Plin de "entuziasm" de pe urma feedback-ului "fulminant" ale primelor 2 articole, lol, continui consemnarea vieții mele, plin de "importanță de sine", de parcă aș fi vedeta lui pește prăjit. Mă simt un pic ridicol, dar nah, ăsta sunt, cu mine defilez, iar despre experiența în acest corp, pot scrie cel mai bine.
Însă schepsisul zic eu și originalitatea (poate) pentru a transforma aceste scrieri în mai mult decât un jurnal intim citit doar de mine, este faptul că pe lângă amintiri, voi aduce interpretări, adăugiri, idei care să mă ajute și pe mine (și pe alții ) să mă înțeleg de ce am ajuns unde am ajuns și sunt cine sunt acum, cu bune și rele. Sigur, nu sunt psiholog, însă poate alții vor considera să analizeze acest jurnal ca fiind un studiu de caz al unui nebun frumos (zic eu).
