Fiind un week-end neașteptat de cald pentru sfârșitul verii, am profitat ieșind două zile și o noapte cu cortul pe malul unui pârâiaș, la umbră, foarte aproape de Brașov, la vreo 20 de km. Ne-a atras faptul că există un drum forestier asfaltat (care a devenit din păcate, o autostradă a tăietorilor de lemne și a țiganilor). Drumul nu este totuși așa de circulat și am găsit un loc minunat la umbră, dar puteam sta și la soare dacă doream.
Am mers pe drumul asfaltat până unde se termina și m-a deranjat bineînțeles, să văd ca peste tot în România, tone de lemne pregătite pentru transport și faptul că există o activitate de defrișare continuă. În ciuda acestui aspect, încă mai e pădure, chiar dacă mai rărită ici colo, totuși, încă există.
