THASSOS - Golden Beach
Continuare de la JURNAL DE BORD – GRECIA, THASSOS – drumul Brașov – Golden Beach (Thassos) și primele impresii
Sincer, amintirile încep să se amestece, iar data la care au fost făcute pozele nu mă ajută. Dintr-un motiv necunoscut, pozele și filmulețele făcute, nu au înregistrat data corectă așa că voi spune cam ce am făcut, aproximativ în zilele ce au urmat, urmând să grupez totul pe zone.
Sincer, amintirile încep să se amestece, iar data la care au fost făcute pozele nu mă ajută. Dintr-un motiv necunoscut, pozele și filmulețele făcute, nu au înregistrat data corectă așa că voi spune cam ce am făcut, aproximativ în zilele ce au urmat, urmând să grupez totul pe zone.
Oricât te-ai uita pe Google Earth, oricât ai studia pozele, filmele dintr-o anumită zonă, impactul direct este incomparabil.
Da știam că va fi un munte și o vale, da știam cam cum ar arăta una și alta, însă a fi acolo în sine, este ca diferența dintre a te uita pe o hartă și a parcurge traseul în sine. Sigur, experiența e un pic mai completă cu tehnologia actuală, dar tot nu se compară cu drumul real.
Deci muntele acela de aproximativ 1000 de m înălțime care înconjoară și împresoară stațiunea Golden Beach, îmi dădea senzația că eram undeva pe la Bușteni, însă cu marea lângă mine. Și nu orice fel de mare, ci una de un turcoaz cristalin.
Mai jos câteva poze de pe terasa camerei și din afară.
Lângă noi era o livadă cu măslini bătrâni
(cred că mai mult de jumătate din acea vale, era acoperită cu măslini)
Copacul acela din spate, Mimoză, era prima dată când îl vedeam, avea niște flori parfumate și delicate, de culoare roz, iar frunzele i se închideau noaptea
(mai târziu am văzut și prn București câțiva)
Camera noastră era fix lângă acel copac Mimoză, la etajul 1
(în spate se vede vârful cel mai înalt din Thassos)
În toate zilele, dimineața, cu chiu cu vai, pe la 6.30 -7 a.m. eram în picioare și fugeam către plajă ca să prindem orele cele mai bune de plajă între 8 și 10.30.
Am ales partea de Nord a plajei, care era și cea mai frumoasă și cea mai apropiată de noi, fiind o combinație de plajă clasică, dar și zone cu stânci pentru scufundări (Zona Chrisi Ammoudia).
Apoi pe la 11 eram acasă deoarece soarele deja ardea prea tare, pregăteam masa și ne relaxam până pe la 16 când porneam la drum să explorăm alte părți ale insulei.
În apă se poate intra lin lin, mergi 100 de m până începe să te acopere apa. Nisipul aproape alb, apa ireal de limpede și curată, cu o temperatură perfectă și de o culoare turcoaz profund.
Aici am văzut pentru prima dată pe viu o astfel de apă.
Undeva în forul meu lăuntric mi-am zis înainte că poate sunt imagini prelucrate în Photoshop, că nu se poate să avem așa de aproape de noi ape de mare de culoarea asta. Văzusem poze pe net, dar păreau ireal de frumoase. Ei bine, zona asta este ireal de frumoasă, iar pozele sunt pe bune.
Mă simt binecuvântat că am putut să ajung până aici, să mă pot bucura de o asemenea nestemată. de o frumusețe divină. Avem tendința să nu cred, să diminuez cumva locul datorită faptului că toți românii merg în Thassos. Dar nu, merită și vă recomand din tot sufletul acest loc.
În zona unde am făcut plajă era și porțiunea asta de plajă simplă, lină, clasică, dar în stânga era un dig, ponton, loc de promenadă de unde se putea ajunge mai repede la apa mai adâncă, dar și la stâncile pline de pești de pe mal.
Singurele aspecte la care trebuie să fiți atenți sunt aricii de mare (foarte mulți în această zonă, foarte înțepăcioși - ei stau lipiți de stânci și trebuie să aveți grijă unde vă puneți mâinile și picioarele), scoicile, care sunt de asemenea multe și tăioase și de asemenea stâncile care sunt foarte zgrunțuroase pe alocuri și vă puteți zgâria în ele (eu am pățit-o de vreo 2 ori). Așa că sunt obligatorii aș zice, papucii aceia speciali, de mers prin apă, cu talpă de cauciuc).
Din punctul ăsta de vedere, marea Tireniană unde am fost în Oct 2019 (Italia - Calabria - Coasta Zeilor - Tropea - Santa Domenica - Capo Vaticano) stă mult mai bine, aceste pericole fiind practic inexistente acolo (am povestit pe larg despre excursia din Calabria AICI).
Aici am văzut pentru prima dată pe viu o astfel de apă.
Undeva în forul meu lăuntric mi-am zis înainte că poate sunt imagini prelucrate în Photoshop, că nu se poate să avem așa de aproape de noi ape de mare de culoarea asta. Văzusem poze pe net, dar păreau ireal de frumoase. Ei bine, zona asta este ireal de frumoasă, iar pozele sunt pe bune.
Mă simt binecuvântat că am putut să ajung până aici, să mă pot bucura de o asemenea nestemată. de o frumusețe divină. Avem tendința să nu cred, să diminuez cumva locul datorită faptului că toți românii merg în Thassos. Dar nu, merită și vă recomand din tot sufletul acest loc.
În zona unde am făcut plajă era și porțiunea asta de plajă simplă, lină, clasică, dar în stânga era un dig, ponton, loc de promenadă de unde se putea ajunge mai repede la apa mai adâncă, dar și la stâncile pline de pești de pe mal.
Singurele aspecte la care trebuie să fiți atenți sunt aricii de mare (foarte mulți în această zonă, foarte înțepăcioși - ei stau lipiți de stânci și trebuie să aveți grijă unde vă puneți mâinile și picioarele), scoicile, care sunt de asemenea multe și tăioase și de asemenea stâncile care sunt foarte zgrunțuroase pe alocuri și vă puteți zgâria în ele (eu am pățit-o de vreo 2 ori). Așa că sunt obligatorii aș zice, papucii aceia speciali, de mers prin apă, cu talpă de cauciuc).
Din punctul ăsta de vedere, marea Tireniană unde am fost în Oct 2019 (Italia - Calabria - Coasta Zeilor - Tropea - Santa Domenica - Capo Vaticano) stă mult mai bine, aceste pericole fiind practic inexistente acolo (am povestit pe larg despre excursia din Calabria AICI).
VEDEȚI AICI CÂTEVA IMAGINI DIN APĂ ȘI DE PE LÂNGĂ APĂ
Deci plaja asta mi se pare completă, perfectă, mai ales când am fost noi și nu prea era lume ... Nu ne-a stresat nimeni să ne luăm șezlonguri sau să ne spună că e plajă privată sau ceva.
Nisipul e super fin ... ceea ce m-a frapat era faptul că puteam vedea palmieri, leandri și pini în același loc, o combinație de exotic cu vegetație montană uimitoare. De asemenea, terasele de pe faleză sunt de un bun gust estetic exemplar.
Zona Golden Beach (+ Paradise Beach despre care voi vorbi în episoadele următoare) este după părerea mea de preferat atunci când alegeți destinația Thassos. Este mult mai verde, mult mai spectaculoasă, mult mai ofertantă și, mult mai aproape de bac, decât alte locații.
Vorbind de terase, pe lângă faptul că a fost vacanța perfectă în sine, în care totul a curs cap coadă, fără agitația din România, totul având un aer boem, romantic, într-o tihnă coborâtă din rai, am avut bucuria să vedem meciul Simonei Halep când a câștigat Roland Gaross-ul de la una din aceste terase (asta se întâmpla în 9.06.2018). Pentru noi, acea victorie a fost creașa de pe tort, încununarea unei vacanțe absolut perfecte.
Un alt aspect : nu auzeai muzica de la fiecare terasă în parte vuind să-ți spargă creierii. Muzica se auzea în relativă surdină, puteai să înțelegi om cu om și nu se acopereau unii pe alții cu această muzică. M-a frapat acest bun simț pe care nu prea l-am văzut în România, cel puțin nu pe litoral, unde fiecare vrea să-l acopere pe celălalt cu muzica dată cât mai tare.
Noaptea nu auzeai mai nimic de la terase sau ceva și nici nu am avut țânțari, așa că poți dormi liniștit cu geamul deschis dacă vrei. Zilele erau perfect de calde, undeva pe la 27 de grade maxim, îar în interior nu am pus niciodată aerul condiționat. Nu era necesar.
Seara ne plimbam pe faleză și pe străduțele unde există ceva construcții. Zona încă este în plină dezvoltare și există nenumărate terenuri virane unde se poate construi. Practic cam 10 - 20% din acel spațiu este contruit, aș zice. Bănuiesc că această dezvoltare a apărut după 2007 când am intrat în UE, iar românii au început să dea buluc în Thassos. Și faza e pe bune, cred că 50% din cei de acolo erau români. La tot pasul auzeam vorbindu-se în română, chiar și chelnerii ne-au confirmat asta. Multe meniuri, dacă nu toate, sunt scrise și în limba română.
Din loc în loc, la terasele de pe faleză, există câte un ospătar sau cineva care te îmbie cu oferte care mai de care mai atractive. Ba un pahar de vin gratis, ba un aperitiv gratis, ceva ... Nu am mâncat decât de 2 ori la terasă, dar de fiecare dată ne-au surprins cu ceva suplimentar. Te uiți pe meniu, vezi un preț, alegi ceva de acolo și apoi surprinzător vezi că mai aduc și alte lucruri pe lângă. Un mic desert, o mică atenție sau ceva care să-ți facă așteptarea pregătirii mesei mai plăcută. E un aspect care cred că e foarte bine gândit psihologic. Apoi, soția era foarte încântată de o față de masă suplimentară, de plastic cu harta Thassosului pe care ei o puneau să nu se păteze cea din pânză. Ei ne-au dat-o nouă. Foarte amabili, Foarte zâmbitori, foarte plăcuți. oameni relaxați, care te făceau să te simți bine primit, nu cum ne-am simțit în Varna de exemplu sau prin alte locuri din România.
Un alt aspect : nu auzeai muzica de la fiecare terasă în parte vuind să-ți spargă creierii. Muzica se auzea în relativă surdină, puteai să înțelegi om cu om și nu se acopereau unii pe alții cu această muzică. M-a frapat acest bun simț pe care nu prea l-am văzut în România, cel puțin nu pe litoral, unde fiecare vrea să-l acopere pe celălalt cu muzica dată cât mai tare.
Noaptea nu auzeai mai nimic de la terase sau ceva și nici nu am avut țânțari, așa că poți dormi liniștit cu geamul deschis dacă vrei. Zilele erau perfect de calde, undeva pe la 27 de grade maxim, îar în interior nu am pus niciodată aerul condiționat. Nu era necesar.
Seara ne plimbam pe faleză și pe străduțele unde există ceva construcții. Zona încă este în plină dezvoltare și există nenumărate terenuri virane unde se poate construi. Practic cam 10 - 20% din acel spațiu este contruit, aș zice. Bănuiesc că această dezvoltare a apărut după 2007 când am intrat în UE, iar românii au început să dea buluc în Thassos. Și faza e pe bune, cred că 50% din cei de acolo erau români. La tot pasul auzeam vorbindu-se în română, chiar și chelnerii ne-au confirmat asta. Multe meniuri, dacă nu toate, sunt scrise și în limba română.
Din loc în loc, la terasele de pe faleză, există câte un ospătar sau cineva care te îmbie cu oferte care mai de care mai atractive. Ba un pahar de vin gratis, ba un aperitiv gratis, ceva ... Nu am mâncat decât de 2 ori la terasă, dar de fiecare dată ne-au surprins cu ceva suplimentar. Te uiți pe meniu, vezi un preț, alegi ceva de acolo și apoi surprinzător vezi că mai aduc și alte lucruri pe lângă. Un mic desert, o mică atenție sau ceva care să-ți facă așteptarea pregătirii mesei mai plăcută. E un aspect care cred că e foarte bine gândit psihologic. Apoi, soția era foarte încântată de o față de masă suplimentară, de plastic cu harta Thassosului pe care ei o puneau să nu se păteze cea din pânză. Ei ne-au dat-o nouă. Foarte amabili, Foarte zâmbitori, foarte plăcuți. oameni relaxați, care te făceau să te simți bine primit, nu cum ne-am simțit în Varna de exemplu sau prin alte locuri din România.
Mulțumesc Camelia pentru o mare parte din poze și filmări!
VA URMA ... Paradise Beach, Croaziera, laguna Giola, plaja de marmură Saliara, drumurile de pe insulă, plaje mai mici și imagini din portul Limenas.
VA URMA ... Paradise Beach, Croaziera, laguna Giola, plaja de marmură Saliara, drumurile de pe insulă, plaje mai mici și imagini din portul Limenas.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vă rog păstrați decența în limbaj, iar dacă aduceți critici, mențineți un limbaj civilizat, logic și argumentat pentru a fii o critică constructivă. Mulțumesc!