ȚINUTUL BUZĂULUI 1 - August 2020 - Pensiunea 14 Scaune, Vulcanii Noroioși, lacul Mocearu, Focul Viu

 Ținutul Buzăului, Țara Luanei, Vulcanii noroioși, Focul Viu și trovanții de la Bozioru au fost pe lista de vizitat de ani de zile până am luat decizia să-i vizităm. Oportunitatea ideală a apărut în August 2020 și datorită lui R care ne-a putut oferi cazare timp de 3 nopți întregului grup (7 oameni) la o pensiune relativ apropiată de aceste obiective (prin programul de vacanțe de la stat - tichetele de vacanță pe care el și soția lui nu apucaseră să le folosească și care trebuiau folosite până la o anumită dată). 

Am stat la pensiunea 14 Scaune, aflată în zona barajului Siriu, în Cașoca, pe drumul spre cascada Pruncea, care era la vremea respectivă cea mai apropiată locație de obiectivele noastre, care accepta genul acesta de tichete. Eram cam la 50 de km față de cele mai apropiate obiective și cam la 100 km de cele mai îndepărtate. Nu este mult, dar nici puțin, dar oricum era mai bine decât să venim de la Brașov. 

Locația este foarte faină și adaptată unor grupuri mari de oameni. Are foișoare, bucătărie unde îți poți face mâncare, ustensile, oale, farfurii, aragaz, apă curentă, curent electric, baie în fiecare cameră, parcare, verdeață și o liniște relativă (funcție de gradul de ocupare). Semnalul telefonic lipsește din ce-mi amintesc, iar internetul nu funcționa când am fost noi, dar aveau routere. 

Exista și o clădire nouă aflată în construcție la acea dată, deci acum e posibil să-și fi dublat sau triplat capacitatea de cazare. Mai multe detalii pe site-ul pensiunii https://www.14scaune.ro/.

Am fost cu două mașini, una de teren (o Honda cu gardă înaltă) și cu un Ford Fiesta micuț, cu garda joasă. Nu am știut exact ce drumuri sunt, dar acum aș recomanda tuturor să meargă mai degrabă cu 4x4, mai ales dacă vor alege variantele parcurse de noi (ceea ce acum nu aș mai recomanda). O să vă spun cam care ar fi fost niște variante mai de preferat, față de cele alese de noi.

Lângă pensiune, la aproximativ 4 km, se află și o cascadă frumoasă numită Pruncea, pe care am explorat-o în ultima zi mai cu atenție. 

Ne-am și bălăcit în apa rece ca gheața și a fost super.

Inițial oamenii erau reticienți să intre în apă, fiind și o vreme înnourată (stătea să plouă), dar cum eu nu mă pot abține să nu mă bag în râurile reci, am intrat primul și apoi și-au făcut curaj și restul.

 AICI ȘI O FILMARE DIN ZONĂ:

Așadar, revenind la prima zi. Mai jos voi trasa pe hartă traseul parcurs (în prima zi) ca să vedeți cam pe unde am mers.

VULCANII NOROIOȘI

Am plecat de la 14 Scaune mai întâi la Vulcanii Noroioși (prin Berca) unde am mers doar la Pâclele Mari (am lăsat pe altă dată Pâclele Mici și pe cele de la Beciu) deoarece doream să ajungem și la Focul Viu de la Terca, iar în drumul nostru doream să ajungem și la Lacul Mocearu, supra numit și „Lacul Zânelor” ... 

Aici mi s-a stricat de tot gimbalul, iar filmările au ieșit cam toate, tremurate. Din fericire a filmat și R.

 Mulțam R.

VEDEȚI AICI ȘI CÂTEVA FILMĂRI DIN ZONĂ

(pentru mai multe detalii)

 LACUL MOCEARU

Drumul de la Pâclele Mari spre Lacul Mocearu și apoi spre Terca, este o aventură totală, iar GPS-ul nu te prea ajută, deoarece nu prea e semnal. Deci trebuie să aveți grijă să vă încărcați hărțile înainte, pe un net funcțional. GPS-ul ți-arată locația pe harta aproximativă a locului unde te afli, dar nu știi denumirea localităților, ci ai o doar o orientare minimală care nu prea te ajută cu nimic. 

Am ales să mergem pe traseul Pâclele Mari, Policiori, Gura Văii, Cănești, Șuchea, Trestioara, Crevelești, Mocearu ... am ales varianta aceasta și nu cea prin Chiliile deoarece ni s-a spus că este asfaltat drumul. Până la drumul asfaltat, de la Policiori a fost drum pietruit de o calitate destul de slabă. Drum de țară cu macadam, de preferat de parcurs cu 4x4. Însă, revenind la asfalt, așa un drum nu am văzut în viața mea (până atunci). Un drum pe care avea loc doar o mașină, cu multe curbe în care după colț nu vedeai nimic și nu erau oglinzi și riscai să faci accident, în cel mai rău caz , iar dacă încetineai  să-ți pierzi avântul și motorul, ceea ce am și pățit într-un final într-o zonă cu pantă prelungită cu mașinuța Ford.

VEDEȚI AICI, o parte din nebunia de drum.

Drumul este spectaculos totuși, cu peisaje superbe, printre văi și cătune izolate, ce păreau la capătul lumii. Mereu sunt străbătut când ajung în astfel de zone de uimirea că există oameni și acolo. Am ajuns într-un final cu chiu cu vai. 

Deși se află într-un vârf de munte, in the middle of nowhere, este un lac destul de murdar cu multe răgăli prin apă, stuf peste tot și nu prea poți face baie, decât așa la risc sau cu o saltea. Posibil să aibe pește totuși, în lac. Pentru pescari pare un mic paradis.

Locul are foarte mult potențial, cu un peisaj de vis în jur și poienițe spectaculoase. Există și un izvor aproape de lac, deci ar putea fi un loc de campare excelent.

FOCUL VIU de la Terca

Asfaltul se cam termină acolo la pensiunea Lacul Zânelor. Din vârful acela de deal (lacul se află la 777 m înălțime) până în Terca unde e Focul Viu, drumul este plin de serpentine și redevine un macadam de proastă calitate, un drum anevoios de țară, plin de hârtoape. Dacă ar fi să aleg acum să mai merg la focul viu, cred că aș alege mai degrabă să merg din Nehoiașu spre Vadul Oii, iar de acolo să traversez dealul pe jos, vreo 5 km). O altă variantă ar fi să vii prin Bozioru (știu că e asfaltat drumul până acolo), dar nu cred că mai e mult drum asflatat (se zvonea că se va asfalta, dar nu se știe). Cea mai lejeră variantă, dar mai lungă pentru noi cei care venim dinspre Brașov, este cea pe drumul asflatat între Berca, Săpoca, Lopătari și de acolo mai ai câțiva kilometri neasfaltați (cei care vin dinspre Sud sunt avantajați).

Cineva a fost în Noiembrie 2021 cam pe același traseu și nu pare nimic schimbat.

Am ajuns la Terca aproape de apus și cred că a fost mai bine așa, deoarece am văzut focul mult mai bine, noaptea. Din Terca sat până la Focul Viu este o potecă în pantă de vreo 30 de minute, printre grădini, cătină și livezi. 

VEDEȚI AICI ȘI CÂTEVA FILMĂRI:

Drumul de întoarcere nu a fost lipsit de aventură. Era noaptea, beznă, într-un loc ce părea sălbatic efectiv (niște sate răzlețe printre munți, undeva la mama dreq). Nu prea știam ce vom găsi, deoarece GPS-ul nu ne arăta nimic, dar am decis să nu ne mai întoarcem pe unde am venit și să ieșim prin vale, prin Lopătari, să riscăm ieșirea pe acolo (și să mergem mai mult) decât să ne mai întoarcem prin iadul drumului de unde venisem, mai ales că era noaptea. Surpriza plăcută a fost când am ajuns la asfalt. Din Lopătari începe asfaltul și în sfârșit nu ne mai clănțăneau dinții în gură, iar mașinile mai respirau un pic.

 Însă imediat ce am intrat pe asfalt, mașina mică, Fordul lui I, a făcut pană. Mă mir că a rezistat până atunci. Cum eram ieșiți din mașină pe marginea drumului căutând sculele pentru scos roata (pe întuneric) șamd, fix în dreptul nostru au ieșit oamenii de la casa în dreptul căreia se oprise mașina. Omul era mecanic auto (lol) și avea service. A adus sculele lui și rapid am schimbat roata. Ce șanse erau? 

Tot el ne-a explicat un drum mai rapid de a ajunge în Berca ... era ceva de genul: mergeți vreo 10 km, vedeți un magazin alimentar sau o benzinărie, în dreapta e un pod, iar după pod e o bifurcație și o luăm în dreapta, iar apoi o să dăm peste altă bifurcație și un drum cu beton în carosabil și o luăm la stânga. L-am pus să repete de 2 sau de 3 ori ca să reținem și tot nu cred că am nimerit fix pe unde zicea omul. Sincer, cred că el ne explicase de ieșirea prin Podul Muncii - Balta Tocilă, dar noi am mai mers un pic mai la vale, spre Mărgăriți ... Indiciile păreau asemănătoare, dar am ajuns iarăși pe niște drumuri desfundate și prăfuite de țară, din pămând chiar și am trecut prin Arbănași, Beciu intersectând din nou drumul spre Berca, trecând pe lângă vulcanii noroioși din Pâcle. Am mers efectiv la nimereală sau la intuiție, urmând niște indicii vagi din GPS, pe întuneric, sperând să nimerim și să ieșim la liman. Am nimerit-o din prima, dar puteam foarte bine să nu. Dacă mai făceam vreo pană pe acolo era super nașpa. Am scutit poate vreo 10 km, dar nu s-a meritat. Dacă mergem în continuare pe drumul asfaltat, ajungeam mai repede și mai liniștiți în Săpoca, apoi în Berca. Măcar de era zi să vedem și noi ceva peisaje. Nu știu ce a fost în capul acelui mecanic. 

Drumul de întoarcere de la Terca a fost de vreo 85 de km sau ceva de genul, deci clar nu se merită varianta aleasă de noi ... O parte din fete au cam dat la boboci pe drumurile serpentinate, hurducate și am ajuns frânți acasă (la pensiunea 14 Scaune) pe la 1 noaptea. A doua zi de dimineață începea aventura Țării Luanei ... 

Mulțumesc A, R, Ștrumfilor și Cameliei pentru pozele și filmările oferite grupului spre publicare. De asemenea îi mulțumesc lui Mișu pentru muzica deosebită folosită la unele din filmări.

VA URMA ...  JURNAL DE BORD - ȚINUTUL BUZĂULUI 2 - August 2020 - Aluniș, Colți, Țara Luanei, trovanții de la Ulmet (Bozioru)