Continuare de la YOGA - Viața de Ashram - ANUL III (Oct. 1997 - AUG.1998)
Articol în construcție ...
Sfârșitul anului 98 este marcat în continuare de frământările mele, duse la paroxism în privința stilului aproape bipolar al lui Y de a mă face cu capul, începutul problemelor cu continența și a lipsei de rezultate pe termen lung a practicilor de tip yoghin, dar și de începutul prieteniei ce părea pe viață cu L, un tip care inițial l-am simțit ca pe un frate și care mai târziu, după vreo 7 ani, a ajuns într-o fază de narcisism gretos, extrem, care-mi amintea de fratele meu din anii 2003 până în ziua despărțirii definitive de el, de prin 2016. Parcă era epidemie de narcisism sau poate că universul dorea să-mi transmită ceva: ce prost sunt eu și ce buni erau ei, că asta încercau să-mi transmită prin toate mijloacele. Și într-o oarecare măsură au reușit. Nu pot spune că am fost complet neatins ... m-a durut mult, dar despre perioada asta voi reveni poate, cu alta ocazie, mai târziu în viață.
Începea pentru mine perioada de rupere gradată de marasmul MISA de influența toxică a ashramului și a lui Gibi, iar în acest proces, mi-au fost de mare folos învățăturile lui Gurdjieff venite prin cărțile lui Uspenski, cărțile din seria „Conversații cu Dumnezeu” de Neale Donald Walsch, cărți care, cel puțin ultimele, m-au șocat pozitiv, am simțit că m-au scos cuva din bula de vinovăție și de credințe yoghino-creștine care mă făceau să mă auto-resping maxim și astfel, încetișor să-mi recapăt o brumă de iubire și acceptare de sine, care în acele momente era destul de praf.
Împreună cu L am început să am curaj să-mi exprim anumite îndoieli și să văd că și altcineva vedea logica în ceea ce spuneam și eram cam pe aceiași frecvență de undă.
Îmi amintesc că unele dintre primele discuții au fost legate de iubirea și de modul cum iubesc cu adevărat yoghinii, dar mai ales yoghinele, că ele erau subiectul dureros pentru noi. Observam că se folosea cu ușurință acest termen, dar după cum ne învățase Osho, dar și creștinismul, adevărata iubire era un ideal foarte înalt, pe care foarte puțini oameni îl trăiau cu adevărat, deoarece implica ne-condiționare, libertate absolută, lipsa geloziei, detașarea, non-atașament, iubirea aproapelui ca pe tine însuți, empatie, bun simț, sacrificiu de sine până la moarte, ceea ce presupunea un adevărat nivel înalt de conștiință, trăire, evoluție, lucruri pe care nu le observam cu adevărat la cei din jur.
Observam că se știau teoretic aceste aspecte, dar ca trăire oamenii se prefăceau că trăiesc așa. Îți puneau măști de sfinți sau de înțelepți, se prefăceau că sunt detașați, liberi, evoluați, își puneau măști de evoluați și în realitate erau ca toți ceilalți. Faptul că citisei Biblia, pe Osho, participasei la o tonă de conferințe și știai care e comportamentul potrivit, asta nu însemna că și aplicai în practică acele învățăminte înalte.
Dacă Iisus spune, iubește-ți aproapele, iartă-ți dușmanul, dă și cămașa de pe tine, asta nu înseamnă că tu și poți trăi cu starea lui Iisus. Da, te poți preface că ești creștin, poți copia comportamente, poți dărui fără să simți cu adevărat, poți să te prefaci că iubești, că ești smerit, poți dărui cămașa de pe tine, poți ierta așa de fațadă, ca să nu dai prost, dar tu în sinea ta să urăști, să-ți vină să le rupi capul cu dinți celor pe care-i ierți, să fii fals, să te minți pe tine însuți și pe cei din jur. Ce spune Iisus e un ideal de urmat, dar asta nu înseamnă că odată ce ai citit cum e bine să fi, tu, în secunda 2 și poți să fii așa. Este un proces, o evoluție c să ajungi la acel ideal, înțelepciune, profunzime, iar astea nu le capeți așa ușor.
Așa și cu idealurile yoghine ... aveam tone de idealuri teoretice și țeluri către care aspiram, dar în realitate eram cam departe de majoritatea. Aspiram prin practica noastră să începem să ne amplificăm anumite calități, treziri ale ființei, treziri ale potențialităților latente, gen clarviziune, intuiție superioară, iubire divină, continență perfectă sau chestii mai umane la care eram deficitari, gen charismă, amplificarea memoriei, conexiune cu divinul, empatie, puritate, generozitate, dinamism, inițiativă, curaj, erudiție, elocvență, fermitate, forță, șamd. Însă deși uneori simțeam anumite activări temporare care ne dădeau un plus, poate din ceea ce urmăream mai sus, aceste treziri se stingeau rapid și reveneam la starea „larvară” anterioară ...
Acest cuvânt „larvar” era unul folosit adesea în limbajul de lemn specific misan. Eram majoritatea niște larve, iar termenul era folosit în sens negativ, de parcă larva are vreo vină că e larvă. Există un timp al larvarității și o perioadă în care larva devine pupă, crisalidă, apoi prin metamorfoză, larva devine fluture, dar acest proces, cred că, oricât ne-am dori, nu se poate forța. Poate mă înșel ... nu știu. Yoghinii zic că practicând yoga, faci procesul mai rapid. Personal cred că toate au vremea lor și nu trebuie să judecăm sau să grăbim nicio etapă. Apoi, fiecare om e diferit și nu există formule universale aplicabile universal, care să determine treziri bruște, rapide, tuturor. Ba dimpotrivă, aș zice că poate, forțarea unei treziri poate fi periculoasă. Nu odată am auzit de oameni care și-au forțat trezirea energiei Kundalini, iar apoi au rămas cu sechele.
Dacă o anumită trezire fizică sau energetică nu este însoțită și de o conștientizarea adecvată, de un nivel de conștiință adecvat nivelului atins, riști să o iei razna pe câmpii.
Apoi, un alt subiect care ne frământa mult, era cel legat de continență. Ne era foarte greu să fim continenți. L a intrat în relație cu C (prietena despre care am vorbit în capitolul anterior) și treceam amândoi cam prin același tumult emoțional, deoarece și C și Y erau curviștine de MISA, împrăștiate în toate direcțiile, „iubire” maximă, dar care lipsea cu desăvârșire sau multă imaginație că ele iubeau, care „fuzionau amoros” aparent detașate și lipsite de gelozie cu cine le făcea să li se frământe păsărica ... scuze, inima, iar noi sufeream ca proștii, încercând să ne dăm mai puternici decât eram, dar în același timp miroseam impostura. Le vedeam că nu sunt ceea ce spun, că sunt ipocrite, că nu simt ce zic că simt, că mimau evoluția, că mimau calitățile ideale către care tindeam să le obținem.
L cel puțin, în anii ce au urmat a testat-o maxim, până la paroxism pe C, să-i scoată figurile de detașată și evoluată din cap. A înșelat-o și el cu zeci de fete, uneori doar așa din răzbunare și bineînțeles a făcut-o și el cu capul pe ea așa cum ea l-a terminat inițial. Parcă-l văd: „da, te crezi detașată, evoluată, lipsită de gelozie? Ia de aici” ... i-a dat să zacă ... A plâns C râuri de lacrimi, dar totodată fututul împrăștiat al lui L cu o grămadă de misance și nu numai, continența de aiurea, i-a adus și căderea în narcisismul grețos de mai târziu.
El și era un sex simbol al MISA, folosit ca model în revista Yoga Magazin la un moment dat. Era frumos ca bărbat ce-i drept, mușchiulos, bronzat, cu părul negru, lung cârlionțat, ochii negrii, dantură perfectă ... Dar la începuturi era moderat, curat, bine intenționat. Mai târziu recunoștea cu un râs zgomotos diabolic, că a ajuns un escroc sentimental, dar că face toate jocurile astea conștient ca să le cardească pe proaste. Și din păcate, majoritatea femeilor care mi-au plăcut mie, el le-a vrăjit și le-a „iubit”. Asta e.
Continența pe genunchi, așa cum e practicată la MISA, este o tehnică periculoasă. Nu neg continența ca tehnică de evoluție spirituală, deoarece taoismul vorbește despre modul cum ar trebui practicată și beneficiile acesteia, însă ca să o poți practica cu adevărat, cred că trebuie să fii în inimă, foarte afectiv, foarte iubitor și/sau să practici foarte mult tehnici de transmutare și sublimare, cu o disciplină de fier, ceea ce nu ai mereu timp sau rareori poți să-ți impui un ritm susținut a la long, să lucrezi asane, meditații, pranayame, bandha-uri sau vizualizări care să-ți sublimeze potențialul creator. În vechime, această tehnică era practicată mai degrabă la curtea regelui, de potențații financiar care aveau sclavi și-și permiteau luxul unei practici susținute.
Apoi există oameni și oameni și tind să cred că zodiile de pământ și/sau de apă, au un potențial sexual mai mare, mai greoi de sublimat decât zodiile de foc sau de aer. Eu de exemplu, deși practicam la greu, nu simțeam că pot sublima.
Chiar la începutul lui 99 am făcut un tapas de o săptămână special (eu cu L și WC), să vedem dacă funcționează tehnicile: o oră de udiane (Udhyana Bandha) și Nauly Kria 2 ore. La sfârșitul tapasului am avut poluție nocturnă, așa că am cam început să-mi bag poola în tehnicile MISA, să nu dau vina dar pe mine, ci pe tehnici în sine. Practicam perfect Nauly și Mayurasana (în care ajunsesem să stau 2 minute), Scorpionul (și în ăsta stăteam vreo 3 minute), dar și statul pe cap Shirshasana (20 min) și Oli Mudras. Ajunsesem să fac clipe de prezență cu tehnica ceasului, fără să-mi zboare atenția, până la 20 de minute. Se ziea că dacă reușești 3 minute ești mega șmecher ... Ei bine, nicio șmecherie ...
Dar nu m-am lăsat și am făcut un alt tapas de 5 ore de Udiane, timp de o săptămână ... Nu am realizat nimic așa că m-am ambiționat să țin un tapas de 3 luni, numai cu asane grele. Un tapas pe care l-am ținut până la tabăra de Vira de la Pipera, cu Narcis Futălău. Voi scrie mai jos ce am realizat și acolo.
Ți se dau tot felul de astfel de idealuri care să-ți mențină mintea ocupată, să ai impresia că faci ceva deosebit pentru tine și umanitate, că devi o persoană mai bună, iar tu te chinui și bagi mult efort, timp, energie, suferință, iar atunci când atingi acele idealuri nu găsești nimic deosebit ... eventual un gol al visului împlinit. Și astfel ești ocupat, calmat, așezat în banca ta, nu te agiți, nu ripostezi, nu faci nimic decât să tragi de tine în asane, meditații șamd și speri să te schimbi tu ca să se schimbe lumea.
Poate în cazul unora a funcționat șuntarea asta spirituală și au devenit niște ființe mai bune, mai evoluate, însă ființe cu mari probleme emoționale de acasă, cam au nevoie de psihoterapie. Bineînțeles că aflat în postura asta de om cu stimă de sine scăzută, atragi tot felul de abuzatori, de narcisiști sau mai bine zis ei te miros și se apropie, iar tu îi tolerezi.
Unul dintre aceste mari idealuri fără de care nu erai considerat yoghin adevărat, mascul shivaic adevărat, era să fi continent. Era mare rușine, dacă tu, un vira, erou spiritual, nu reușeai să fi perfect continent. Însă cu timpul am înțeles că este la fel de greu să fii perfect continent ca și bărbat, pe cât este ca femeie să-ți sublimezi și să-ți transmuți ciclul. Asta era o alta tehnică pentru a atinge un ideal aproape imposibil, predată femeilor prin cărțile scrise la ordinul Gibonului, dar care apar scrise sub numele lui.
Deci sunt niște tehnici foarte dificile, practica necesită o disciplină riguroasă și un nivel de vibrație mai înalt, pe Manipura cel puțin, ideal de la Anahata în sus, totuși. Ca să fi pe Manipura ca nivel, nivelul tău de motivație legat de onoare, demnitate, trebuie să fie maxim, ca un japonez samurai, pentru care onoarea este sfântă, iar pe Anahata, tot ce faci e din suflet și te dărui pentru ceilalți, uneori până la sacrificiu de sine și nu ca o corvoadă, ci pentru că asta te împlinește cu adevărat ... „tu” dispari. Deci ușor de spus, greu de trăit așa ceva.
Practica incorectă pe nivelul pe Svadisthana, cel al căutării plăcerii și evitării durerii, în care majoritatea oamenilor se bălăcesc, poate duce la fenomene de mediumitate și posedare de paraziți sugaci de loosh sexual, gen succubus sau incubus, fenomene de prădătorism sexual în care ești înnebunit/ă să faci sex oricând, cu oricine, oricum, apar deviațiile sexuale, dar și fenomene de cristalizare a acestor energii nesublimate, sub formă de chisturi fizice și alte probleme în zona sexuală, gen senzații de durere și/sau presiune surdă în zona abdominală, sub ombilic, senzații deranjante care-ți dau o stare de iritare constantă. Nu mai vorbesc aici de bolile cu transmitere sexuală, care pe acel nivel de vibrație, proliferează. Sincer, deși nu am aprofundat cazuistica, intuitiv, cred că pot apărea și probleme psihice diverse, datorate acestor energii nesublimate.
Dar la MISA nu se spune nimic despre aceste posibile aspecte negative datorate unei practici incorecte. Ba dimpotrivă, se promovează continența ca fiind ceva absolut posibil, ușor chiar, o normalitate și nu o excepție ... E o tehnică regală, nu o tehnică pentru tot omul ... părerea mea.
Pe la mare și pe la alte tabere, se răspândeau flyere oamenilor de rând de pe stradă, în care se promova continența, cumva ca o metodă de a atrage și mai mulți botaniști în mișcare. „Vrei să fii ciumec, să stai în erecție 8 ore și să oferi iubitei 10 orgasme? Învață continența ...” Mi se pare o abordare absolut iresponsabilă. Aceasta cred că e o tehnică ce ar trebui predată în mod privat, celor mai dedicați, disciplinați, dăruiți discipoli, care chiar pot practica așa ceva, cum trebuie.
Acum, în Taoism, calea continenței este mult mai puțin rigidă și echilibrată. Cumva se pune accentul pe a urma o cale de mijloc. Nici să risipești excesiv sămânța, dar nici să te ții la modul infinit. Acolo se recomandă o anumită disciplină, hrană și o atenție nuanțată, acordată subiectului, pe vârste. Ceea ce mi se pare corect. Unul e potențialul tău sexual la 20 de ani și altul la 50. Recomand în acest sens cartea lui Daniel Reid - Tao pentru sex și longevitate.
Mi-a fost greu să mă echilibrez pe subiect și încet încet am realizat că pentru mine și programul meu, această tehnică nu e fezabilă.
Îmi amintesc că la Tabăra de vira din 99 de la Pipera, realizată ca un hei rup muncitoresc, sub ghidajul lui Narcis Futălău, violatorul din Carpați, pe lângă faptul că băgam muncă fizică la rupere, 8 ore pe zi, muncă de salahori, de negrii pe plantație și cu mâncare lipsită de nutrienții absolut necesari unui astfel de efort, dimineața mai băgam și program de asane viraice vreo 2 ore ... adică cele mai solicitante asane învățate la MISA (Virasana - postura eroului, Chakrasana - Podul, Vrihikasana - Scorpionul, Shirshasana - statul pe cap, Mayurasana - postura păunului, Dandasana, plus anumite respirații pe care Narcis ni le-a predat atunci, care erau cumva „pe sub mână”, fără ca Gargarian să știe. Una din tehnici era Bhastika, respirația focului și alta Kapalabhati. Tot ce făceam acolo era menit să ne solarizeze, să ne ajute să transmutăm și să sublimăm potențialul sexual, să devenim mai masculini.
Toate bune și frumoase, doar că eu am visat în ultima zi că-mi făceam singur amor oral și am avut poluție nocturnă ... Asta după o tabără de 7 zile extrem de solicitantă și intensă în care în mod normal trebuia să fiu sublimat până la Dumnezeu și înapoi.
I-am spus lui Gibi ce am visat și ce problemă am avut și mi-a recomandat anafrodisiace, deoarece se pare că potențialul meu sexual era prea debordant și că simboliza și o problemă narcisistă. La vremea respectivă, majoritatea abordării misane punea accent pe afrodisiace, cum să devenim și mai sexuali, mai efervescenți, iar mie îmi recomanda anafrodisiace. Eram zen. Dar mă simțeam ca o oaie neagră.
Ca o paranteză : o chestie m-a marcat totuși la acel curs de Vira: filmul Matrix. Filmul vieții mele. Numărul 1. Filmul pe care l-am văzut cred de vreo 15 ori. Filmul nu apăruse încă la cinematografele din România. Cineva a reușit să-l tragă de pe net la o calitate execrabilă. Eram totuși în 99. Cineva îl filmase în sală în SUA, apoi la pus pe net, iar noi ne uitam în premieră la acel film.
Eram undeva pe acoperișul sălii de la Pipera, iar eu nu am prins filmul de la început. Ci undeva din momentul în care Neo era scos din apă de acel braț robotic al navei Nabucodonosor. Deși nu prinsesem începutul am înțeles cumva intuitiv despre ce era vorba și m-am conectat complet la film. Vorbele lui Morpheus de după scena aia, au fost ca un ciocan pneumatic în creierul meu.
Am rămas aproape blocat pe parcursul filmului, șocat că există un film care să spună atâtea adevăruri despre realitate. Nu-mi vene să cred. Parcă venise marea trezire a umanității ...
După film am intrat într-o stare meditativă foarte profundă și vreo 3 ore am fost cumva transcendent. Fusese un film zguduitor și încă de atunci i-am prins esența, aproape complet. Sigur, filmul e plin de simboluri cap coadă, la fiecare imagine aproape, este înțesat de profunzimi și înțelesuri pe care le-am descifrat încetișor în anii ce au urmat. Este poate printre puținele filme care le-aș putea privi oricât și de la care învăț mereu câte ceva nou.
Este filmul care mi-a marcat viața cel mai mult ți după cum zicea și Keanu Reeves, acest film este de fapt, un documentar, pentru cine are ochi de văzut și urechi de auzit.
După aceea am fost să văd filmul în premieră în România, la cinema Cotroceni, deci am fost printre primii din țară care am văzut acest film. De fiecare dată când l-am văzut, mai ales prima parte, m-a marcat grav ca și idee, iar apoi, adevărurile spuse în film într-o formă simbolică, am înțeles că pot fi reale la propriu ... suntem generatoare de loosh pentru unele specii care se hrănesc cu așa ceva, iar întreg sistemul, întreaga „realitate” un fel de simulare pentru suflete, care generează această psihozimă pentru paraziți.
Revenind la practica yoga, din momentul ăla a cam început să mi se rupă tot mai mult de yoga misană și să fiu super sceptic. În plus la cursurile de yoga începuseră să se predea niște chestii destul de departe de nivelul meu de percepție și de trăire. Revelarea vieților anterioare a fost sigur în anul 4. Exista genul acela de cursuri, cum ar fi cel despre invizibilitate, care mi se păreau de noaptea minții. Ok, dacă tot spui că e ceva real, demonstrează-mi, nu mă mai aburi cu texte.
Eram încontinuu bombardați cu noi tehnici, noi teorii, noi mantre, noi abordări, noi tradiții, noi unghiuri ... săptămână de săptămână încă ceva nou. Plus că mai mergeam și la Shivaism și Eneagramă și am mers și la 3 stagii de Parapsihologie cu Claudiu Trandafir, dar asta la finele lui 99 ... Mă simțeam ca rața prin apă și aveam senzația că nu am cum să asimilez atât de multă informație și să și practic, iar acumularea de informație în provoca „indigestie” intelectuală. Simțeam că este prea mult, iar asta e mai degrabă ceva negativ decât ceva pozitiv.
Cumva în sinea mea amânam momentul unei practici mai așezate cu o anumită tehnică, deoarece doream să le știu pe toate înainte să mă apuc. Era un fel de lăcomie spirituală și o foame de cunoaștere intelectuală, care la un moment dat a avut un efect de recul: deveneam refractar. Da, mergeam la cursuri, dar nu prea mai puteam asimila. Notam mecanic cât mai mult, acumulam cursuri, cărți, conferințe, în speranța că va veni și momentul când voi putea să practic mai intens o chestie din miile predate.
Plus că deveneam tot mai sceptic așa că dădeam cu reject tot mai mult la multe dintre informațiile aflate.
Revenind la relații și continență ... aflam atunci, în 99, cu stupoare și durere că Y făcuse threesome în diverse combinații (două fete și un bărbat și o fată și doi bărbați) și de asemenea avusese nenumărate aventuri cu diverși, pentru ea fiind ceva absolut normal. Înțelegeam că curvăsăria cu parfum spiritul era ceva absolut firesc la MISA, iar eu mă simțeam retrograd, învechit, nealiniat cu acest curent progresist din punct de vedere sexual. Îmi dădeam seama cât de naivuț și idealist eram și mă durea.
Ce iubire, ce transfigurare, ce consacrare? Depravare ... cap coadă. Eram scârbit de textele și teoria neaplicată și diferența de la cer la pământ între ceea ce se transmitea sau imaginea pe care doreau s-o transmită misanii și ce se punea în practică. Printre cei cu care făcuse amor Y erau VIPuri mari din MISA, deci e clar că problema era și la vârf. Y n-avea nicio treabă cu etapele „amorului transfigurator extatic” promovat de MISA, nu-i dădea nicio importanță. Dacă ar fi învățat ceva de genul de la VIP-urile MISA m-ar fi inițiat și pe mine, ar fi fost ea cea care să mă învețe, să mă corecteze, că vorba aia era infinit mai experimentată decât mine și mai mare cu 3 ani și la curs cu 3 sau 4 ani mai mare, dar nici vorbă de așa ceva. Eu mă simțeam ca un sectant din ăla prost cu Biblia în mână, în vizite la curvele din filmele porno. Mi-a zburat gândul la filmul Orgazmo ... lol.
Am trecut prin niște momente de durere sufletească duse la paroxism în acea perioadă. Îmi aduc aminte că mergeam ca un nebun pe străzi, chinuit de durere și-mi ziceam că nu mai suport, nu mai vreau să simt. Mă zvârcoleam într-un iad al durerii și mă rugam la Dumnezeu să nu mai simt așa ceva, că nu mai pot duce. Cred că rugăciunile au fost ascultate, deoarece încet încet nu am mai simțit.
La fel am mai cerut odată să nu mai simt chinul în privința lui O. Simțeam că mă doare prea tare neîmplinirea iubirii în privința ei și am cerut cred, să simt din nou când voi fi pregătit.
Cred că atunci a murit o parte din sufletul meu sau s-a fragmentat sau ceva, deoarece din perioada aceea nu am mai simțit la fel de intens și nu m-am mai îndrăgostit ca atunci. Au mai fost câteva momente de aprindere sufletească de scurtă durată, dar nimic comparabil cu ce am trăit în anii aceia: un foc arzător dureros, nimicitor, aproape până la delir, în inimă. A dispărut agonia, dar a dispărut și extazul, căci cele două merg mână în mână. Sunt două fețe ale aceleiași monede.
Amenințarea că vom merge la Gibon să ne dea binecuvântarea relației a mai îmblânzit-o un timp și a fost mai normală o perioadă, până a plecat în Japonia sau cel puțin a avut mai puține oscilații ca de obicei. De prin Feb 99 a început să fie doar cu mine, până la faza cu Japonia.
Am și ajuns la Gibi împreună cu Y și i-am zis că suntem foarte atrași unul de celălalt, iar el ne-a întrebat cum stăm cu iubirea. I-am spus că vrem să ne iubim foarte mult, iar el ne-a da câteva sfaturi cum să amplificăm iubirea dintre noi: să fim sinceri, deschiși sufletește, să fim prieteni, să comunicăm foarte mult, să ne plimbăm împreună periodic, să facem meditații pe muzică la unison, identificări (priviri ochi în ochi), întâlniri în astral, să urmărim să ne simțim de la distanță, să ne mentalizăm de la distanță. Nu am reușit decât parțial aceste lucruri. Nu am reușit faza cu întâlnirea astrală sau să ne mentalizăm de la distanță. Sufletul meu era zdrobit și mă străduiam să-mi recapăt încrederea în ea. Dar Gargarian a zis că ne susține subtil relația, așa că eram acoperiți ... lol ... Atât de acoperiți am fost că în Japonia Y s-a „îndrăgostit” de un moș cu bani, iar mai târziu, a ajuns și la montă la Gregarian. Iubire mare, relații stabile ... Voi zice mai multe în Epilog, dacă voi ajunge acolo cu scrisul, că mai sunt multe povești.
Mi-am notat în jurnal că în aceiași zi am văzut filmul „The Truman Show” împreună cu Y , realizând cât de inițiatic este și că aveam o stare de hiperluciditate și atenție, o stare de libertate lăuntrică și o trezire puternică a sufletului care ne-a entuziasmat ca pe doi copii. Ne uitam pe stradă ca și cum eram pe o scenă a vieții, iar ceilalți actori în filmul nostru.
Un alt ideal pentru mine la acea vreme era atingerea mult râvnitului și trâmbițatului orgasm fără ejaculare. Personal nu am reușit niciodată să obțin vreo senzație cât de cât apropiată de orgasmul veritabil, cu ejaculare. Cel mult am obținut poate, niște fiori asemănători cu senzația când faci blocajul urinar sau când faci pipi după ce te-ai ținut mult timp, adică niște fiori pe coloană și atât. Adeseori făceam blocajul mecanic cu mâna, ca să împiedic să iasă sămânța, care cel mai adesea se ducea în vezică și nu rezolvam nimic. Doar că această abținere și frică de a ejacula ca un om normal, atâta amar de vreme, vreo 8 ani, mi-a creat la nivelul zonei abdominale o stare de presiune și disconfort, care nici acum la 22 de ani de atunci, nu a dispărut complet. Am momente când o simt mai intens și momente când o simt mi puțin. Am o sensibilitate mai mare în acea zonă. mi-m făcut și ecografie să mă asigur că nu este vreo tumoare ceva, dar nu, este doar ceva energetic, un blocaj energetic.
Atunci am început să am primele îndoieli și legat de continență. Vedeam că în mod normal și ea se apropia de orgasm când și mie îmi venea să ejaculez, iar eu prin faptul că mă opream și încercam să controlez asta, nici ea nu ajungea la orgasm. Mai târziu am reușit totuși, în cealaltă relație să ofer iubitei orgasm și fără să ejaculez eu. Nu mai știu dacă în cea cu Y am reușit acest lucru.
Nu vreau să demonizez complet continența, deoarece are și aspecte pozitive când este realizată cu măsură, echilibrat, conform filozofiei taoiste. Pe mine m-a ajutat mult să fie stăpân pe mine, să-mi controlez impulsul ejaculator în 90% din cazuri, să duc femeia la orgasm în primul rând, să nu ejaculez ca animalul în femeie după 2 minute, ci să mențin dorința de a ejacula și 3-4 ore. Asta face și femeia să se relaxeze sau să se abandoneze energiei, să se miște în voie, să-și dea libertatea de a se dezlănțui fără a-i fi frică că bărbatul ejaculează în ea și o lasă gravidă sau o obligă să ia pastile anticoncepție, care te termină hormonal sau și mai rău, să ajungă la avort, în caz că ai scăpat ceva micșunei în ea fără să-ți dai seama și să nu știi sigur. Calitatea actului sexual este maximă, folosind continența cu cap. Totodată cred că e o chestie foarte masculină în pat, să dai dovadă că-ți poți stăpâni energia, impulsul ejaculator. E ceva foarte shivaic, solar (vorba misanilor) și atractiv pentru o femeie.
Mi-am dorit mult ca Eneagrama să fie acel instrument care să-mi obiectiveze cel mai profund tipologia psihologică cea mai profundă, însă eu m-am regăsit aproape în toate tipologiile, care ar fi o chestie a devotului, ca tipologie ... cică. Devotul, Mediatorul și Artistul mi-au ieșit cel mai mult ca punctaj ... La fel și cu harta natală din Astrologie și cu tipologiile de personalitate din ultimele teste psihologice cele mai șmechere de pe piață. La fel și cu alte teste de personalitate. Există foarte mult Efect Barnum implicat și mulți vânzători de iluzii. Dacă fac de 3 ori acele teste îmi ies personalități diferite. Sunt fascinante de studiat, dar e și multă barbologie.
Legat de Astrologie, personal cred de exemplu, că exista ceva adevăr în ea, posibil atunci când era făcută pe 13 case inegale, deoarece, din ce am înțeles, în anumite zodii, soarele nu zăbovește la fel de mult ca în altele. Ofiucusul de exemplu, o zodie eliminată din calendar, are doar câteva zile. Este clar că există 13 luni într-un an, că o fază lunară are 28 de zile, iar 28x13=364 ... o zi este una de hiatus, iar unele tradiții o plasează la 1 Aprilie, când era cu adevărat trecerea între ani, înainte de schimbarea calendarelor. Și e mai logic așa, deoarece cam de la 1 Aprilie începe cu adevărat, cel mai des, primăvara. Sau poate și mai bine ar fi după echinocțiul din 22 Martie, când este și un moment astrologic important, căci din acel moment ziua e mai lungă decât noaptea.
Cred că toate aceste instrumente, gen Astrologie, Eneagramă, Tarot și alte arte divinatorii, pot fi niște instrumente utile pentru anumiți oameni care au o anumită empatie, inuiție sau clarviziune, care simt și văd anumite lucruri, dar nu le pot exprima, iar aceste instrumente oferă un cadrul intelectual structurat care poate fi de folos, în exprima într-un mod mai coerent aceste trăiri intuitive.
Revenind la Y și ashram. În acea perioadă am început să conștientizăm că o mare parte din problemele noastre au și o bază concretă: lipsa banilor. Așa că am început în Ian 99 să lucrăm pentru prima dată în direcția asta, folosind Legea Realizării Perfecte și curentul subtil colorat verde financiar și să jucăm la Loto 6 din 49. Eram ferm convinși că nu există nimic întâmplător pe lume și dacă ne punem focalizarea, ambiția, dorința, putem să schimbăm realitatea după cum credeam noi, să sucim mâna universului la spate, să ne dea ce vrem noi. Era suficient doar să eliminăm gândurile negative, să le blocăm, să schimbăm programarea că nu merităm și plini de elan și entuziasm am purces la drum.
O altă direcție în care am pompat multă încredere, dorință, speranță și în care am luat-o în gură la modul total, de foarte multe ori de atunci încoace. Deci cu 10 ani înainte să apară filmul Secretul - Legea Atracției, care a revoluționat conștiința de masă, eu deja practicam și am reușit să realizez că lucrurile nu sunt chiar așa ca-n filmele mele mentale.
Documentarul e bine făcut ... da speranță, dar cei care au practicat ce spun cei de acolo or să vadă că apar și nuanțări, obstacole, că nu totul e așa de simplu ... uneori merge alteori nu merge, uneori ți se permite împlinirea unui vis alteori nu. Exista și o karma, o soartă, o misiune a sufletului, exista și o conștiință colectiva peste care e greu să treci adeseori. Nu e așa de ușor să atingi acel bob de muștar de credință pură care poate mișcă munții din loc. Trebuie să ai o minte focalizata, antrenata, perseverenta în atingerea scopului propus (zi de zi să mentalizezi), pasiune, credință în ceva că vei reuși (în Dumnezeu, în Iisus, în Satan, într-un talisman, într-o persoana, în ceva , orice, că acel vis sau dorință ți se vă împlini ... credința e cea care ajuta, nu în ceea ce credeți, nu suportul credinței voastre este cel care vă împlinește visul) ... Sunt niște condiții pe care majoritatea oamenilor nu le îndeplinesc. Nu este ușor să rupi anumite condiționări mentale subconștiente. Nu este ușor să te eliberezi de lanțurile sclaviei mintii. Asta descoperă cei care practica. Cert este că se merita încercat și mulţi au reuşit. Aşa că nu vă descurajaţi dacă nu vă iese din prima. Şi încă ceva ... Ai grijă ce-ţi doreşți că s-ar putea să se întâmple!!! (în acest sens vă recomand comedia Bedazzled - Pact cu diavoliţa).
În acea perioadă am început să citesc „A 4-a Cale” de Ouspensky, o carte (cea cu copertă galbenă, din prima ediție) care pentru L era un fel de Biblie. O citea ca disperatul, din scoarță-n scoarță, era subliniată și purtată la el mereu. Și așa a fost vreo 5 ani cel puțin după aia. Așa că împreună L am început să practicăm tot felul de tehnici conjuncturale care să ne aducă atenția în prezent, să ne stimulăm dubla atenție pentru ca astfel să începem să ne observăm tiparele mentale subconștiente, programele și să ieșim gradat din ele. Făcusem niște bilețele în care notasem fel și fel de metode pe care să le practicăm în ziua respectivă. Le băgasem într-o căciulă și dimineața trăgeam unul dintre bilete.
Observasem că dacă practicam o anumită tehnică mai mult timp, tindem să devenim mecanici, neatenți așa că ne-am zis că poate, elementul de noutate ne va ține mai mult prezenți.
O parte din tehnicile conjuncturale ne-au fost inspirate de Eugenie Pârț, dar unele le-am conceput chiar noi 2, eu și L. Iată AICI câteva dintre ele.
- Articol în Construcție ...
... Vor urma, Anul V și VI de Yoga ... și Epilogul
