YOGA - Viața de Ashram - ANUL III (Oct. 1997 - Aug.1998)

Continuare de la  YOGA - Anul II (Aug. 1996 - Sept. 1997)

Început în Ianuarie 2024

Doresc să repet, de la bun început ideea că aceasta este percepția mea subiectivă, supusă greșelilor, pătată de frustrările mele, de amintirile mele mai mult sau mai puțin corecte, de înțelegerile mele care nu sunt adevărul suprem, o părere subiectivă pe care sunteți liberi să o credeți sau nu, însă toate ce le spun se bazează pe o grămadă de experiențe avute în cadrul MISA și pe la ashramuri, în inima mișcării să zic așa, unde am avut acces la informații mai multe și mai directe, despre ce se petrecea acolo. 

Bineînțeles, multe din spusele mele nu au cum să fie dovedite, sunt doar chestii auzite sau trăite de mine. Pentru unele chestii am poze, filmări, dar acelea le ofer doar dacă este absolut necesar, celor doritori, dacă sunt contactat.

Așadar, la bunicul meu nu mai puteam locui așa că am avut de ales dintre a merge la cămin sau a merge în Ashram. Nu mă atrăgea absolut deloc ideea de cămin, deși cred că mi-ar fi folosit experiența, mai ales că am observat că cei care locuiau în cămine erau mai solidari unii cu alții, mai buni prieteni unii cu alții, socializau mai mult unii cu alții, erau evident mult mai apropiați între ei, iar eu mă simțeam adeseori în plus sau pe dinafară ... asta le oferea mereu un plus la examene. Se susțineau reciproc, erau o echipă. 

Eu însă doream să evoluez să spiritual și-mi imaginam că voi avea timp să aprofundez practica, așa că am ales fără să ezit, ashramul. 

YOGA - Anul II (Aug. 1996 - Sept. 1997)

Continuare de la YOGA - Începuturi (1995 - 1996) - ANUL I

Articol început în 21 dec. 2023

Așa cum am spus și în primul articol experiența mea nu este adevărul suprem legat de MISA și de yoga practicată în Romania, ci este doar percepția mea subiectivă, având la dispoziție informații limitate, dar totuși mult mai multe decât au avut alții. Evident că pot greși, evident că amintirile mele pot să fie fragmentate sau greșite. Au trecut aproape 30 de ani de atunci, totuși. Evident că perspectiva mea poate fi una greșită deoarece nu sunt deținătorul adevărului absolut, însă acesta este adevărul meu, de „rătăcit” vorba lui Gibi ... cine mă crede bine, cine, nu, iarăși bine.

În încercarea mea de a rămâne cât mai fidel amintirilor mele, am fost nevoit să recitesc jurnalele din acea perioadă și continui să descopăr lucruri pe care mi le aminteam altfel sau deloc. 

De exemplu, în primul articol am zis că nu am simțit nicio diferență între lucrul cu mantre. Acum am descoperit că sunetul de Laya Yoga de la mantra lui Kali suna mai înalt și la început chiar am avut niște trăiri interesante, de rotire în interiorul meu cumva și ascensiune, la prima meditație cu mantra lui Kali (Krim) dar de frică m-am blocat. 

Deci iată, un exemplu de amintire greșită. Așadar, evident că pot greși. Alte amintiri greșite sunt legate de faptul că uitasem că inițial avusesem totuși niște trăiri destul de intense, când începeam să practic ceva, dar pe parcurs, adeseori imediat, nu prea mai simțeam nimic. Practica repetitivă devenea mecanică și cumva seacă, searbădă. o povară, un chin. Iar asta mă demoraliza, demobiliza, descentra. Iar aici cred că înțelepciunea Vipassana, m-ar fi ajutat foarte mult să fiu detașat cu adevărat de senzațiile apărute sau de așa zisa lipsă de senzații sau chiar de senzațiile negative.