare ... Inițial am evitat zona de pe drumul spre cabana Ciucaș din cauza avertismentelor (dar ochisem un loc fain și am văzut că cineva și-a pus cortul totuși, un pic mai sus prin pădure). Am mers către zona din afara localității Cheia, înspre sud, aflată cam la 10 km (nu am realizat că e așa departe), dar era full și agitație, iar oamenilor nu le-a plăcut ... Numărul locurilor de campare a scăzut simțitor acum în zonă și sincer nu mă mai atrage absolut deloc.
Am oscilat dacă se ne întoarcem înapoi în Brașov sau să ne așezăm totuși în locul ochit din locul interzis, Am decis să ne adunăm „ouălele” de pe jos și să sfidăm autoritățile abuzatoare și să ne instalăm totuși în locația interzisă (nu înțeleg de ce era interzisă camparea acolo, în afară de faptul că nu era neapărat un spațiu amenajat), cu condiția să instalăm când era întuneric beznă și ca dimineață la prima oră, pe la 6 să ne trezim și să ne strângem corturile ca să nu supărăm totuși pe cineva.
Deci a fost un compromis ... doar un ou găsit. Impunerile astea fără sens, dictatoriale, ilogice, doar pentru că ei pot și vor, mă seacă maxim, iar în Aug 2020 simțisem deja din plin frecția impunerilor dictatoriale sanitare, așa că eram sătul până la vomă de comuism.
Totul a decurs nesperat de bine fix așa cum am plănuit, iar locul ales a avut un farmec de neuitat. era undeva fix în marginea pădurii.
A fost o noapte cu o beznă completă, iar pădurea lângă care ne-am așezat era de genul acela cu pini și brazi foarte deși, cu copacii fără crengi verzi până pe la 3-4 m înălțime, iar pe jos era covor de ace și nu mai creștea nimic altceva. E un gen de pădure cu aspect un pic înfricoșător. Într-o parte era versant împădurit și un pârâiaș. Am pus mașinile paralele cu drumul, corturile în dreptul mașinilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vă rog păstrați decența în limbaj, iar dacă aduceți critici, mențineți un limbaj civilizat, logic și argumentat pentru a fii o critică constructivă. Mulțumesc!