Vacanță în Italia - OCT 2019 - Ziua 4 (Santa Domenica - Riaci, plaja Sunshine)

ZIUA A 4-A (5.10.2019) - Santa Domenica 

- plaja Sunshine din Riaci

Continuare din Ziua a 3-a

Dimineața mă trezesc, mă uit la mesaje și văd o plată de aproape 280 de lei făcută pentru nu știu ce, nu știu cum, prin Paypal. Mi s-au tăiat picioarele. Știam că nu poate fi vreo plată recurentă ceva, vre-un cont uitat deschis pe vre-un site de filme sau ceva, deoarece acolo e vorba de sume mici. Am realizat destul de repede că acei bani au fost furați. Am blocat imediat cardul și totuși m-am felicitat că am lăsat o limită de cumpărare online sau prin POS doar de 300 de lei, plus că alți bani îi aveam pe cardul Revolut (deci este excelent să nu ții toate ouăle în același coș, tocmai pentru a evita astfel de situații). 

Chiar dacă nu călătoriți, este bine să vă țineți banii în două conturi separate, căci nu se știe niciodată când sunteți furați, blocați, când una din bănci nu vrea să mai funcționeze (ba chiar o parte din bani, dacă nu chiar toți, mai degrabă cash). 

Apropo, dacă vă înregistrați la Revolut, până în data de 25 Noiembrie 2019 (prin linkul meu), beneficiați de 45 de lei după ce efectuați prima plată cu cardul. Deci zero comisioane de retragere până în 800 de lei, zero costuri de întreține, transferuri gratuite, instant, cu prietenii din Revolut și multe, multe, multe alte beneficii pe care nu stau să vi le descriu aici și acum, deoarece altul este subiectul, însă dacă doriți mai multe detalii, vă recomand să vă uitați la articolul de AICI (eu am mai vorbit de Revolut aici, așa că nu o să vă mai fac capul calendar pe subiect).

VACANȚĂ ÎN ITALIA - OCT 2019 - Ziua 3 - Tropea

ZIUA A 3-A - 4.10.2019

Continuare din Ziua a 2-a

Ziua a 3-a a început însorită, dar totuși a fost vânt și ne avertiza că vor veni ceva zile cu ploaie. Deja prognoza ne spunea că o posibil ca fiecare zi rămasă din sejur să fie una ploioasă, așa că am decis totuși, ca atât timp cât mai este soare, să vizităm cel mai mare și mai faimos orășel - stațiune din zonă, simbolul zonei, Tropea.

Vizitasem Tropea prin camerele de filmat de la plaja din zonă și prin filmările 4K din dronă și visam cu ochii deschiși ziua când vom putea să ne bălăcim în sfârșit, acolo. Locul este într-adevăr unul de vis, pitoresc, însă nu prea am avut mare baftă de vreme și apele s-au mai stricat și ca stare de spirit din cauza unor neînțelegeri și dizarmonii apărute pe parcurs, iar furtul din ziua a 4-a a pus capac („bomboana de pe colivă” va urma în ziua a 7-a).

VACANȚA ÎN ITALIA - OCT 2019 -Ziua 2 - Santa Domenica, hotelul, plaja la Scalea și Oasi din Riaci

ZIUA A 2-A - 3.10.2019

Continuare din ZIUA 1

Deși nu am dormit suficient, pe la 4 dimineața ne-au trezit tunetele și fulgerele. Am zis că vine potopul. Nu-mi amintesc  să fi văzut vreodată așa de multe fulgere odată și să aud tunet după tunet, aproape continuu. Era și vijelie. Știam că se prognozase ceva ploaie pentru joi (3.10)  și posibil și vineri asa că am crezut că gata, a venit toamna, definitiv. Citisem prin alte locuri că în perioada asta încep ploile, așa că eram relativ resemnat de ce va urma. A fost un risc să luăm pentru această perioadă.

Și tuna și fulgera și tuna și fulgera și bătea vântul, însă de plouat tot nu începea să plouă, iar după vreo 20-30 de minute de scremete și vuit au picurat vreo 2 stropi și apoi vedeam cum se îndepărta „furtuna” mergând către Tropea și mare, și încet încet nu mai vedeam decât luminile fulgerelor în depărtare, lumini care-mi arătau cât de vast și frumos era peisajul de la terasa noastră. 

Aș putea concluziona că furtuna aceea a fost una specific italiană, pe caracterul lor. Gură mare, multă fanfară și tamtam, însă ca și ploaie ... niente. Mai mult ne-a amenințat că ne face și ne drege, că ne rupe fâșul, dar nimic. 

VACANȚĂ ÎN ITALIA - OCT 2019 - Ziua 1 - București, Lamezia, Santa Domenica (primul meu zbor și alte aventuri)

ZIUA 1 - 2.10.2019

Continuare de la INTRODUCERE (CALABRIA - Coasta Zeilor)

Ca de obicei, indiferent cât de mult timp de pregătire avem înainte de orice drum, excursie, vacanță, călătorie, mereu apar chestii de ultimă clipă (mai ales în cazul unei femei cum e soția) care mă disperă aproape de fiecare dată, dar în cazul de față mai mult decât în alte dăți, deoarece este vorba de călătoria cu avionul și nu prea-ți permiți să întârzii (sau așa credeam eu, fiind prima călătorie cu avionul).

 Ora 8 era ideală pentru a pleca, să ajungem la București, să lăsăm mașina la părinții lui I. să mâncăm și noi ceva și apoi să ne luăm zborul, la propriu și la figurat.  Avionul era la ora 14, însă ca și recomandări ni se spunea să fim la aeroport pe la 11.30.

De la Brașov până la părinții lui I. am fi făcut în medie 2 ore 30, dacă toate ar fi mers ok, aveam și vreo 30 de minute să mâncăm și să plecăm cu energia așezată, liniștiți, către avion. E bine ca întotdeauna să pleci mai din timp, să lași loc și pentru neprevăzut. Cel puțin așa gândim eu și I.

VACANȚĂ ÎN ITALIA - Calabria (Coasta Zeilor) - Introducere

Ne-am propus undeva în forul nostru lăuntric (eu și soția), ca măcar odată pe an să reușim să ajungem într-un loc de vis de pe această planetă. Eu personal simt că trăiesc și ca să mă pot bucura de timpul liber, de vacanțe, de natură, de soare, de viață. Este un aspect foarte important pentru mine. Dacă nu am acest timp pe care să mi-l acord și banii să fac asta, simt că trăiesc și muncesc doar ca să supraviețuiesc, iar asta nu este ceea ce-mi doresc de la viață. 

Dacă viața se rezumă doar la muncă, sarcini, responsabilități, personal cred că asta nu este viață, ci mortificare, asceză, pedeapsă, chin. Pentru mine, timpul liber este o motivație suplimentară de a munci, nu doar pentru a supraviețui. Dacă nu am și timp liber și ceva bani să pot să mă bucur într-un mod deosebit în acel timp liber, simt că muncesc de aiurea. Fie că-ți umpli acest timp liber făcând diverse lucruri pentru tine și sufletul tău, fie că ai parte de călătorii, fie că explorezi tărâmuri interioare sau exterioare, că-ți testezi limitele destinului și uneori sărind gardul, important e să ai acest timp.

Sigur, nu ne ies pasențele întotdeauna, însă știm ce vrem. Iar anul acesta apele s-au așezat frumos, mulțumită și prietenului I cu care am fost în această vacanță, dar și unui curs de operator PC pe care l-am făcut anul acesta și eu și C, un curs pentru care vom primi niște bani din fonduri europene. Fără acest suport material, poate nu ar fi fost posibilă anul acesta, această vacanță. 

Weekend în Budila pe valea Morii (jud. Brașov) 31.08 - 1.09.2019

Fiind un week-end neașteptat de cald pentru sfârșitul verii, am profitat ieșind două zile și o noapte cu cortul pe malul unui pârâiaș, la umbră, foarte aproape de Brașov, la vreo 20 de km.  Ne-a atras faptul că există un drum forestier asfaltat (care a devenit din păcate, o autostradă a tăietorilor de lemne și a țiganilor). Drumul nu este totuși așa de circulat și am găsit un loc minunat la umbră, dar puteam sta și la soare dacă doream.

Am mers pe drumul asfaltat până unde se termina și m-a deranjat bineînțeles, să văd ca peste tot în România, tone de lemne pregătite pentru transport și faptul că există o activitate de defrișare continuă. În ciuda acestui aspect, încă mai e pădure, chiar dacă mai rărită ici colo, totuși, încă există.

Constanța - Tuzla - Varna - Nisipurile de Aur - Balcic (15.08 - 19.08.2019)

Înființez această rubrică (categorie) „JURNAL DE BORD” azi (24.08.2019) ca să fac anumite însemnări despre călătoriile pe care le mai fac în prezent, deoarece despre istoria mea mai veche probabil va mai dura ceva vreme până voi ajunge în prezent și e păcat să nu notez măcar câteva note din călătoriile pe care le mai fac acum. Călătoriile mai vechi le voi adăuga în cronologie în urma celor din prezent, ca să se păstreze o linie temporală.

Consider călătoriile (exterioare și interioare), cel puțin la nivelul meu actual de înțelegere, cele mai notabile și remarcabile experiențe, cele care într-adevăr te marchează și te urmăresc mai mult decât altele, sunt acele momente când ieși din tipare, din zona de confort mai mult decât de obicei, adeseori (asta dacă nu ești unul care merge doar la sigur, avioane, all inclusive, 5 stele, siguranță totală) vezi lucruri noi, intri în contact cu alte locuri, oameni, culturi, care te îmbogățesc. Plus că adeseori ai parte de fel și fel de aventuri, mai mult sau mai puțin plăcute, însă care-ți rămân ca povești de viață și lecții.

De aceea voi urmări să le notez de acum încolo, atât pentru mine, cât și pentru alții, care poate, le vor găsi utile și lor.

CT - TUZLA - VARNA - NISIPURILE DE AUR - BALCIC (15.08 - 19.08.2019)

Sincer eram sătul de Marea Neagră. Fusesem de zeci de ori pe litoralul românesc, iar după ce am văzut Grecia (Thassos-ul) am realizat că nu prea mai am ce căuta în România. Însă, limitați de buget, am zis totuși să ieșim să ne aventurăm măcar vreo 3 zile, cu cortul, haiducie, în locuri pe unde nu am mai fost, să vedem plaje pe care nu le-am mai văzut (gen noua plajă din Constanța de pe lângă parcul Rotterdam, plaja Tuzla, Mangalia, iar dacă avem timp să ajungem și la bulgari deoarece am auzit că e e mai frumos decât la noi).

DRUMUL  SPRE CT

Vama Buzăului, Cascada Urlătoarea, Valea Dălghiului, Masivul Ciucaș - August 2018

 După aventura din 2012 din munții Ciucaș, am tot visat să ajungem să vedem din nou aceste minuni ale naturii, dar timpul parcă zboară, anii trec, visele se duc ca un fum în vânt, viața trece pe lângă tine cu repeziciune și la final tot cu buza umflată rămâi cumva. 

Abia după 6 ani am reușit să revenim în zonă, de parcă locuiam cine știe unde, nu la 50 de km distanță. Sigur, în anii aceștia nu am stat în casă tot timpul, ci am făcut alte și alte trasee și am vizitat alte locuri despre care sper să apuc să vorbesc (traseele din Bucegi, creasta Pietrei Craiului, trasee prin Piatra Mare, Vârghiș, Gherdeal, Șinca Veche,  Făgăraș - Nehoiu, Măgura Branului, Postăvaru din toate unghiurile și potecile, Măgura Codlei, dealul Lempeș, Ceahlăul, zona Sarmisegetuza cu cetățile și altele și altele).

Nu am stat degeaba, dar nici nu am făcut atât de mult cât ne-am fi dorit să facem, din diverse motive, financiare în primul rând, dar și de chef, stare interioară, motivație. Uneori parcă nu-ți vine să ieși din casă ... noroc că avem prieteni buni, gen Mișu care ne-a impulsionat să ieșim mai des și întâmplarea face că el a fost cu noi în toate cele 3 plimbări prin Ciucaș ... 

De obicei Mișu are concediu în August și atunci planificăm cele mai multe ieșiri, dar în ultimii ani am ieșit și în uichenduri (am mai scris despre aventurile din utlimii 3-4 ani).

GRECIA, Thassos - IUN 2018 – croaziera cu Zeus Boat

Continuare după JURNAL DE BORD – GRECIA, Thasos – Paradise Beach și Golden Beach.

Deși inițial am fost reticient la idee, mai ales din cauza prețului (35 de euro/persoană), la recomandările unor români care fuseseră și la insistențele lui I și C am acceptat să mergem în croaziera de 6 ore cu vaporașul, în jurul Golden Beach-ului.

A fost poate cea mai inspirată alegere și mai minunată excursie făcută vreodată. Am avut acces în locuri pentru plajă și scufundări în care altfel nu ajungi, ceea ce are un farmec aparte.

Am plecat de la micul port din zona de Nord a golfului Potamia (Golden Beach) și am mers de-a lungul țărmului înspre Nord mai întâi, ocolind de la mare distanță capul de nord al golgului Potamia, având astfel o panoramă largă asupra întregului golf.

GRECIA, Thassos - IUN 2018 – Golden Beach

THASSOS - Golden Beach

Continuare de la JURNAL DE BORD – GRECIA, THASSOS – drumul Brașov – Golden Beach (Thassos) și primele impresii

Sincer, amintirile încep să se amestece, iar data la care au fost făcute pozele nu mă ajută. Dintr-un motiv necunoscut, pozele și filmulețele făcute, nu au înregistrat data corectă așa că voi spune cam ce am făcut, aproximativ în zilele ce au urmat, urmând să grupez totul pe zone. 

Oricât te-ai uita pe Google Earth, oricât ai studia pozele, filmele dintr-o anumită zonă, impactul direct este incomparabil. 

Da știam că va fi un munte și o vale, da știam cam cum ar arăta una și alta, însă a fi acolo în sine, este ca diferența dintre a te uita pe o hartă și a parcurge traseul în sine. Sigur, experiența e un pic mai completă cu tehnologia actuală, dar tot nu se compară cu drumul real.

GRECIA, Thassos – IUN 2018 - Paradise Beach

Continuare de AICI – JURNAL DE BORD – GRECIA, Thassos – Golden Beach

Această plajă se află la aproximativ 10-15 km distanță de Golden Beach și este deosebit de pitorească (mai spre sud, tot pe partea de Est a insulei), numită se pare și Makiriammos Theologou, sau se află în dreptul acestui cătun, că nu-i pot spune localitate, deoarece sunt vreo 2-3 case acolo.

Între Paradise Beach și Golden Beach mai există și alte plaje, în dreptul localităților Kinira și Loutra. Le-am văzut undeva de sus de pe drumul care se află la o înălțime de 50-60 de m față de nivelul mări. Panorama din dreptul cătunului Paleochori fiind deosebit de frumoasă.

GRECIA, THASSOS - IUN 2018 - drumul Brașov - Golden Beach (Thassos) și primele impresii

ZIUA I - 2-3 Iunie 2018 

- drumul Brașov - Golden Beach (Thassos) și primele impresii

CONTINUARE după articolul 1 - Introducere ...

Și se făcu ziua plecării (2.06). Am ales să călătorim noaptea, plecând din Brașov pe la 16, urmând să ținem apoi drumul spre Thassos pe la 21 - 22, după aprovizionare, pe răcoare, din București. 

Am călătorit până la București cu mașina lui I și apoi spre Grecia cu mașina sorei lui I, la fel de micuță, un Ford de oraș, nu mai știu ce model era, cred că Focus C Max. Pentru un astfel de drum ar fi fost bună mașina noastră (Renault Laguna 2 Hatchback) însă, am avut multe probleme cu ea și consumă și foarte mult (8-10% motorină) așa că am decis să ne limităm bagajele cât se poate și să mergem cu o mașină care consumă mai puțin.

Au încăput toate destul de înghesuit. Nu știam ce vom găsi acolo așa că am luat o rezervă de hrană și apă (de izvor de Brașov) pentru 3-4 zile. Dacă ar fi fost după mine aș fi luat apă și mâncare pentru o săptămână (și bine ne-ar fi fost), dar spațiul limitat nu ne-a permis.

GRECIA, THASSOS - IUN 2018 - Introducere

Prima vacanță în Grecia 

- THASSOS - iunie 2018

De foarte mult timp ne doream să ajungem în Grecia, poate încă din anii 90, însă după intrarea României în UE, acest deziderat ar fi fost mai ușor de atins. Deja aveam prieteni, cunoscuți care fuseseră și de 4-5 ori și se uitau la noi ca la ET când le ziceam că nu am ajuns acolo încă? 

Cum, nu ați ajuns în Grecia? De parcă era vorba de ajuns la piață și înapoi. 

Toate impresiile de acolo erau la superlativ așa că și noi am tot visat și mentalizat acest moment, sperând, salivând, proiectând, însă lucrurile nu s-au așezat nicicum până în 2018. Ba nu erau bani, ba nu era timp, ba nu aveam mașină, ba interveneau alte planuri, iar visul nostru a tot rămas vis.

VIAȚA ESTE DOAR O CĂLĂTORIE

Acesta e practic primul articol de pe acest blog și e scris în Aug. 2017. 

Inspirat fiind de Ioana Budeanu și dorind foarte mult să călătoresc, încep acest blog ca o mărturie a călătoriei mele prin această viață, o călătorie unică (ca a tuturor oamenilor de pe acest pământ) cu bune și rele, în speranța că poate, făcând și pe alții părtași la lumea mea interioară (reflectată și în călătoriile exterioare), vor reuși să fac această aventură mai puțin anonimă și un pic mai intensă și mai diversă și să-mi împlinesc unul dintre visele pe care le am de o viață: să văd lumea (atât exterioară cât și interioară), să călătoresc pe tot Pământul, să cunosc și să simt oameni, vibrații, energii cât mai diverse și poate astfel, să devin un suflet mai universal, mai puțin limitat la cutia cu care sunt obișnuit în România (matrixul cultural, social, mental, vibrațional), să fiu mai împlinit și mai fericit și să pot ajunge poate, mai puțin supărat pe mine și pe oamenii din țărișoara asta (România) în care m-am născut și am crescut, având termen de comparație, restul lumii.

Deoarece îmi doresc să existe o cronologie a desfășurării călătoriei noastre pe acest pământ, acest articol deși este primul publicat va apărea pe la mijlocul blogului, în 30 August 2017, când am început să scriu efectiv, pe blog. Va fi o ciudățenie poate, pentru mulți, dar asta e ... aduc poate, un plus de originalitate acestei chestiuni.

ARMONIA BRASSOVIA - visul unei comunități auto-sustenabile - Partea a 3-a - Șinca Veche (2014)

Articol scris prin Octombrie 2022 ...

 Continuare de la Partea a 2-a - Căutări de locație nouă la Vârghiș, Veneția de Sus și Jos, Comana de Sus și Jos, Bogata Olteană și Dopca

Primele întâlniri acolo și căbănuța

Simțim nevoia să repetăm: nu suntem deținătorii adevărului absolut, nu avem toate datele, nu știm toate detaliile, dar știm suficiente cât să avem o viziune de ansamblu și să avem o opinie, bazată pe propria noastră experiență în această poveste. Dacă greșim vă rog să ne completați și să ne expuneți și voi perspectiva voastră. Nu vrem să ofensăm pe nimeni, iar dacă greșim vom urmări să corectăm. Noi am iertat, dar nu am uitat.

Așadar, trecuse aproape un an de când se înființase comunitatea, iar noi nu aveam încă teren, iar lumea devenea nerăbdătoare. Mulți erau așa de deciși să se mute că ar fi făcut-o încă de „ieri”. Exista o presiune pe care noi nu am simțit-o, dar FD și MP o simțiseră venind din partea membrilor comunității. Noi 2 oricum nu aveam bani să ne mutăm, nu ne grăbeam nicăieri, dar alții erau extrem de motivați și dornici s-o facă. Făcusem la un moment dat, în timpul uneia dintre întâlnirile lunare, un tabel cu membrii comunității în care fiecare exprimase acolo orizontul de timp în care considera că ar putea să se mute în comunitate  și așa știm că mulți erau destul de deciși. Prin tabelul ăla am impresia că erau peste 100 de familii care și-au exprimat dorința de a face parte din comunitate, mai devreme sau mai târziu.

ARMONIA BRASSOVIA - visul unei comunități auto-sustenabile - Partea a 2-a - Căutări de locație nouă la Vârghiș, Veneția de Sus și Jos, Comana de Sus și Jos, Bogata Olteană și Dopca

Articol scris prin Octombrie 2022 ...

 Urmare din primul articol: „ARMONIA BRASSOVIA - visul unei comunități auto-sustenabile - Partea I (începuturile și Gherdealul)”

Cineva se întreba care e scopul acestor postări despre Armonia? Oare doar din dorința mea de auto-vindecare?

Sunt mai multi prieteni care ne-au intrebat de-a lungul timpului care e treaba cu Armonia ... ca sa nu repetăm aceiași poveste de mai multe ori si sa existe si detalii, m-am hotarat sa scriu, sa fie undeva. Apoi nu știu daca ați observat, acesta este un blog de calatorii - jurnal unde notăm anumite experiențe care ni s-au parut mai importante din viața asta și anumite opinii. Simt să scriu ... poate altii vor învata ceva din greselile noastre ... Poate. 

Apoi avem si un vlog pe Youtube ... unora li se pare interesant ... Și poate da și ce zice și acel individ, uneori când vorbești despre ceva, te mai descarci ... cand împărtășești anumite dureri, uneori e mai bine decat sa nu ... Consider că povestea Armoniei a fost un vis frumos, inspirational, care ar putea fi poate, renascut, daca e privit din alta perspectiva.

ARMONIA BRASSOVIA - visul unei comunități auto-sustenabile - Partea I (începuturile și Gherdealul)

Articol scris prin Septembrie 2022 ...

O să prezint perspectiva noastră subiectivă asupra poveștii ... bineînțeles că fiecare om are o percepție  diferită asupra acestei comunități și asupra adevărului a ceea ce s-a întâmplat acolo, iar noi o prezentăm pe a noastră, de la nivelul nostru de implicare și participare în această comunitate. 

Ce pot spune este că am fost acolo de la bun început și am rămas până prin 2017 când a ars cabana ... ăla fost momentul care a cam pus capac, cel puțin pentru noi ... Locul are încă o atracție mare pentru noi, dar nu știm dacă vom mai face parte vreodată din ce a rămas acolo. Comunitatea nu a murit de tot, dar este o umbră firavă a ceea ce a fost ... Însă în prezent există totuși o familie mutată acolo și se preconizează să se mai mute două cât de curând, ceea ce este mai mult decât oricând, chiar și când cochetam peste 50 de familii, cu ideea de a ne așeza acolo. 

Dar să revenim la începuturi : ideea de comunitate am avut-o mai de mult timp, încă de pe vremea când eram la MISA în ashramurile din București și visam la comunități spirituale, dar în cazul nostru comun (blogul este despre amândoi), de când mergeam pe la cursurile de Vipassana și visam la un centru de meditație asemănător cu cel de la Dumbrava de Sus, la „Copiii Soarelui”, aceasta fiind una din primele comunități de gen, dacă nu cea mai veche și mai longevivă. Deci de prin 2004 - 2005 aș zice, am cochetat cu ideea de comunitate spirituală, auto-sustenabilă.

Experiențele mele cu AYAHUASCA - Everestul călătoriilor interioare

Un articol scris prin 2019 la 43 de ani ...

Deoarece aceste experiențe le am deja scrise, cred că merită să le am trecute și aici, deși sunt rupte din context, căci au avut loc în 2012, la vârsta de 36 de ani. De aceea voi introduce această postare undeva la mijlocul blogului, ca să corespundă cronologiei pe care o urmăresc aici pe blog. De asemenea alte postări din trecut le voi introduce undeva, la date aleatorii pe blog, dar care să fie, cronologic vorbind, așezate în ordinea lor de apariție. 

Cumva am dorit să ajung gradat la acest capitol, trecând prin diversele etape ale vieții ca să înțelegeți mai bine de ce și cum-ul, însă vă voi spune pe foarte scurt, că pentru mine această experiență venea la capătul a numeroase experiențe, practici, cursuri (Yoga, Ayurveda, Shivaism, Eneagramă, Parapsihologie, Vipassana, Hemi-Sync, șamanism), încercări, asceze, meditații șamd, (despre care voi mai vorbi în timp, sper ... dacă voi găsi timpul) prin care am dorit să-mi depășesc limitele, să ajung să percep ceva din afara acestei lumi, poate chiar să am o înțelegere superioară, experiențială, nu numai mentală, despre o realitate invizibilă, să am poate, o experiență de conștiință cosmică, de iubire universală, de înțelegere transcendentă ceva, care să mă ajute să-mi văd drumul, calea mai bine, dintr-o perspectivă mai înaltă, mai detașată, mai relaxată poate, așa cum citisem și auzisem de la alții că au avut. 

În ciuda tuturor eforturilor, ceva în mine pare blocat și în prezent (dec 2019 când scriu acest articol) căci nu prea am acces la aceste lumi subtile așa cum mi-aș dori sau mi-am imaginat că este posibil. Mă simt adeseori ca un bolovan din plumb, impenetrabil, greu, limitat, masiv, la care nu ajunge niciun pic de lumină ... singur, izolat, părăsit de un Dumnezeu surd, absent, impasibil, rece, dur, autoritar, abstract, impersonal, indiferent.

Am sperat să sparg acest bolovan dur cu ajutorul Ayahuasca. 

MASIVUL CIUCAȘ - un munte de basm - primul traseu făcut în August 2012

 Deoarece doresc să vorbesc despre munții Ciucaș aleg să fac o trecere în „revistă” cronologică a traseelor făcute în locul respectiv. Am mers de 3 ori în zonă: prima dată în August 2012, a doua oară în August 2018, iar a 3-a oară în August 2020. De fiecare dată am ales un traseu diferit și au mai rămas și alte trasee de abordare.

 În 2012 am ales varianta de campare în Cheia. Am sperat să putem face și masivul Ciucașului, dar nu am apucat să facem decât Colții Zăganulu. 

Iată mai jos, harta traseului nostru (marcat cu linii galbene):

Experiențele noastre cu meditația VIPASSANA

 Articol început în Septembrie 2025 și terminat în Octombrie 2025

Despre meditația Vipassana auzisem prima dată când am citit cărțile Vijnana Bhairava Tantra, de la Editura RAM prin anii 90, dar am luat-o ca pe una din cele 112 tehnici de evoluție spirituală, fără să-i acord vreo atenție anume. 

Apoi pe la sfârșitul anilor 90, a fost pomenită cred, din nou pe la cursurile de Shivaism de la MISA. Era pomenită cumva ca o tehnică de amintire de sine în care se folosea respirația ca modalitate de a reveni în prezent. 

Atunci chiar începusem să practic dubla atenție (către exterior și interior), recomandată de Gurdjief și tehnicile conjuncturale, tehnica ceasului, despre care am vorbit la capitolul YOGA, așa că am luat-o ca pe una din tehnicile conjuncturale, una din multiplele care pot fi folosite pentru evoluție, fără să știu că aceasta a fost tehnica folosită de Buddha să se ilumineze și că practica acestei tehnici este structurată mult mai bine teoretic și implică și o altă etapă, despre care nu a vorbit nici Osho, nici altcineva, ci doar S.N. Goenka și maeștrii lui au prezentat tehnica completă lumii întregi sau așa ni s-a spus. Personal nu am mai găsit tehnica așa cum este ea predata de S.N Goenka, in traditia Sayagyi U Ba Khin.