POIANA VELICANULUI - locul de campare perfect

 

Vara de obicei, cel puțin de câteva ori, mergem cu cortul pe undeva. 

Am tot fost pe ici și colo, în căutarea unor locuri cât mai potrivite pentru pretențiile noastre, departe de ochii lumii și ale jandarmilor care te vânează dacă nu te așezi unde vrea sistemul să te așezi. Am găsit multe locuri frumoase, despre unele am vorbit (vezi Poaina Elfilor, Budila, la mare, la Codlea), despre altele sper să am timp să vorbesc (camparea la Cheia, Vama Buzăului, valea Dălghiului, Colții Chiliei, cabana Curmătura, și prin alte zone ale munțiilor patriei, prin Bucegi, Piatra Craiului, Apuseni, Piatra Mare, Dâmbul Morii, Ciucaș, Racoș, pe marginea unor lacuri gen Paltinu, Codlea, Bolboci, Bicaz, Cinciș, Vidraru și multe multe alte locuri). 

Cele mai multe zone din apropierea marilor orașe și a traseelor turistice sunt destul de populate și poți găsi cu greu ceva retras, mai ales aici în zona Brașovului. Însă, eu (Ștefan) am avut intuiția că trebuie să existe locuri mai retrase, mai departe de ochii publicului, dar relativ aproape de noi, pe o rază de 30 de km max în jurul orașului, ca să nu mergem nu știu cât. Iar această intuiție mi-am întărit-o de multe ori colindând împrejurimile Brașovului când am ajuns în zone foarte puțin umblate, chiar dacă erau la o aruncătură de băț de locurile chiar foarte circulate. 

Chiar și numai masivul Postăvaru dacă îl iei la pas și-i străbați toate potecile, vei descoperi colțișoare intime, poienițe retrase, fermecătoare, pe unde chiar nu trece nimeni și ai liniște, aer curat, peisaj fabulos, doar la câteva minute de mers pe jos, de zone foarte circulate. 

În genere zonele astea foarte frecventate gen Poaina Brașov, Bran, Râșnov, Brașov eclipsează cumva restul zonelor din apropiere, aflate poate în afara focusului general. 

HOLBAV - pe-un picior de plai, pe-o gură de rai

Anul acesta am redescoperit Holbavul.

Aveam de mult pe lista mentală de parcurs partea de sus a acestei localități de lângă Brașov, deoarece îmi rămăseseră în cap niște imagini postate de un prieten acum vreo 5 ani, pe facebook, despre locația de la Nea Dumitru (despre care voi vorbi mai pe larg în cursul acestui articol), însă prefer să fac o expunere cronologică a evenimentelor.

Știam că are potențial locul și chiar fusesem odată acum vreo 7 ani (în 2014) cu Mișu și soția să explorăm un pic zona, însă ne-am dus direct în vale, în localitate și ne-am desumflat repede (zona centrală a localității e în vale, umbrită, comună, rece, complet neatractivă).

Totuși așchia din creier a rămas, deoarece văzusem totuși niște poze pe undeva despre frumusețea locului și țin minte că am exporat un pic zona cu Google Earth când căutam locuri pentru comunitatea Armonia Brassovia (despre care sper să vorbesc cândva pe larg). 

Știam că e acolo, dar în creierul meu era cumva un blocaj, ca și cum parcă ar fi dorit să mi se oculteze. Deși este o localitate atât de aproape de Brașov (doar la 20 de km), cumva în mentalul multora, locul nu există, nici măcar nu au auzit de el, fiind cumva ascuns percepției colective. Ceea ce pentru mine este excelent ca și idee, deoarece locul a rămas mai puțin pângărit, mai puțin circulat, fiind cumva și eclipsat de zona Postăvaru - Râșnov - culoarul Rucăr - Bran - Plaiul Foii - Piatra Craiului șamd. 

De aceea am fost atras magnetic de acest loc, devenind de anul acesta unul de suflet pentru amândoi, un loc în care sincer, ne-am putea petrece restul zilelor sau cel puțin, o bună parte din ce a mai rămas din această viață.