ZONA CHEILE RÂȘNOAVEI (Cheișoara, 3 Brazi, Poiana Secuilor) - NOIEMBRIE 2009 - MAR 2025
Dorim să publicăm cea mai pare parte a călătoriilor mele/noastre în diverse zone, începând cu ultimele, însă totodată să aducem în cronologia evenimentelor și alte vizite ale acelui loc.
De exemplu, în 2020 am fost din nou la Cheile Râșnoavei, însă nu era prima dată. Am fost de mai multe ori acolo, iar uneori am și pozat și filmat zona. Prima dată am fost în 2009. Așa că vom publica câteva amintiri și din acea perioadă pentru a nu ne repeta. Vom posta amintiri din toate momentele în care am fost în zonă și vom face actualizări când vom mai reveni. Așa am făcut și vom face cu toate articolele publicate (în măsura posibilului). Iar data postării va fi dată de data la care am făcut ultimele poze sau filmări din zonă (și publicate bineînțeles).
Intenționăm să mai facem traseul spre Timișul de Sus, dinspre Cheile Râșnoavei, deci e posibil să mai fie actualizări.
Așadar mai întâi câteva amintiri din 2009.
Am fost în Noiembrie la Cheile Râșnoavei ... abia venisem în Predeluț (în Oct 2009), la vila la care am lucarat un an jumătate și unde am și locuit. Aceasta a fost una dintre primele plimbări din zonă:
La vremea respectivă era foarte puțin construit în zonă și din ce-mi amintesc nu era nicio barieră sau ceva. Poate bariera e numai în timpul sezonului de campare. Nu mai știu.
Acum sigur sigur și dacă vrei să vizitezi zona, trebuie să plătești ... cel puțin vara. Asta dacă ești comod. Noi am urcat pe o potecă în sus și am evitat punctul de control și plată, doar așa că avem alergie la ticăloși. Nu e suficient că plătim impozite și taxe de ne rupem, mai trebuie să plătim bani și ca să intrăm pe domeniul public în munți? Mama voastră de jegoși!
De fiecare dată când am mers în zonă, am văzut persoane sau grupuri de persoane escaladând pereții abrupți. E traseu.
Am impresia că și cei care doreau să sară cu coarda (bungee jumping) trebuiau să se cațere mai întâi până acolo sus, undeva la 130 și ceva de metri înălțime, dacă-mi amintesc bine.
Zona verde este parcursă și de noi 2 în 2010, dar împreună cu grupul doar în Sept. 2020
Cercul albastru este zona Cheișoara și Poiana Cerbului parcursă în Oct. 2020
Iată câteva poze din Noiembrie 2010:
Iată câteva poze și filmări din OCT 2020:
De la Cheile Râșnoavei până la Cabana 3 Brazi traseul durează vreo oră jumate la urcare, vreo oră la coborâre.
La cabana 3 brazi eu personal am mai fost și cu alte ocazii, dar înainte de digitalizarea pozelor și am cred, pozele, doar în format hârtie. M-am uitat după ele, dar după o primă căutare nu le-am găsit.
Cert este că am fost impresionați mereu de acel loc, fiind unul în care simțeam că ne-ar place să trăim.
VEZI AICI O FILMARE DIN APROPIEREA CABANEI 3 BRAZI,
dar și în Cheile Râșnoavei.
Foarte aproape de cabana 3 brazi se află cabana Poiana Secuilor, un alt loc foarte frumos.
MAI JOS O SCURTĂ FILMARE DIN ZONĂ:
(în partea doua a filmului puteți vedea o culme defrișată, care acum se reînverzește gradat, iar în linkul final și o dovadă a defrișărilor din zonă)
Acolo puteți asculta în fiecare weekend muzică folk, live, cu Tituș Constantin și invitații lui.
A avut prilejul să-l cunosc personal ...câmpinean de-al meu, un tip de o calitate deosebită, un suflet treaz, un om foarte activ și sănătos din toate punctele de vedere. Am rămas prieteni.
Acum scena de acolo este și acoperită din ce știu eu.
Mai jos o filmare din timpul concertului :
În Octombrie 2020 am fost într-o scurtă drumeție și la Cheișoara și Poiana Cerbului (o mică escapadă) foarte aproape de Cheile Râșnoavei. Ne-a surprins ce mult s-a construit în zonă. Acum este un cartier select al Râșnovului, cu viluțe foarte ochioase, iar drumul este asflatat.
Apropos de asfalt: când am fost noi în 2009 nu era asflat. Acum este asflatată toată zona.
Mai jos o filmare a traseului:
Am lăsat la final și unul dintre aspectele neplăcute ale zonei. La coborârea din Poiana Secuilor spre Cheile Râșnoavei, am dat peste nenumărate zone defrișate și plăcuțe pe care se scria
„Atenție Parchet, se Lucrează!”
Au un tupeu maxim și o nesimțire împuțită să defrișeze atât de aproape de locurile circulate. Astfel de peisaje ca în filmarea de AICI, am văzut peste tot pe unde am mers prin România (și nu numai în zone ascunse, izolate, ci la vedere, sfidător) ... și am mers ceva prin țara asta.
MARTIE 2025
Am zis să facem acest traseu un pic diferit, într-o perioadă diferită a anului (deoarece mersesem vara și toamna) și să ne întoarcem pe altă parte, pe la mânăstirea Franciscană și apoi pe lângă drumul dinspre Pârâul Rece spre Râșnov.
O zi excelentă de drumeție plină de veselie, dar în care, ca de obicei, am plecat mai târziu decât ne-am propus. Știam că traseul are în medie 6 ore, dar nu mi-am imaginat că fetele se vor mișca chiar în reluare, așa că am făcut vreo 8 ore într-un final.
Iată traseul parcurs:
Vremea excelentă pentru drumeție. Până la 3 Brazi, nimic foarte nou în afară de faptul că era altă lumină și alt anotimp și faptul că am făcut o primă filmare cu drona, a zonei. Din păcate, am fost pe fugă, că deja eram în întârziere și bătea și vântul, așa că nu m-am dus mai sus de 200 de m. Dar e suficient și așa, să vă faceți o idee.
Noutatea traseului a fost drumul pe partea cealaltă a dealului, de la 3 Brazi la Cheile Râșnoavei, pe la Mânăstirea Franciscană Sfânta Treime.
Drumul e ușor, dar poteca e cam ștearsă. Cred că merg puțini pe acolo, așa că e bine să aveți GPS, că sunt multe răgălii. Pe alocuri cred că traseul ar fi spectaculos de parcurs când este frunziș, deoarece am trecut pe sub bolte de crengi, care cred că ar fi fost spectaculoase dacă erau cu frunze.
Mânăstirea Franciscană este amplasată într-un loc mirific și am surprins un botez. Am ascultat câteva cântări frumoase, la chitară. Mi se pare un aer mai curat, o atmosferă mai plăcută decât la bisericile ortodoxe. Totul e mai simplu și cu un aer ușor copilăresc, primitor, ca dintr-o grădiniță spirituală.
Cam jumătate de drum către Râșnov, poate fi făcut pe o potecă paralelă cu drumul, dar la un moment dat, a trebuit să mergem parțial pe drum. Pe marginea acelui pârâu care curge pe lângă drum, sunt o grămadă de locuri unde poți merge la un grătar, ba chiar și la cort, cred, deoarece nu se vede de la drum.
Interesant e că la un moment dat am găsit un loc plin de ghiocei. Nu am văzut niciodată atâția ghiocei la un loc. Nu erau așa cum vezi de obicei, câțiva ici, câțiva colo, ci o aglomerare într-un loc.
Deoarece ne-am mișcat în reluare, ultima parte a drumului am parcurs-o pe întuneric. La un moment dat am vrut să tăiem drumul să ajungem mai repede la mașini, dar am tăiat-o prost. Am urcat un deal ca să avem de unde coborî și ne-am împotmolit. Noroc că I a luat-o înainte, că era frig și simțea nevoia să se miște. Și el a ajuns pe la niște locuri cu garduri și câini. Dar era cu jumătate de oră înaintea noastră și a ajuns la mașină după ce noi am rătăcit de colo colo, ajungând în tot felul de fundături. Poate dacă era zi găseam un drum care să meargă spre locul de campare de la Cheile Râșnoavei, dar pe întuneric ne-am învârtit ca niște găini fără cap, obosiți, enervați, așa că până la urmă am ieșit la drumul mare și l-am așteptat pe I să vină cu mașina să ne ia. Aventură. Nu am recomanda să se meargă pe acea parte.
Sfârșitul călătoriei a fost mai urât, dar restul traseului , foarte frumos.
Mulțumesc Camelia, A și G pentru unele dintre poze și filmări.
Mulțumesc Mișu pentru muzica folosită la unele dintre clipuri!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vă rog păstrați decența în limbaj, iar dacă aduceți critici, mențineți un limbaj civilizat, logic și argumentat pentru a fii o critică constructivă. Mulțumesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vă rog păstrați decența în limbaj, iar dacă aduceți critici, mențineți un limbaj civilizat, logic și argumentat pentru a fii o critică constructivă. Mulțumesc!