Repet, multe detalii probabil că ne scapă, nu am fost noi la butoane, așa că dacă greșim ne cerem scuze anticipat, însă simțim să prezentăm viziunea noastră, a omului implicat pe jumătate și prezent acolo destul de des. De ce spunem implicați pe jumătate? Deoarece nu vedeam niciun orizont de timp apropiat în care să fi avut bani să construim ceva acolo. Eram doar cu prezența fizică, dar prea puțin cu partea materială. Nici nu eram siguri că vrem să rămânem în zonă, dacă nu se pornea ceva mai serios, iar lucrurile tărăgănau la nesfârșit, așa că am fost în dubii și cu fundul în două luntre. Nu doream să ne implicăm trup și suflet total într-o direcție ce părea să meargă într-o gaură neagră.
Primul proiect major de după căbănuță a fost să facem prima plantație de afini pe aproximativ 1 ha, aproape de cabană. Nu știu cine a venit cu inițiativa, dar ne-am imaginat cu toții că a studiat bine subiectul. A propus să facem niște șanțuri cu excavatorul (vreo 10 - 15 rânduri de șanț, lungi de vreo 50 de m fiecare, în terasă) care să rețină apa, iar în pământul scos (așa-zisul strat înălțat). să plantăm afinii, iar afinii ar fi luat (teoretic) apă din șanțurile cu apă . Ideea nu e chiar așa de groaznică, doar că straturile de pământ erau undeva la aprox. 50 - 70 cm de apă, iar plantele au fost plantate cu entuziasm, în vârful straturilor de pământ (adică la mare distanță e orice apă) și apoi mulcite cu paie. Au fost niște idei de permacultură (agricultura leneșilor), aplicate greșit. În sistemul tradițional se plantează AȘA. Noi am făcut pe deștepții și ne-am angajat la SRL Munca în Zadar SA și apoi am rămas angajați acolo și pentru alte activități pe care le-am întreprins de-a lungul timpului acolo.
Cam așa arătau șanțurile:
