Râșnovul este un punct turistic arhicunoscut în țara noastră, pentru cetatea lui faimoasă, pentru Cheile Râșnoavei, pentru Dino parc și trambulina de sărituri cu schiurile de standarde internaționale, pentru că se află în această zonă de mare circulație (zona Bran și Brașov fiind poarte cele mai mari puncte de atracție turistică din țară) ... Nu ai cum să nu treci prin Râșnov dacă vii în zonă, însă puțini au timp să-i exploreze împrejurimile care sunt cumva eclipsate de obiectivele deja menționate. Puțin știu de zona Glejerie (practic un cartier lung de vreo 10 km, al Râșnovului, o altă localitate în sine, părerea mea) și mai puțini de zone gen Poiana Velicanului, Bisericuța păgânilor, dar și de alte zone din apropierea Râșnovului, unde ajungi practic în 20 - 30 de minute, pe jos, cam de oriunde te-ai afla în Râșnov. Pădurea e foarte aproape și în mare măsură necirculată sau prea puțin cunoscută, chiar și râșnovenilor, după cum aveam să constat.
Avându-i pe finii noștri în Râșnov, în ultimii 2 - 3 ani am început să luăm diversele poteci și trasee la pas, pur și simplu, ori ca recreere, ori ca explorare sau atunci când mergeam la ciuperci. Și am descoperit o mulțime de trasee și locuri frumoase care cred că merită menționate. Deși o parte din mine vrea să le ținem doar pentru noi cei puțini, simt să împărtășesc și cu alții. La ce trafic are blogul momentan, probabil vom rămâne tot puțini cei care știm lucrurile astea, pentru multă vreme. Așa că nu mă îngrijorez.
Dorim să publicăm cea mai pare parte a călătoriilor mele/noastre în diverse zone, începând cu ultimele, însă totodată să aducem în cronologia evenimentelor și alte vizite ale acelui loc.
De exemplu, în 2020 am fost din nou la Cheile Râșnoavei, însă nu era prima dată. Am fost de mai multe ori acolo, iar uneori am și pozat și filmat zona. Prima dată am fost în 2009. Așa că vom publica câteva amintiri și din acea perioadă pentru a nu ne repeta. Vom posta amintiri din toate momentele în care am fost în zonă și vom face actualizări când vom mai reveni. Așa am făcut și vom face cu toate articolele publicate (în măsura posibilului). Iar data postării va fi dată de data la care am făcut ultimele poze sau filmări din zonă (și publicate bineînțeles).
Intenționăm să mai facem traseul spre Timișul de Sus, dinspre Cheile Râșnoavei, deci e posibil să mai fie actualizări.
Așadar mai întâi câteva amintiri din 2009.
Malul Oltului în Județul Brașov, cel puțin pe unde am fost eu, noi, este spectaculos ... pe alocuri, paradisiac.
Primul contact cu Oltul în județul Brașov a fost în zona orașului Făgăraș, în Aprilie 2010 ... Eram veniți de vreo 6 luni în zonă și ne făcusem niște prieteni noi : bucătarul C de la vila unde trăiam și lucram. Tipul un băiat foarte fâșneț, uns cu toate alifiile, înebunit cu pescuitul și vânătoarea (avea și un Renault Espace chiar spațios pe care-l băga peste tot) ne-a făcut „inițierea” și ne-a dus într-unul dintre cele mai frumoase locuri din zona Brașovului, un loc de care poate, nici cei din Făgăraș nu știu (i-am întrebat pe câțiva dacă au fost pe acolo și dădeau din umeri).
Mie personal mi-e greu să înțeleg cum poți locui într-o zonă și să nu știi tot ce mișcă acolo. Eu de când eram copil mi-am explorat mereu împrejurimile, mediul (și asta pe distanțe mari în jurul casei, până la 10 km distanță aproximativ, dar și mai departe uneori), pentru a-i afla toate secretele, să văd ce alte „triburi” sunt în zonă, dar și de dragul explorării, aventurii în sine (o fi o chestie ancestrală de pe vremea când eram vânător - pescar - culegător). Camelia îmi ține isonul și adeseori mă împinge și ea chiar mai vârtos, către diverse explorări. Acum că avem acces la mașină, spațiul de explorare s-a mărit, bineînțeles, considerabil. Acum încerc să cunosc cât mai bine zona din arealul a 100 de km în jurul meu.
Așadar să revin la drumeția din 2010. Mai jos vedeți o hartă a locului explorat:
... Urmare de la articolul „JURNAL DE BORD - ȚINUTUL BUZĂULUI 1 - August 2020 - Pensiunea 14 Scaune, Vulcanii Noroioși, lacul Mocearu, Focul Viu”
În ziua a doua am vizitat zona rupestră Aluniș, muzeul din Colți, apoi am mers la Nucu și am făcut unul din cele 3 trasee care vizitează cele mai multe schituri rupestre și obiective din zonă (Biserica lui Iosif, Agatonul Nou și Vechi, Lacul Mistreților, Schitul Fundătura). Noaptea am ajuns la trovanții de la Ulmet.
Iată harta traseului din cea de-a doua zi:
Ținutul Buzăului, Țara Luanei, Vulcanii noroioși, Focul Viu și trovanții de la Bozioru au fost pe lista de vizitat de ani de zile până am luat decizia să-i vizităm. Oportunitatea ideală a apărut în August 2020 și datorită lui R care ne-a putut oferi cazare timp de 3 nopți întregului grup (7 oameni) la o pensiune relativ apropiată de aceste obiective (prin programul de vacanțe de la stat - tichetele de vacanță pe care el și soția lui nu apucaseră să le folosească și care trebuiau folosite până la o anumită dată).
Am stat la pensiunea 14 Scaune, aflată în zona barajului Siriu, în Cașoca, pe drumul spre cascada Pruncea, care era la vremea respectivă cea mai apropiată locație de obiectivele noastre, care accepta genul acesta de tichete. Eram cam la 50 de km față de cele mai apropiate obiective și cam la 100 km de cele mai îndepărtate. Nu este mult, dar nici puțin, dar oricum era mai bine decât să venim de la Brașov.
Locația este foarte faină și adaptată unor grupuri mari de oameni. Are foișoare, bucătărie unde îți poți face mâncare, ustensile, oale, farfurii, aragaz, apă curentă, curent electric, baie în fiecare cameră, parcare, verdeață și o liniște relativă (funcție de gradul de ocupare). Semnalul telefonic lipsește din ce-mi amintesc, iar internetul nu funcționa când am fost noi, dar aveau routere.
La 2 ani după ultima drumeție în Ciucaș am revenit cu forțe proaspete și cu noi prieteni buni (bineînțeles că tot în August).
Pe la amiaza zilei de sâmbătă 8.08.2020 am ajuns în zona Cheia, dar înainte să intrăm în localitate propriu-zis. Am parcat mașinile undeva la începutul drumului de mașină care merge spre cabana Ciucaș (unde este centrul de îmbuteliere a apei minerale Keia). Era plin de mașini și abia am găsit loc liber.
Primul lucru care ne-a sărit în ochi: peste tot vezi semne cu „Camparea Interzisă!„ Hai să moară Bubu! S-au trezit peste noapte unii proprietari pe țară și gata nu mai ai voie să campezi decât în locuri special amenajate și bla bla bla ... Umblă jandarmii peste tot, gata să-ți sară la gât cu amenda dacă sufli în front ... mama lor de golani. Ciuperci și fructe de pădure nu ai voie să culegi, să campezi nu ai voie ... ai voie să respiri numai unde zic ei și cum vor ei, acum și cu botnița pe mufă. Sictir autorităților dictatoriale!
La fel și pe litoralul românesc (în afară de Tuzla și Vadu, posibil și Vama, dar nu sunt sigur, nu ai voie să campezi pe plajă, că niște unii cu hoteluri, probabil, pierd bani la faza asta). Sunt sictirit de faza asta și de aceea am tot căutat locuri unde sunt mai mult ca sigur că nu vine nici dreaq.
După experiența din 2018, zona Vamei Buzăului ne-a intrat în suflet și presimt că voi mai reveni deoarece sunt multe zone rămase de explorat acolo.
Zona Vamei Buzăului este una în plină ascensiune turistică, devenind pe an ce trece, tot mai cunoscută publicului, așa cum e și firesc ... din păcate aș putea spune, deoarece mie îmi place așa mai neîntinată.
Este o zonă cu un potențial enorm, dar din fericire destul de departe de rutele principale să zic așa, de centrele de atracție mai cunoscute și este un pic mai greu accesibilă.
Mă simt privilegiat că am apucat să prind stațiunea doar în stadiul actual de dezvoltare, fiind peste 90% încă o zonă sălbatică, cu aerul acela de gură de rai, specific românească, parcă.
În Iulie 2020 ne-am propus să explorăm Tipia Ormenișului un loc unde se spune că ar fi existat cândva o așezare dacică fortificată. Iată ce ne zice wiki: „Între Munții Baraolt și Munții Perșani râul Olt curge prin strânsura Defileului Racoșului, lung de aproape 17 km. La ieșirea din defileu Oltul este străjuit de două mameloane, Tipia Racoșului pe malul drept și Tipia Ormenișului pe malul stâng. Cetatea Racoșului a fost construită pe Tipia Ormenișului, pe un platou, îngust și prelung, mărginit spre nord de o prăpastie amețitoare cu pereți verticali. Marginea dinspre prăpastie a stâncii a fost fasonată în forma unei borduri iar pe celelalte trei laturi s-a ridicat zidul cetății dacice pe la mijlocul secolului I î.e.n. Atât cetatea, cât și construcțiile de pe terase au fost distruse și incendiate în războaiele de la începutul secolului al II-lea e.n.”
Conform dex-ului „Tipia este o colină cu vârful teșit, de forma unui trunchi de con” ... ca să știț'.
Mai multe detalii despre loc AICI.
Iata mai jos harta locului și drumurile parcurse de noi:
Un alt loc de campare cu peisaj de vis se află aproape de Zărnești, la poalele zonei Nordice a Munților Piatra Craiului, undeva aproape de schitul Colții Chiliei.
Mașina se lasă undeva jos aproape de drumul asfaltat care face legătura între Zărnești și Plaiul Foii. Drumul de urcare până la schit este relativ ușor, și durează aproximativ o oră. Poate fi parcurs și cu o mașină 4x4, iar de la schit mai sunt 5 - 10 minute de urcat și se ajunge într-o poieniță magică, feerică, unde pare că s-au coborât îngerii.
Poienița se află aproape de traseul ce urcă la refugiul Diana din Piatra Craiului.
Iată mai jos harta locației:
