.: HOLBAV - pe-un picior de plai, pe-o gură de rai

Anul acesta am redescoperit Holbavul.

Aveam de mult pe lista mentală de parcurs partea de sus a acestei localități de lângă Brașov, deoarece îmi rămăseseră în cap niște imagini postate de un prieten acum vreo 5 ani, pe facebook, despre locația de la Nea Dumitru (despre care voi vorbi mai pe larg în cursul acestui articol), însă prefer să fac o expunere cronologică a evenimentelor.

Știam că are potențial locul și chiar fusesem odată acum vreo 7 ani (în 2014) cu Mișu și soția să explorăm un pic zona, însă ne-am dus direct în vale, în localitate și ne-am desumflat repede (zona centrală a localității e în vale, umbrită, comună, rece, complet neatractivă).

Totuși așchia din creier a rămas, deoarece văzusem totuși niște poze pe undeva despre frumusețea locului și țin minte că am exporat un pic zona cu Google Earth când căutam locuri pentru comunitatea Armonia Brassovia (despre care sper să vorbesc cândva pe larg).

Știam că e acolo, dar în creierul meu era cumva un blocaj, ca și cum parcă ar fi dorit să mi se oculteze. Deși este o localitate atât de aproape de Brașov (doar la 20 de km), cumva în mentalul multora, locul nu există, nici măcar nu au auzit de el, fiind cumva ascuns percepției colective. Ceea ce pentru mine este excelent ca și idee, deoarece locul a rămas mai puțin pângărit, mai puțin circulat, fiind cumva și eclipsat de zona Postăvaru - Râșnov - culoarul Rucăr - Bran - Plaiul Foii - Piatra Craiului șamd.

De aceea am fost atras magnetic de acest loc, devenind de anul acesta unul de suflet pentru amândoi, un loc în care sincer, ne-am putea petrece restul zilelor sau cel puțin, o bună parte din ce a mai rămas din această viață.

Harta HOLBAVULUI

Cercul galben cuprinde (cu aproximație) Holbavul, iar cel portocaliu, Poiana Mărului

(deci suprafața combinată a celor 2 zone este mai mare ca Brașovul însuși)

Stilul de case de pe coclaurii Holbavului este unul de tip risipit, ca în Apuseni, fiecare proprietate având în jur multe hectare de teren libere. Drumurile sunt în mare măsură, destul de rele, mai ales iarna sau când e foarte umed solul (deoarce nu este turnată nici măcar piatră, se fac niște șanțuri de jumătate de metru pe drumul de rulaj, imposibil de trecut cu o mașină mică, ci doar cu 4x4).

În altă ordine de idei, în Ianuarie anul acesta (2021) am vrut să ieșim un pic din casă ca să ne mai ardem șuncile depuse de la meniul de sărbători, așa că am propus prietenilor noștrii să mergem să vedem Holbavul în partea dinspre Măgura, un loc unde am vrut să ajungem de mult (doar I, R și soția au răspuns la apel). Era încă zăpadă și am zis să vedem cum arată locul și cu zăpadă. De ce? În mintea mea, de peste 15 ani caut un loc unde să mă așez așa că privesc totul și prin această prismă: cum este iarna într-un loc este foarte important. (Camelia zice că gândește cam la fel).

Acesta a fost primul drum parcurs pe jos dus - întors

(cam 5 km dus, 5 întors, de unde am lăsat mașina)

Zona este relativ ușor accesibilă cu mașina cam până în dreptul Coloniei 1 Mai, drumul fiind pietruit. După aia, cel puțin iarna, când terenul este impregnat cu apă (și era o zăpadă fleșcăită), nu ai nicio șansă cu o mașină obișnuită, deși i-am văzut pe unii curajoși care s-au riscat și au trecut cu greu.

Peisajele sunt spectaculoase și ai senzația că te afli într-o lume de basm. Este uluitor că la o distanță așa de mică de Brașov ai un loc aproape pustiu, mare cât un oraș mare, pe unde să te plimbi.

Pe tot traseul am întâlnit vreo 3-4 case (mai erau câteva mai la vale și pe drumurile din stânga, unde nu am mai ajuns, dar o s-o facem cândva).

Cu proprietara de la ultima casă chiar am stat un pic de vorbă și ne-a povestit de greutățile traiului de acolo. Până de curând ei nici nu au avut curent electric. Casa arăta cam sărăcăcios și se vedea că acolo creșteau animale ... Ea trăise toată viața acolo. Avea vreo 60 de ani. Cum e să trăiești toată viața în același loc?

De la casa ei, am mai mers vreo 15 - 20 de minute, deoarece ni s-a spus că vom ajunge la un magazin. Ni s-a părut fascinantă ideea unui magazin în vârf de munte, în mijlocul pustietății și am dorit să ajungem la el neapărat, însă s-a înnoptat și am fost nevoiți să ne întoarcem. Am ajuns într-o altă zi la acel magazin (abia în Septembrie, dar voi povesti sta un pic mai jos, fiind o adevărată aventură să ajungi acolo).

Muntele care se vede este Măgura Codlei (pe care am urcat dinspre Codlea și am povestit despre asta AICI)

AICI și câteva filmări ca să vedeți și mai în detaliu totul:

LA NEA DUMITRU

În Februarie, M a venit cu propunerea să organizăm ziua lui Mișu undeva la o cabană. Imediat mi-a venit în cap cabana lui Nea Dumitru de la Holbav. De mult doream s-o vedem. Prețul am presupus că nu e cine știe ce față de alte locații așa că am propus grupului locația, ei au fost de acord, l-am sunat pe Nea Dumitru și ne-a zis că putem plăti cât simțim. El ne va căra bagajele sus cu mașina lui, un Suzuky Samurai foarte potent.

Însă acum am demarat una din cele mai frumoase conspirații din viața asta. Mișu nu a știut nimic, iar noi am organizat totul pe la spate în 2 sau 3 săptămâni de plănuire. Ideea era să-l convingem pe Mișu să vină la cabană împreună cu E (soția lui) și cu încă 2 complici (B - care i-a și adus cu mașina și M), iar noi să-i așteptăm sus să le facem surpriza.

În locul respectiv nu ajungi oricum mai ales iarna când pământul e îmbibat cu apă. Pentru a ajunge la locație sunt mai multe opțiuni. Pe timp de iarnă se alege opțiunea pe drumul de sus, deoarece e mai puțin înclinat și mai lung (are vreo 7 km), iar după ce se mai zvântă solul, există un drum mai abrupt și mai scurt de vreo 2-3 km).

Drumul galben este drumul lung, pretabil iarna (când e uscat și nivelat drumul, se poate parcurge și cu o mașină mai joasă, fără 4x4, anul acesta a fost nivelat și pietruit, dar nu știu cât va rezista )

Locația cabanei este fenomenală. Peisajul de acolo este absolut paradisiac, chiar și iarna. Dacă mergi pe jos, pe drumul portocaliu faci vreo oră până la cabană, la urcat și vreo 45 de minute la coborât.

Este într-adevăr un loc de poveste, de vis. Mai jos sunt noște poze făcute la sfârșitul lui Februarie.

MAI JOS CÂTEVA ÎNCĂPERI ALE CABANEI:

Aceasta e masa din fosta șură, un loc protejat de vânt, dar cu un perete neînchis

(unde este portița mobilă) - un spațiu larg de vreo 8m/5m, unde se și poate dormi vara

Livingul

Holul de trecere și buătăria (la ușa din dreapta se ajunge la baie)

Dormitorul mic

Noaptea a fost cam frig, dar există sobe pentru cele două camere și saltele, plăpumi și tot ce trebuie să poți dormi liniștit. Casa are tot ce-i trebuie ca să te distrezi maxim. Bucătăria este echipată cu absolut tot: aragaz, oale, farfuri, castroane, tacâmuri, chibrite, sare, ulei, pahare, funduri ...tot. Pentru minim 10 persoane, aș zice.

Apa curge dintr-un bazin de acumulare de la deal, debitul fiind destul de anemic, mai ales vara. După ce curge un pic se poate și bea.

Baia este mărișoară și poți face și duș, dar nu cu apă caldă. Toaleta este în interior.

Curentul vine de la panourile solare. Se pot încărca telefoane. Iar becurile au rezistat lejer până pe la 4-5 dimineața când ne-am culcat.

În interior pot dormi lejer 10-11 persoane, iar dacă se înghesuie pot încăpea și 13 (asta inclusiv pe jos, pe saltele).

În timpul verii când se poate dormi și afară, în șură pot dormi 4-5 persoane ... dar am dormit și la cort unii dintre noi.

Netul prin mobil e destul de ocheiuț ... chiar și la Digi. În vârful dealului merge cel mai bine. În vale se pierde semnalul definitiv, în toate rețelele.

ÎMPREJURIMI:

În vale e un râușor.

Revenind la ziua lui Mișu. Am avut noroc că s-a nimerit o zi în care nu a plouat până pe la ora 15, deci au reușit să ajungă până la urmă undeva in ză midăl ăf năuer fără să fie prea suspicios. Dacă ploua, iar complicii insistau să continue drumul, și-ar fi dat seama că i se pregătește ceva.

Noi eram deja acolo, iar E, M și B au venit cu tupeu până la ușă la cabană să întrebe nu știu ce, iar Mișu făcea fețe fețe deoarece îi era rușine că au venit pe proprietatea omului și cumva era intrigat de îndrăzneala și nonșalanța cu care acționau prietenii noștrii. Ar fi vrut poate să le zică el ceva de dulce, dar nu a fost timp. R i-a întâmpinat (nimeni n-o cunoștea încă pe R la data aceea, în afară de noi cei din casă) și i-a invitat în casă. Mișu era deja un pic perplex, nu știa ce se petrece, nu avusese timp să proceseze, totul era prea rapid.

Bineînțeles când a deschis ușa de la camera unde eram, am strigat toți SURPRIZĂ!! La Mulți Ani!

O altă chestie drăguță a fost cadoul: o cutie mare, care conținea mai multe cutii mai mici , ca păpușile Matrioșca. A fost și acela un moment super amuzant.

AICI vedeți filmările (accesibile în mod privat de cei care au participat)

AICI o filmare din Februarie a locației:

Era prima dată când eram cu toții acolo. Am mai revenit la locație încă de 3 ori (în Aprilie pentru a serba ziua lui V, apoi în Mai - când au înflorit cireșii, o fugă rapidă de câteva ore și la sfârșitul lui Iulie, pentru a mânca cireșe).

La sfârșitul lui Aprilie încă nu apăruseră frunzele, deoarece a fost un an întârziat cu cel puțin 2-3 săptămâni. A fost un an cu frig până târziu.

Mai jos câteva poze din Aprilie (de pe lângă căbănuța lui nea Dumitru și din apropiere)

AICI și niște filmări din Aprilie:

În Mai l-am rugat pe nea Dumitru să ne spună când sunt înfloriți cireșii ca să putem ajunge. Pe 5 Mai am reușit să ajungem într-o tură scurtă. Am plecat pe la 16.30 din Brașov și pe la 18.30 eram sus la Nea Dumitru. Nu a fost timp prea mult. Am prins apusul acolo, la 19.45 am plecat de sus, iar la 21.30 eram înapoi în Brașov.

Au fost niște momente relativ triste mai ales pentru soție care știa că mama ei e în spital la ATI. A doua zi pe 6 a și decedat. Însă natura ne-a încărcat frumos cu splendoare înainte de vestea tristă.

Mai jos câteva poze de la G, care are niște scule mai bune și un ochi format (la fel și Camelia)

De fiecare dată când am ajuns acolo și am stat și peste noapte, a doua zi mai făceam un traseu în zonă. Când te uiți așa de sus, locurile par mai apropiate, dar cu cât cobori cu atât realizezi că mai ai o grămadă de mers. Văile se fac mai abrupte și mai înguste. Am nimerit uneori în niște coclauri plini de răgălii de am zis că nu mai ieșim. La un moment dat am fost nevoiți să mergem desculți prin pârâiaș ca să ajungem mai rapid la un liman, deoarece pe margini, vegetația luxuriantă ne împiedica accesul.

Am văzut o vulpe, am văzut urme și de alte animale. Prin tufișuri găsești mure, fragi și alte fructe de pădure.

Aici eram pe un urcuș la 50 de grade, extenuant, după ce rătăcisem prin coclauri câteva ore, fără semnal, iar cei rămași la cabană deja erau îngrijorați.

Vara locul devine efectiv, un pastel multicolor, fiecare colțișor, fiecare curbă, fiecare cotlon deschide peisajul către un nou tablou de poveste.

E multă sălbăticie în acele văi relativ necirculate. Și este un spațiu enorm de explorat.

Visez să am o motocicletă electrică, care nu face zgomot și să colind toate acele coline. Din păcate există și motocicliști zgomotoși sau ATV-iști care mai colindă zona, însă din fericire, spațiul de acolo se întinde pe zeci de kilometri de drumuri aș putea spune, un loc de joacă imens.

Cireșele de la Nea Dumitru sunt amare, sunt vreo 10 cireși și ai de unde alege. Există și 2 cireși mamut, cred că cei mai mari cireși văzuți vreodată.

Curtea din fața casei, are iarbă fină și poți să faci lejer un Zorba grecul ...

Este un loc unde ne-am dori să trăim, iar dacă lucrurile se vor așeza cum vrea sufletul nostru, vom ajunge acolo.

VEDEȚI AICI și câteva filmări de vară:

Seara de iulie a rămas memorabilă și datorită faptului că Mișu ne-a prezentat în primă audiție, albumul său Trancecillity, poate unul dintre cele mai bune și mai mature albume ale sale. Am dansat în jurul focului, am fumat iarbă și am întrat în transa muzicii. Ne simțim absolut privilegiați și onorați să facem parte din viața acestui geniu artistic și să avem acces la muzica lui în acest mod absolut paradisiac. Clipe absolut memorabile!

https://innersyncmusic.blogspot.com/

Ultima oară anul acesta am revenit în Holbav în 4 Septembrie, ca să vizităm un posibil loc de baștină și am ales să colindăm un pic și alte dealuri, în funcție de timpul rămas, dar mai ales să ajungem la misteriosul magazin din vârf de deal (care am descoperit că se numește LA VASI), la care nu ajunsesem când am fost prima dată, în Ianuarie. Magazinul apare pe google ca fiind în Holbav Deal la nr. 299.

Cred că este unul dintre cele mai intresante magazine pe care le-am văzut vreodată, deoarece chiar faci un efort să ajungi până acolo, indiferent ce cale alegi, fie că mergi cu 4x4, cu bicicleta sau cu mașina, iar acolo sunt doar câteva căsuțe în jur. Locul e mai degrabă un punct de atracție turistică decât un magazin în sine, o curiozitate, cu o priveliște de vis.

Locul se află la 900 de m altitudine, are o expunere Sudică și este așezat fix în buza pădurii, pe granița de Nord a Holbavului. Strada principală a Holbavului se află la o înălțime de 650 m aprox, deci e o diferență de nivel de 250 m.

Noi am urcat cu două mașini ... una de teren și alta joasă și micuță, dar îndrăzneață. Pe hartă ne apăreau 3 posibile trasee de urcare până sus și am ales opțiunea traseului galben deoarece mai văzusem ceva pensiuni pe acolo și mi-am imaginat că e posibil să fie mai accesibil traseul.

A fost o alegere neinspirată, deoarece am oprit undeva pe la 2/3 din drum. Pe ultimul kilometru nici măcar cu 4x4 nu cred că puteai urca pe acolo, cel puțin nu cu al nostru, care avea garda destul de joasă.

Am făcut restul traseului pe jos, iar la întoarcere am prins un apus de poveste.

Nu știu cum erau celelalte drumuri, însă drumul portocaliu părea mai accesibil. Erau destul de multe mașini sus (toate 4x4) însă pe la jumătatea pantei am văzut o dubiță. Deci posibil să fie mult mai ok drumul central. Drumul cu verde s-ar putea să nu existe. Mai trebuie explorată zona.