Dacă ar fi să esențializez câteva idei despre mine (Ștefan):
Sunt un visător și un idealist incurabil, adeseori destul de aerian, deși sunt zodie de pământ ... O mare parte din viața mea pe acest pământ a trecut. Am aproape 50 de ani. Am multe realizări și la fel de multe eșecuri. Nu mă simt nici foarte împlinit, nici foarte nefericit ... Apreciez și sunt recunoscător pentru ceea ce sunt, am reușit să fac și am, dar totodată aspir către mai mult.
Am avut o copilărie perfectă, grandioasă, o copilărie pentru care merita să mă nasc și pentru care poate, m-aș mai naște o dată.
Școala am simțit-o mereu ca un fel de pușcărie a sufletului meu de copil dornic de libertate absolută, iubire, cunoaștere și joacă.
Am simțit gustul libertății încă de mic copil și am visat mereu un gen de viață în care să am tot ce am nevoie să trăiesc decent și să pot călătorii atât în lumea exterioară, dar și în lumea interioară, a visării, imaginației, cunoașterii, care mai târziu a fost potențată și catalizată de meditație, yoga, sport, psihedelice și alte nebunii.
După chinuitoarea experință a școlii în care am trecut prin cele mai bune școli din orașul natal (Câmpina) și cele mai bune clase din acele școli, fiind totuși un elev mediocru, am ajuns și pe la facultate (ASE-ul Bucureștean) care l-am făcut mai mult să-mi dovedesc mie că pot, însă fără pic de pasiune, pasiunea mea fiind cele din copilărie: iubitul, călătoritul, sportul, cunoașterea, libertatea.
Am simțit prin toți porii că școala a fost un cimitir al sufletului meu, am simțit instinctiv că în mare măsură este un sistem de cultivare a obedienței, de spălare pe creier și îndoctrinare, de transformare în niște roboței eficienți pentru sistem, un sistem care de când mă știu l-am perceput ca fiind unul bolnav, psihopat, agresiv și mortal pentru suflet, mortal pentru flacăra iubirii din noi. Așa că m-am fofilat cât am putut :)
După facultate am căutat să-mi urmăresc idealurile, încercând pe cât posibil să nu mă înregimentez în sistem, căutând munci de freelancer, visând tot timpul ca într-o zi să mă sui într-o rulotă și să călătoresc prin lume, având posibilitatea să lucrez de acasă (sau rulotă).
Pe vremea aceea era destul de complicat, căci netul era destul de greu accesibil, însă acum în mare parte am reușit, deoarece traduc și scriu de acasă, iar asta îmi aduce un venit care îmi asigură o viață relativ decentă, însă visul este pe jumătate împlinit. Încă nu am rulotă și nici căsuța mult visată căci un alt vis al meu era și este încă să am și unde să mă întorc din călătorit, eventual o căsuță așezată pe un petec de pământ, într-o zonă cu peisaj de vis, cu grădină, pădure, izvoraș, livadă și toate cele necesare unui trai auto-sustenabil (energie liberă, albinărit, permacultură, samd).
În toate aceste vise sunt însoțit de zeița sufletului meu bineînțeles, cu care mă completez perfect.
Unele lucruri le-am împlinit, altele nu, iar acum lucrez pentru îndeplinirea restului de vise.
Cine dorește mai multe detalii despre mine și viața mea, pe puncte specifice, îmi poate trimite un mesaj și o să răspund pe cât de sincer pot.
Mai multe poze cu "mine" gasiți in facebook.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vă rog păstrați decența în limbaj, iar dacă aduceți critici, mențineți un limbaj civilizat, logic și argumentat pentru a fii o critică constructivă. Mulțumesc!