Vara de obicei, cel puțin de câteva ori, mergem cu cortul pe undeva.
Am tot fost pe ici și colo, în căutarea unor locuri cât mai potrivite pentru pretențiile noastre, departe de ochii lumii și ale jandarmilor care te vânează dacă nu te așezi unde vrea sistemul să te așezi. Am găsit multe locuri frumoase, despre unele am vorbit (vezi Poaina Elfilor, Budila, la mare, la Codlea), despre altele sper să am timp să vorbesc (camparea la Cheia, Vama Buzăului, valea Dălghiului, Colții Chiliei, cabana Curmătura, și prin alte zone ale munțiilor patriei, prin Bucegi, Piatra Craiului, Apuseni, Piatra Mare, Dâmbul Morii, Ciucaș, Racoș, pe marginea unor lacuri gen Paltinu, Codlea, Bolboci, Bicaz, Cinciș, Vidraru și multe multe alte locuri).
Cele mai multe zone din apropierea marilor orașe și a traseelor turistice sunt destul de populate și poți găsi cu greu ceva retras, mai ales aici în zona Brașovului. Însă, eu (Ștefan) am avut intuiția că trebuie să existe locuri mai retrase, mai departe de ochii publicului, dar relativ aproape de noi, pe o rază de 30 de km max în jurul orașului, ca să nu mergem nu știu cât. Iar această intuiție mi-am întărit-o de multe ori colindând împrejurimile Brașovului când am ajuns în zone foarte puțin umblate, chiar dacă erau la o aruncătură de băț de locurile chiar foarte circulate.
Chiar și numai masivul Postăvaru dacă îl iei la pas și-i străbați toate potecile, vei descoperi colțișoare intime, poienițe retrase, fermecătoare, pe unde chiar nu trece nimeni și ai liniște, aer curat, peisaj fabulos, doar la câteva minute de mers pe jos, de zone foarte circulate.
În genere zonele astea foarte frecventate gen Poaina Brașov, Bran, Râșnov, Brașov eclipsează cumva restul zonelor din apropiere, aflate poate în afara focusului general.
Așa că am luat Google Earth-ul la puricat și am explorat cu atenție fiecare zonă potențială care să fie relativ aproape de Brașov, dar și de finii noștri din Râșnov, care să aibă pârâu, umbră și drum unde să se ajungă cu mașina.
De-a lungul timpului, aceasta a devenit metoda mea favorită de explorare înainte de a merge undeva și am cam nimerit-o.
Știam că zona Glejerie din Râșnov are mare potențial și mai auzisem cândva de o cabană a Velicanului pe care cumva am ratat-o pe vremea când locuiam în Bran și exploram cu atenție zonele din jur. Așa că am fost curios să văd unde e această cabană și bineînțeles, aparent întâmplător am văzut că în apropiere sunt mai multe poienițe și un râușor, dar și un drum de acces relativ plan (diferența de nivel fiind foarte mică) în apropiere de cabană.
Așa că la începutul lui Octombrie 2020 am propus grupului o ieșire cu cortul acolo, așa la inspirație, aventură, explorare. Era un început de octombrie neobișnuit de cald, cu temperaturi de peste 20 de grade și chiar și noaptea au fost cel puțin 15 grade. Erau niște curenți neobișnuit de calzi la munte, mai ales că zona e străbătută de un râu cu două brațe, unul pe stânga, altul pe dreapta.
Știu că parțial făcem un deserviciu că popularizăm zona, însă la câți cititori avem, nu-mi fac problemă că ne aglomerăm. Lumea nu știe ce pierde că nu ne citește blogul ... ha!
Iată zona:
Primul obstacol psihologic pentru noi și presupun că pentru majoritatea celor care poate ar fi dorit să exploreze zona, este că pe o porțiune de vreo 2 km. imediat ce faci dreapta dinspre Glejerie (venind dinspre Râșnov - este un indicator către Poiana Velicanului) este drumul. Un drum pietruit cu pietre mari aruncate relativ haotic în noroaiele care probabil se făceau în zonă înainte de această operațiune. Noi am ajuns cu niște mașini joase și foarte joase și am fost destul de ezitanți să mai continuăm sau nu drumul, iar drumul zgâlțâit și mersul excesiv de prudent ne-au făcut să ne îndoim de rezultat. Am ales totuși să ne aventurăm în necunoscut și să mergem încetișor, cât se putea.
Un al doilea obstacol psihologic este ajungerea într-o zonă cu case, cu un drum destul de îngust pe lângă proprietățile oamenilor și multe construcții și un aspect aparent dezolant care te fac să te întrebi unde naiba te-ai băgat și ce cauți pe acolo. Te aștepți să apară vre-unul cu o lopată ceva și să te amenințe că i-ai trecut pe proprietate.
Nu părea nimic deosebit sau spectaculos și am zis că n-are sens să continuăm și să mergem un pic pe jos să vedem dacă duce totuși undeva drumul, să nu mai belim mașinile pe pietrele alea.
Așa că unii dintre noi au mers vreo 100 de m pe jos imediat după case, după care se face o curbă și drumul se așează, natura se deschide și intri parcă printr-un portal în altă lume.
Surpriza a fost efectiv copleșitoare. Nu ne venea să credem ce loc senzațional găsisem. Ne-am oprit cu vreo 200 de m mai jos de Poiana Velicanului, deoarece locul de campare găsit prima dată era efectiv perfect. Râu pe stânga, râu pe dreapta, peisaj senzațional cu pădure pe ambele părți și în zare se vedeau Colții Țigănești (din Bucegi). Poieniță cu iarbă așa cum trebuie, aproape de drum, drum efectiv necirculat. Cred că o singură mașină a trecut în cele mai mult de 24 de ore petrecute acolo.
Nu vezi gunoaie, nu vezi prea multe urme ale „civilizației” și nici țigani care să treacă cu lemne. Doar a doua zi a trecut unul cu niște vaci și oi.
Seara am făcut un foc fain, dar cam aproape de corturi, iar scânteile ieșite ne-au cam ciuruit prelatele și hainele. Învățătură de minte. Faceți focul la minim 4 m de corturi.
Credeam că l-am agățat pe DD de picior, dar a doua zi am plecat în plimbare și am descoperit că noi ne așezasem doar la poarta raiului și că ce urma era și mai perfect.
Și multe tipuri de ciuperci , pe care G (fotograful echipei, „drona” noastră dragă) le-a imortalizat cu răbdare și pasiune. Mulțumim G că ești așa cum ești!
G mai e pasionat și de insecte, fluturi, păsări în special, dar de toată natura în general.
Zona de explorat la pas este foarte mare cu multe coline, pădurici, drumușoare. Și ce mai fantastic e că relativ aproape, peste dealurile Sohodolului (care este practic un cartier al Branului) este practic, cea mai mare atracție turistică a României, castelul Bran. Acolo unde eram noi, era liniște deplină și nema impact antropic, natură virgină, iar peste deal se îmbulzește lumea la hoteluri, pensiuni și vile, îngrămădindu-se claie peste grămadă, iar noi eram la hotelul 10000 de stele și ne simțeam regi.
Practic la o aruncătură de băț, de vreo 5 km se află Castelul Bran, miezul din dodoașcă al turismului din România, iar noi eram ca în pustie acolo. Ce bine e să fii aventurier și să cauți!
În călătoriile noastre prin împrejurimi am ochit un alt loc de cort, un pic mai sus în care ne-am promis să ajungem în 2021, ceea ce am și făcut (unii din grup chiar de două sau de 3 ori). Noi am zis ca măcar odată pe an să ajungem acolo și suntem mulțumiți. Ce e prea mult strică și te poți sătura până la urmă, te poți plictisi. Eu sincer aș sta acolo cu rulota vreo 3 luni, minim, dacă aș putea, sau chiar mai mult (până m-aș sătura) ... dacă aș avea rulotă. Cineva un pic mai sus, și-a făcut o căbănuță.
VEDEȚI AICI CÂTEVA FILMĂRI DIN LOCUL UNDE AM STAT ÎN 2020
Așadar, am revenit în 17 Iulie 2021 și apoi încă odată în 5 Septembrie, dar într-o tură mai scurtă, ca să explorăm un pic mai bine drumul dintre Glejerie și Sohodol, cel care merge pe la baza muntelui (vreo 10 km).
În Iulie am mers undeva lângă podul rupt care făcea legătura cu drumul care ajungea la cabana Velicanului (arsă acum) și la încă o viluță care acum e părăsită din cauza infiltraților. Pare făcută prost și apa a pătruns de sus până jos.
Poienița este spectaculoasă și încap lejer 10 corturi acolo.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vă rog păstrați decența în limbaj, iar dacă aduceți critici, mențineți un limbaj civilizat, logic și argumentat pentru a fii o critică constructivă. Mulțumesc!