SKIATHOS - Pregătiri, zborul, orașul Skiathos, primele impresii - ZIUA 1

Din 2021 nu mai ajunsesem la mare (aș zice că cele 3 ore de la Năvodari de anul acesta, nu se pun) așa că am tot sperat să prindem încă o ofertă cel puțin la fel de bună ca cea din Italia din 2019. Eram sictiriți de drumuri lungi cu mașina așa că am visat să găsim ceva extra-sezon, cu avionul, cum ne place nouă, după jumătatea lui Septembrie. Nu aveam rezerve de bani, dar visuri am avut tot timpul. Suntem abonați la diversele canale cu ponturi de călătorii și din când în când, ne mai pică ochii pe unele oferte de nerefuzat.

Așa a fost și în acest caz. De la Travelator, am văzut pontul cu Skiathosul, unde zborul dus-întors era 33 Euro/pers, prin Raynair și împreună cu cea mai ieftină cazare de pe acel site, care avea și mic dejun inclus, ajungeam undeva la 150 Euro/pers (pentru 7 nopți de cazare și zborul). O ofertă mai mult decât atractivă aș zice. Însă, din experiență, știam că important era să rezervăm cât mai curând zborurile, iar cu cazarea ne descurcam noi, poate și mai ieftin. 

YOGA - Viața de Ashram - ANUL III (Oct. 1997 - Aug.1998)

Continuare de la  YOGA - Anul II (Aug. 1996 - Sept. 1997)

Început în Ianuarie 2024

Doresc să repet, de la bun început ideea că aceasta este percepția mea subiectivă, supusă greșelilor, pătată de frustrările mele, de amintirile mele mai mult sau mai puțin corecte, de înțelegerile mele care nu sunt adevărul suprem, o părere subiectivă pe care sunteți liberi să o credeți sau nu, însă toate ce le spun se bazează pe o grămadă de experiențe avute în cadrul MISA și pe la ashramuri, în inima mișcării să zic așa, unde am avut acces la informații mai multe și mai directe, despre ce se petrecea acolo. 

Bineînțeles, multe din spusele mele nu au cum să fie dovedite, sunt doar chestii auzite sau trăite de mine. Pentru unele chestii am poze, filmări, dar acelea le ofer doar dacă este absolut necesar, celor doritori, dacă sunt contactat.

Așadar, la bunicul meu nu mai puteam locui așa că am avut de ales dintre a merge la cămin sau a merge în Ashram. Nu mă atrăgea absolut deloc ideea de cămin, deși cred că mi-ar fi folosit experiența, mai ales că am observat că cei care locuiau în cămine erau mai solidari unii cu alții, mai buni prieteni unii cu alții, socializau mai mult unii cu alții, erau evident mult mai apropiați între ei, iar eu mă simțeam adeseori în plus sau pe dinafară ... asta le oferea mereu un plus la examene. Se susțineau reciproc, erau o echipă. 

Eu însă doream să evoluez să spiritual și-mi imaginam că voi avea timp să aprofundez practica, așa că am ales fără să ezit, ashramul. 

ADOLESCENȚA - LICEUL cimitir al sufletului meu (1991 - 1995) - 15 - 19 ani

Nu am mai scris de mult despre povestea vieții mele deoarece nu am mai avut nici timpul și nici energia.

În anii ce au trecut, am înțeles că aproape pe nimeni nu interesează cu adevărat povestea altuia, decât dacă, poate are vre-un interes personal în asta sau e vorba de vreo celebritate ceva.

Oricum, chiar și soția mă judecă adeseori ca și cum nu m-ar cunoaște deloc indiferent cum îi descriu povestea mea, chiar și acum la 20 de ani de căsnicie.

Este vârsta la care se pare că m-am blocat emoțional sau așa-mi spune soția, marea „expertă” în psihologie. De aceea este important cred, să scriu ... Poate cineva se va simți mai inspirat să citească dincolo de cuvinte, printre rânduri, care ar putea fi problemele mele, dacă există cu adevărat, vre-una nerezolvată din această perioadă.

Câteva reflecții pe marginea sănătății mele ca și copil în perioada 7 - 14 ani (1983 - 1990)

Un articol scris prin August 2018

Blogulețul a împlinit un an ... ce trece vremea ... în ritmul actual de a scrie, mă prinde senectutea .... la fix, aș zice.

Azi voi vorbi un pic despre sănătate, plecând de la starea mea de sănătate ca și copil. Este un subiect  spinos și contondent pe alocuri.

DOMNUL NIMENI - Drumuri, alegeri, vise - 7 - 14 ani (1983 - 1990)

Un articol scris prin Dec 2017 la 41 de ani

Ieri m-am uitat pentru prima dată la dvd-urile de la banchetul de clasa a 12-a, de acum 23 de ani. Mulțumesc CC că mi le-ai oferit. Uitasem că a existat o filmare. 

Mă uit la manifestările mele de atunci și mă recunosc cu greu. Acum nutresc în proporție de 95% poate, alte gânduri, aspirații. Eram eu cel de atunci? Sunt eu cel de acum? Cine sunt eu?

Mă uitam la mine și mă observam cât de prins și identificat eram cu povestea mea de atunci, așa cum sunt prins și acum de povestea mea de acum. Câtă identificare, cât de tare ne luăm în serios.

Primele întâlniri cu religia 1976 - 1990 (0 - 14 ani) - Botez, Crăciun, Paște, alea alea ...

Deoarece se apropie Crăciunul și am intrat deja în perioada sărbătorilor de iarnă, odată cu Moș Niculae simt că cel mai potrivit subiect pe care-l pot aborda, este despre primele mele întâlniri cu religia, mai mult sau mai puțin conștiente.

Sunt conștient că acesta este unul dintre acele subiecte tabu care pot deschide o cutie a Pandorei, dar la câte reacții am avut la articolele publicate până acum, se pare că nu am de ce să-mi fac vreo problemă.

Primele cărți, reviste, almanahuri și alte forme de informare scrise 1983 - 1990 (7 - 14 ani)

O mare parte a copilăriei mele am petrecut-o citind.  

De curând am văzut un filmuleț cu o fetiță genială, care la 11 ani produce opere complexe și care spunea că alege să citească mai degrabă decât să se uite la filme, televizor, pe tabletă, telefon, deoarece vrea să-i rămână imaginația vie, căci cei care îi lasă pe alții să le stimuleze imaginația, cumva le-o ucide sau o diminuează, o face mai leneșă. 

Sunt recunoscător într-un fel, că nu prea am avut de ales (deși am petrecut o mare parte din timp hrănindu-mă cu impresii și prin alte canale, așa cum am specificat în articolele anterioare). Recunosc că deși am avut o imaginație destul de mare, nu debordam de creativitate originală și poate cele mai importante momente de scufundare în imaginar erau cele creatoare de lumi, din cadrul cărților.

Filme, televiziune, teatru, primele reclame anii 1983 - 1990 (7 - 14 ani)

Una dintre cele mai fascinante călătorii din acest matrix, una care mă fascinează în mare măsură și în prezent, este călătoria în lumea filmelor, a informației vizuale primite prin diversele canale (deși sunt conștient, că de cele mai multe ori sunt doar otrăvuri ambalate frumos în zahăr).

La acea vreme bineînțeles (83 - 90), principalele canale erau televiziunea, cinematograful și video-urile. Nu aveam net și nu am avut încă 10 ani (după 90) și tânjeam enorm să vedem cât mai multe desene animate în principal, dar și filme, preferatele fiind cele SF, însă tot ce primeam de la TV și pe alte canale era ok.

Să le luăm pe rând și în ordine cronologică.

Apropierea de muzică - 7 - 14 ani (1983 - 1990)

Continui acest experiment personal nebunesc și destul de inutil (așa pare momentan, din cauza "fabulosului" răspuns, dar pur și simplu simt să scriu în continuare) cu încă un capitol important al călătoriei prin matrix: mreaja muzicii.

Consider muzica una din mrejele acestui matrix și a fost și este una dintre marile pasiuni ale acestei vieți. O consider vitală pentru sufletul meu și simt că m-a ajutat în momente de răscruce ale vieții, fiind chiar în anumite momente, singurul alean, singura lumină. Fără muzică viața mea, ar fi fost infinit mai goală, un infern și cred sincer, că dacă nu ar fi existat muzica, probabil că plecam mai repede de pe această planetă. 

Fumatul și prima Cola - 7 - 14 ani (1983 - 1990)

După cum a zis în articolul despre perioada până în 7 ani, am început să fumez la 7 ani. Bineînțeles că anturajul, băiețașii de cartier, tatăl meu, cu toții au fost un factor care m-au pornit pe acest drum, însă cel puțin până la 13 ani, fumatul a fost ceva fără o prea mare constanță, nu trăgeam în piept fumul și ne prosteam și noi să părem mai adulți. 

Pufăiam diversele tipuri de țigări, să vedem ce este domnule așa de deosebit la ele, însă de la bun început nu am înțeles de ce și cum, ce este așa de atractiv la ele, în afară de faptul că te fac să pari mai interesant și mai "jmeker dă cartier". 

CĂLĂTORIA ÎNTUNECATĂ A FURATULUI - 7-14 ani (1983 - 1990)

Deoarece efectiv nu găsesc timpul să mă așez și să-mi aștern memoriile, o voi face pe capitole mai micuțe. Poate nu întâmplător memoriile se aștern la vârsta pensionării. Oricum cred că mă apucă pensionarea cu acest jurnal intim deoarece cel puțin pentru perioada ultimilor 15 ani mai trebuie să treacă ceva vreme până voi putea scrie deoarece sunt evenimente încă vii, acute, persoane foarte vii și implicate în toate aceste evenimente, dureri prea recente ca să fie privite cât de cât obiectiv, lucruri peste care vor trebui sa treacă ceva ani buni ...

Înainte să vorbesc despre ce mi-am propus să spun astăzi, vreau să remarc faptul că ultimul articol are aproape 2300 de vizionări ceea ce este un pic ciudat , deoarece articolul anterior a ajuns doar aproape de 500, iar restul se învârt pe la 100 - 200 - 300. Ca o dublă verificare am și counter-ul de la Histats pe blog care nu mi-a confirmat avalanșă de vizionari de la ultimul articol despre Gen. 1. Nu știu ce sa cred. Tind să cred că Histats are dreptate, că mai mult de vreo 500 de vizionari nu a avut acest articol deoarece feedbackul este extrem de slab. Sunt câteva like-uri și cometarii pe facebook și atât. Dacă era o prezență atât de fulminantă (2300 de accesări ale acestui articol) presupun că ar fi existat și un feedback mai consistent. 

Sau poate Elena are dreptate: prea puțini se înghesuie să se bage cu "nebunul" în seamă.

Gimnaziul la Școala Generală nr. 1 din Câmpina (1983 - 1990)

Am postat pe feisbuci câteva dintre pozele din copilărie, printre care și câteva din pozele cu colegii din generală, fără a avea niciun gând ca vor fi vizionate cu adevărat, fără să urmăresc vre-un scop anume, fără să-mi doresc să reînnod vreo prietenie sau ceva (după cum am afirmat în articolul trecut mi se par niște etape în călătoria sufletului prin matrix). Dintre colegii și prietenii din generală aveam în listă doar 2, iar într-o zi două, au apărut din eter și ceilalți. Uimitor.

Cei cu care sunt prieten în fb găsesc și etichetele - cine este deranjat de apariția chipului lor aici sau în fb să-mi zică (deja două colege și-au anunțat dorința asta).

Jocurile Copilăriei - 7 - 14 ani (1983 - 1990)

Surprinzător, puținele reacții avute la articolul anterior au fost pozitive. Probabil că nu am început să vorbesc încă de alții, ci doar de mine însumi, încă nu am atins credințele mai adânci, considerate și mai tabu poate, decât sexualitatea: religia, politica, tradițiile, dar o să ajungem și la ele în alte capitole.

Dar să continui de unde am rămas căci am extrem de multe lucruri de spus despre această vârstă foarte importantă pentru formarea "mea" ca și individ, personalitate, ego.

Deoarece nu doresc să folosesc de fiecare dată ghilimelele când vorbesc de corpul meu la persoana I și să mă disociez mereu de acesta privindu-l ca din afară (ca pe o haină ce o îmbrac, un costum spațial de explorare a acestei realități), o să păstrez limbajul convențional.

Aventuri în Matrix în perioada 7 - 14 ani - prima parte (educație, traume) - 1983 - 1990

Multmesc Elena și Sabin pentru primele 2 comentarii primite, foarte de suflet! Am câteva aprecieri pe feisbuc și câteva încurajări de pe la prieteni să continui să scriu, cu mențiunea să nu-i amintesc pe ei decât poate sub pseudonim ... lol ... exact ce bănuiam. În plus am atins cifra "record" de 135 de citiri, la ultimul articol, ceea ce pentru un neica nimeni e mega bine. Asta îmi aduce aminte de faza din filmul Deuce Bigalow (Un Gigolo de 2 bani) când Deuce (Rob Schneider) a făcut primii lui bani ca și gigolo suma "record" de 10 $.