POIANA VELICANULUI - locul de campare perfect

 

Vara de obicei, cel puțin de câteva ori, mergem cu cortul pe undeva. 

Am tot fost pe ici și colo, în căutarea unor locuri cât mai potrivite pentru pretențiile noastre, departe de ochii lumii și ale jandarmilor care te vânează dacă nu te așezi unde vrea sistemul să te așezi. Am găsit multe locuri frumoase, despre unele am vorbit (vezi Poaina Elfilor, Budila, la mare, la Codlea), despre altele sper să am timp să vorbesc (camparea la Cheia, Vama Buzăului, valea Dălghiului, Colții Chiliei, cabana Curmătura, și prin alte zone ale munțiilor patriei, prin Bucegi, Piatra Craiului, Apuseni, Piatra Mare, Dâmbul Morii, Ciucaș, Racoș, pe marginea unor lacuri gen Paltinu, Codlea, Bolboci, Bicaz, Cinciș, Vidraru și multe multe alte locuri). 

Cele mai multe zone din apropierea marilor orașe și a traseelor turistice sunt destul de populate și poți găsi cu greu ceva retras, mai ales aici în zona Brașovului. Însă, eu (Ștefan) am avut intuiția că trebuie să existe locuri mai retrase, mai departe de ochii publicului, dar relativ aproape de noi, pe o rază de 30 de km max în jurul orașului, ca să nu mergem nu știu cât. Iar această intuiție mi-am întărit-o de multe ori colindând împrejurimile Brașovului când am ajuns în zone foarte puțin umblate, chiar dacă erau la o aruncătură de băț de locurile chiar foarte circulate. 

Chiar și numai masivul Postăvaru dacă îl iei la pas și-i străbați toate potecile, vei descoperi colțișoare intime, poienițe retrase, fermecătoare, pe unde chiar nu trece nimeni și ai liniște, aer curat, peisaj fabulos, doar la câteva minute de mers pe jos, de zone foarte circulate. 

În genere zonele astea foarte frecventate gen Poaina Brașov, Bran, Râșnov, Brașov eclipsează cumva restul zonelor din apropiere, aflate poate în afara focusului general. 

HOLBAV - pe-un picior de plai, pe-o gură de rai

Anul acesta am redescoperit Holbavul.

Aveam de mult pe lista mentală de parcurs partea de sus a acestei localități de lângă Brașov, deoarece îmi rămăseseră în cap niște imagini postate de un prieten acum vreo 5 ani, pe facebook, despre locația de la Nea Dumitru (despre care voi vorbi mai pe larg în cursul acestui articol), însă prefer să fac o expunere cronologică a evenimentelor.

Știam că are potențial locul și chiar fusesem odată acum vreo 7 ani (în 2014) cu Mișu și soția să explorăm un pic zona, însă ne-am dus direct în vale, în localitate și ne-am desumflat repede (zona centrală a localității e în vale, umbrită, comună, rece, complet neatractivă).

Totuși așchia din creier a rămas, deoarece văzusem totuși niște poze pe undeva despre frumusețea locului și țin minte că am exporat un pic zona cu Google Earth când căutam locuri pentru comunitatea Armonia Brassovia (despre care sper să vorbesc cândva pe larg). 

Știam că e acolo, dar în creierul meu era cumva un blocaj, ca și cum parcă ar fi dorit să mi se oculteze. Deși este o localitate atât de aproape de Brașov (doar la 20 de km), cumva în mentalul multora, locul nu există, nici măcar nu au auzit de el, fiind cumva ascuns percepției colective. Ceea ce pentru mine este excelent ca și idee, deoarece locul a rămas mai puțin pângărit, mai puțin circulat, fiind cumva și eclipsat de zona Postăvaru - Râșnov - culoarul Rucăr - Bran - Plaiul Foii - Piatra Craiului șamd. 

De aceea am fost atras magnetic de acest loc, devenind de anul acesta unul de suflet pentru amândoi, un loc în care sincer, ne-am putea petrece restul zilelor sau cel puțin, o bună parte din ce a mai rămas din această viață.

BULGARIA - Aug 2021 - Irakli, Sunny Beach, Varna, Beala, Balcic, Topola, Silistra

Urmare din partea a 2-a

Așa cum am spus anterior, baza noastră era la Kamchia, iar de pe la ora prânzului până înspre seară exploram alte zone. Doar în ultimele două zile (ultima noapte) am mers către nord (către România) în speranța că vom reuși să vedem totuși, Kavarna și/sau Krapeț (unde doream să ne punem cortul în caz că nu găseam în altă parte). N-a fost să fie, am ajuns doar până la Topola. Însă voi păstra o relativă cronologie a evenimentelor și voi vorbi de Topola mai către final. 

Ne-am dorit să explorăm din aproape în aproape și alte zone de campare și alte plaje un pic mai la sud de Kamchia, însă deoarece nu ne-am făcut un plan clar, iar netul nu prea mergea cum trebuie, GPS-ul nu prea ne-a ajutat și am cam ratat anumite drumuri sau am nimerit hârtoape. 

Din ce văd eu acum pe hartă, zona Șkorpilovți era cea mai apropiată zonă faină de Kamchia. Plaja de după râul Kamchia pare destul de virgină, însă cred că ar fi fain de făcut o drumeție (sunt 5 Km din Kamchia în Șkorpiloviți) ... Văd că și acolo există un râu și mai multe zone de campare ce merită explorate. Îmi pare rău și nu-mi pare că n-am ajuns să vedem această zonă, deoarece avem un motiv suplimentar să ne reîntoarcem.

BULGARIA - August 2021 - Kamchia 2 - Zona sudică, croaziera și râul

Urmare din prima parte ...

Așa cum am zis în articolul anterior, stațiunea Kamchia este împărțită în două părți, prima pentru „săraci” (partea nordică) și cealaltă despărțită de un gard prin care se poate trece per pedes (în zona central-sudică), deși începe cu Paradise Bungalows care ocupă toată partea centrală, este dominată totuși de o zonă cu clădiri și hoteluri moderne, dar și de un complex imens, o tabără internațională pentru copii, cu facilități de ultimă generație, un complex construit relativ recent (numit tot Kamchia), pe care însă nu am simțit să-l vizităm (deși se pare că este posibil - am văzut la un moment dat o intrare dinspre plajă). Din ce l-am studiat, pare a fi o bază de educație și vacanță, construită de ruși, am impresia, cu terenuri sportive, bazin olimpic cu trambulină, centre de cercetare și informatică și o grămadă de astfel de lucruri. Pare a fi pentru viitorii astronauți, aspectul fiind unul futurist. Vezi AICI mai mult detalii.

Noi am zis că-l vom vizita dacă o să mai rămână timp, prioritatea fiind natura, râul, soarele.  N-a fost să fie. Poate data aviatoare ...

Bulgaria - August 2021 - Kamchia 1 - drumul, explorarea inițială, primele aventuri, plaja de vis

 

Sincer, nu am crezut și nici nu am sperat că voi mai ajunge prea curând în Bulgaria odată cu apariția acestei plandemuii, deoarece știam că vor urma restricții din ce în ce mai mari pentru nevaccidentați, așa că îmi luasem gândul să mai ajung pe undeva prin afară, mai ales că se schimbă ordinele de la o zi la alta și riscai să te trezești în scenariu roșu de tâmpenie de azi pe mâine.

Totuși, Bulgaria ne-a suprins până la urmă plăcut, fiind o țară chiar un pic mai liberă la cap decât noi, fiind și mai puțin vaccidentată decât noi, sau așa era în August ... și au scos toate restricțiile în sezonul turistic. Pe unde ne-am plimbat noi chiar nu am văzut oameni cu măști, nici măcar la interior așa că ne-am simțit foarte liberi.

Noi cu bulgarii suntem frați de suferință și „vaccinați” împotriva comunismului, de aceea noi toți ăștia din blocul fost comunist, care chiar am suferit de pe urma bolșevismului abject, noi ortodocșii (nu ca ungurii, cehii și cei mai la vest de noi, catolici), suntem mult mai circumspecți la valul acesta de tiranie sanitară cu parfum neo marxist progresist corporatist, implementat de oligarhia elitistă planetară în frunte cu familiile de sânge albastru, sioniștii loiali Rothschildzilor, Vaticanul iezuit, prin intermediul cozilor de topor de la vârful Big Pharma, Big Tech, Big Banks și Big Brother și nu punem botul la propaganda Marii Resetări în care „nu o să mai avem nimic, dar o să fim fericiți” ... Am fost acolo, am văzut, am plecat ... Sper să rezistăm și să dăm cu flit în continuare Noii Ordini Mondiale demonice. Bravo Bulgaria!

ARMONIA BRASSOVIA - Partea a 4-a (ȘINCA VECHE) - 2015 - 2017 - inițiative, provocări, teste

Articol scris prin Noiembrie 2022 ...

Continuare de la ARMONIA BRASSOVIA - visul unei comunități auto-sustenabile - Partea a 3-a - Șinca Veche (2014)

Repet, multe detalii probabil că ne scapă, nu am fost noi la butoane, așa că dacă greșim ne cerem scuze anticipat, însă simțim să prezentăm viziunea noastră, a omului implicat pe jumătate și prezent acolo destul de des. De ce spunem implicați pe jumătate? Deoarece nu vedeam niciun orizont de timp apropiat în care să fi avut bani să construim ceva acolo. Eram doar cu prezența fizică, dar prea puțin cu partea materială. Nici nu eram siguri că vrem să rămânem în zonă, dacă nu se pornea ceva mai serios, iar lucrurile tărăgănau la nesfârșit, așa că am fost în dubii și cu fundul în două luntre. Nu doream să ne implicăm trup și suflet total într-o direcție ce părea să meargă într-o gaură neagră.

Primul proiect major de după căbănuță a fost să facem prima plantație de afini pe aproximativ 1 ha, aproape de cabană. Nu știu cine a venit cu inițiativa, dar ne-am imaginat cu toții că a studiat bine subiectul. A propus să facem niște șanțuri cu excavatorul (vreo 10 - 15 rânduri de șanț, lungi de vreo 50 de m fiecare, în terasă) care să rețină apa, iar în pământul scos (așa-zisul strat înălțat). să plantăm afinii, iar afinii ar fi luat (teoretic) apă din șanțurile cu apă . Ideea nu e chiar așa de groaznică, doar că straturile de pământ erau undeva la aprox. 50  - 70 cm de apă, iar plantele au fost plantate cu entuziasm, în vârful straturilor de pământ (adică la mare distanță e orice apă) și apoi mulcite cu paie. Au fost niște idei de permacultură (agricultura leneșilor), aplicate greșit. În sistemul tradițional se plantează AȘA. Noi am făcut pe deștepții și ne-am angajat la SRL Munca în Zadar SA și apoi am rămas angajați acolo și pentru alte activități pe care le-am întreprins de-a lungul timpului acolo. 

Cam așa arătau șanțurile: