Dealul Lempeș, un alt colțișor de rai (AUG 2011 - IUN 2022)

 Sunt binecuvântat să trăiesc într-un loc unde în orice direcție mergi, în câteva minute ajungi undeva într-un loc frumos, ca orbul care a nimerit Brăila. De aici toate drumurile duc nu la Roma, ci undeva într-un loc mișto.

Dealul Lempeș e unul dintre acele locuri mișto, aflat între Sânpetru și Hărman, în partea de Nord a Brașovului, practic la vreo 2 km de ieșirea din Brașov înspre Bod, sau înspre Hărman și/sau Podul Olt.

„Cei care vor să se bucure de o drumeţie în aer liber, într-un decor inedit, trebuie să ştie că o pot face la doar zece kilometri de Braşov. Turiştii pot descoperi un colţ de rai, plin cu peisaje de poveste şi locuri ideale de explorat. Este vorba despre aria naturală protejată Dealul Cetăţii -Lempeş, potrivit observatornews.ro.

Rezervaţia naturală Dealul Cetății – Lempeș- o prelungire la sud de râul Olt a masivului Baraolt cu o suprafață totală de 374 de hectare. Iar din acest punct, de la peste 700 de metri altitudine, se văd spre exemplu: Lunca Oltului. Puţin mai în spate, zona în care poteca de creastă şerpuieşte prin pădure ca într-un colţ de rai şi exact în spatele nostru acum, pe de-a-ntregul, zona de şes a depresiunii Ţara Bârsei. [...]

Dealul Cetății Lempeș a fost declarat arie naturală protejată în urmă cu 23 de ani. Cei cei care doresc să ajungă aici, au parte de toate condiţiile. Pot parca maşina la intrare în rezervație, în localitatea Sânpetru. Iar grație configurației terenului și a curenților de aer, zona este ideală și pentru zborurile cu parapanta, ale piloților începători.”

Cel puțin odată pe an ajung pe acest deal, uneori și de două sau de 3 ori. De multe ori am ieșit câteva minute la apus, alteori mai mult să stăm un pic la soare sau la umbră și să ne încărcăm de frumos.

Dealul este extrem de accesibil și te rupe rapid, dacă vrei, de oraș, deși e foarte aproape de oraș, e ca o oază de liniște în mijlocul agitației, un ax al tornadei.

Iată mai jos, harta locului:

POIANA MICĂ din Brașov și Poiana TĂRÂMUL ELFILOR - SEPT 2019 - IUN 2022

JURNAL DE BORD - POIANA MICĂ din Brașov și Poiana TĂRÂMUL ELFILOR 

SEPT. 2019 - Nu eram pentru prima dată în zonă, dar de fiecare dată când am ajuns acolo, am vrut să explorăm mai mult. Practic de fiecare dată am oprit la herghelia de cai (unde oamenii vin să se plimbe călare pe ponei și cai într-un spațiu cu adevărat mirific, dar și cu ATV-urile, motocicletele și chiar și cu mașinile personale) și am continuat spre Vest, pe potecile făcute deja de copite sau vehicule, întocându-ne apoi prin vale.

De fiecare dată când am fost acolo însă, fie week-end, fie în timpul săptămânii, zona este puțin circulată și sperăm să rămână așa, fiind cumva nebăgată în seamă, trăind într-o eclipsă față de Poiana Brașov și este perfect așa. 

Traseu Poiana Brașov - Râșnov pe la Bisericuța Păgânilor OCT 2019 - DEC 2020

TRASEU Poiana Brașov - Tărâmul Elfilor - Bisericuța Păgânilor - Peștera Râșnoavei - Râșnov 

Sunt binecuvântat să trăiesc într-un oraș (Brașovul) care se află lângă unele din cele mai frumoase locuri văzute vreodată de mine și să ajung acolo în câteva minute sau ore, cu piciorul.

Astăzi voi vorbi de un astfel de loc, pe care l-am descoperit uluit, cu mare surprindere și anume stânca din zona Bisercuței Păgânilor de lângă Râșnov. Vedeți AICI zona mai bine.

Poiana COLȚII CHILIEI - încă un loc de campare de vis

 

Un alt loc de campare cu peisaj de vis se află aproape de Zărnești, la poalele zonei Nordice a Munților Piatra Craiului, undeva aproape de schitul Colții Chiliei.

Mașina se lasă undeva jos aproape de drumul asfaltat care face legătura între Zărnești și Plaiul Foii. Drumul de urcare până la schit este relativ ușor, și durează aproximativ o oră. Poate fi parcurs și cu o mașină 4x4, iar de la schit mai sunt 5 - 10 minute de urcat și se ajunge într-o poieniță magică, feerică, unde pare că s-au coborât îngerii. 

Poienița se află aproape de traseul ce urcă la refugiul Diana din Piatra Craiului. 

Iată mai jos harta locației:

YOGA - Începuturi (1995 - 1996) - ANUL I

Articol început în Noiembrie 2023

Acesta este un capitol foarte sensibil și dureros al vieții mele, care chiar și acum, după 22 de ani de când am părăsit mișcarea, încă mai are reverberații în viața mea, fiind ceva ce m-a marcat profund și definitiv cred ... 

Experiența mea nu este adevărul suprem legat de MISA și de yoga practicată în Romania, ci este doar percepția mea subiectivă, având la dispoziție informații limitate, dar totuși mult mai multe decât au avut alții. Evident că pot greși, evident că amintirile mele pot să fie fragmentate sau greșite. Evident că perspectiva mea poate fi una greșită deoarece nu sunt deținătorul adevărului absolut, însă acesta este adevărul meu, de „rătăcit” vorba lui Grieg ... cine mă crede bine, cine, nu, iarăși bine.

Simt să împărtășesc povestea mea, deoarece cred că ar putea ajuta și pe alții să ia decizii mai informate în direcția intrării sau aderării la o mișcare, cult sau sectă, dar în particular, în MISA.

Imediat ce am terminat liceul, mi-am dorit un an de pauză de școală, pentru a începe un nou capitol din viața mea. Simțeam că o luasem pe o cale rătăcitoare, cu alcoolul, țigările, petrecerile și simțeam un gol interior și din cauză că nu reușisem să am o relație cu niciuna din fetele de care mă îndrăgostisem platonic. Nu-mi plăcea timiditatea mea și nu prea aveam deloc încredere în mine, deși mă plăceam într-o măsură destul de mare. 

Trăisem în umbra fratelui meu, care nu mă ajuta să fiu un tip mai fâșneț, ci un tip slab și destul de complexat. Fără un tată și cu un frate ne-experimentat, lipsit de succes în viață, nu am primit un ghidaj pe partea masculină, așa cum mi-ar fi fost, poate, de folos.

Fratele meu începuse cursurile yoga la MISA în 1994, iar în casă au început să apară tot felul de cărți și casete cu muzică care mi s-au părut foarte interesante. El medita în camera lui, iar ritmurile muzicale care veneau către urechile mele, m-au fermecat de-a dreptul și mi-am zis că cei care ascultă așa ceva, nu pot fi oameni răi. Spune-mi ce asculți, ca să-ți spun cine ești.

ADOLESCENȚA - (1991 - 1995) - 15 - 19 ani - sănătate, familie, prieteni, vecini, religia, muzica

 

Articol scris în februarie 2023, la 46 de ani

Repet ce am mai spus și în alte articole ... memoria îmi poate juca feste, mai ales când este o încărcătură emoțională mare, însă așa văd eu lucrurile acum. Și e posibil să greșesc ... Poate de aia am și acționat ca atare.

Am dedicat deja două articole acestei perioade din viața acestei personalități efemere, unul legat de LICEU cimitir all tinereții mele și altul legat de Sexualitate și IUBIRI ... Nu știu dacă o să mai dedic vre-un articol acestei vârste în afară de acesta, dar nu pot trece mai departe fără a consemna și alte povești și imbolduri care m-au propulsat mai târziu către o anumită direcție în viață și anume către ezoterism, conspirații, yoga, religie, mistere, științe de frontieră și către o atitudine anti-sistem în general. 

A fost o perioadă intensă, dusă la paroxism, asta și datorită schimbărilor hormonale majore evident, dar asta nu ne zicea nimeni. Nu înțelegeam de ce totul era mult mai intens, eram mult mai radicali, totul era ori alb ori negru, săream dintr-o extremă în alta și totodată eram într-o căutare a propriei identități.

 Personal simțeam să fiu altfel decât restul, non-conformist, dar era plin de non-conformiști în jur așa că eram un non-conformist sub acoperire sau nu exageram ...

Le voi lua pe domenii :

Apropierea de muzică - 7 - 14 ani (1983 - 1990)

Continui acest experiment personal nebunesc și destul de inutil (așa pare momentan, din cauza "fabulosului" răspuns, dar pur și simplu simt să scriu în continuare) cu încă un capitol important al călătoriei prin matrix: mreaja muzicii.

Consider muzica una din mrejele acestui matrix și a fost și este una dintre marile pasiuni ale acestei vieți. O consider vitală pentru sufletul meu și simt că m-a ajutat în momente de răscruce ale vieții, fiind chiar în anumite momente, singurul alean, singura lumină. Fără muzică viața mea, ar fi fost infinit mai goală, un infern și cred sincer, că dacă nu ar fi existat muzica, probabil că plecam mai repede de pe această planetă. 

Primele amintiri ale călătoriei în matrix - până pe la 4-5 ani (1977 - 1980)

Plin de "entuziasm" de pe urma feedback-ului "fulminant" ale primelor 2 articole, lol, continui consemnarea vieții mele, plin de "importanță de sine", de parcă aș fi vedeta lui pește prăjit. Mă simt un pic ridicol, dar nah, ăsta sunt, cu mine defilez, iar despre experiența în acest corp, pot scrie cel mai bine. 

Însă schepsisul zic eu și originalitatea (poate) pentru a transforma aceste scrieri în mai mult decât un jurnal intim citit doar de mine, este faptul că pe lângă amintiri, voi aduce interpretări, adăugiri, idei care să mă ajute și pe mine (și pe alții ) să mă înțeleg de ce am ajuns unde am ajuns și sunt cine sunt acum, cu bune și rele. Sigur, nu sunt psiholog, însă poate alții vor considera să analizeze acest jurnal ca fiind un studiu de caz al unui nebun frumos (zic eu).