ARMONIA BRASSOVIA - visul unei comunități auto-sustenabile - Partea a 3-a - Șinca Veche (2014)

Articol scris prin Octombrie 2022 ...

 Continuare de la Partea a 2-a - Căutări de locație nouă la Vârghiș, Veneția de Sus și Jos, Comana de Sus și Jos, Bogata Olteană și Dopca

Primele întâlniri acolo și căbănuța

Simțim nevoia să repetăm: nu suntem deținătorii adevărului absolut, nu avem toate datele, nu știm toate detaliile, dar știm suficiente cât să avem o viziune de ansamblu și să avem o opinie, bazată pe propria noastră experiență în această poveste. Dacă greșim vă rog să ne completați și să ne expuneți și voi perspectiva voastră. Nu vrem să ofensăm pe nimeni, iar dacă greșim vom urmări să corectăm. Noi am iertat, dar nu am uitat.

Așadar, trecuse aproape un an de când se înființase comunitatea, iar noi nu aveam încă teren, iar lumea devenea nerăbdătoare. Mulți erau așa de deciși să se mute că ar fi făcut-o încă de „ieri”. Exista o presiune pe care noi nu am simțit-o, dar FD și MP o simțiseră venind din partea membrilor comunității. Noi 2 oricum nu aveam bani să ne mutăm, nu ne grăbeam nicăieri, dar alții erau extrem de motivați și dornici s-o facă. Făcusem la un moment dat, în timpul uneia dintre întâlnirile lunare, un tabel cu membrii comunității în care fiecare exprimase acolo orizontul de timp în care considera că ar putea să se mute în comunitate  și așa știm că mulți erau destul de deciși. Prin tabelul ăla am impresia că erau peste 100 de familii care și-au exprimat dorința de a face parte din comunitate, mai devreme sau mai târziu.

ARMONIA BRASSOVIA - visul unei comunități auto-sustenabile - Partea a 2-a - Căutări de locație nouă la Vârghiș, Veneția de Sus și Jos, Comana de Sus și Jos, Bogata Olteană și Dopca

Articol scris prin Octombrie 2022 ...

 Urmare din primul articol: „ARMONIA BRASSOVIA - visul unei comunități auto-sustenabile - Partea I (începuturile și Gherdealul)”

Cineva se întreba care e scopul acestor postări despre Armonia? Oare doar din dorința mea de auto-vindecare?

Sunt mai multi prieteni care ne-au intrebat de-a lungul timpului care e treaba cu Armonia ... ca sa nu repetăm aceiași poveste de mai multe ori si sa existe si detalii, m-am hotarat sa scriu, sa fie undeva. Apoi nu știu daca ați observat, acesta este un blog de calatorii - jurnal unde notăm anumite experiențe care ni s-au parut mai importante din viața asta și anumite opinii. Simt să scriu ... poate altii vor învata ceva din greselile noastre ... Poate. 

Apoi avem si un vlog pe Youtube ... unora li se pare interesant ... Și poate da și ce zice și acel individ, uneori când vorbești despre ceva, te mai descarci ... cand împărtășești anumite dureri, uneori e mai bine decat sa nu ... Consider că povestea Armoniei a fost un vis frumos, inspirational, care ar putea fi poate, renascut, daca e privit din alta perspectiva.

ARMONIA BRASSOVIA - visul unei comunități auto-sustenabile - Partea I (începuturile și Gherdealul)

Articol scris prin Septembrie 2022 ...

O să prezint perspectiva noastră subiectivă asupra poveștii ... bineînțeles că fiecare om are o percepție  diferită asupra acestei comunități și asupra adevărului a ceea ce s-a întâmplat acolo, iar noi o prezentăm pe a noastră, de la nivelul nostru de implicare și participare în această comunitate. 

Ce pot spune este că am fost acolo de la bun început și am rămas până prin 2017 când a ars cabana ... ăla fost momentul care a cam pus capac, cel puțin pentru noi ... Locul are încă o atracție mare pentru noi, dar nu știm dacă vom mai face parte vreodată din ce a rămas acolo. Comunitatea nu a murit de tot, dar este o umbră firavă a ceea ce a fost ... Însă în prezent există totuși o familie mutată acolo și se preconizează să se mai mute două cât de curând, ceea ce este mai mult decât oricând, chiar și când cochetam peste 50 de familii, cu ideea de a ne așeza acolo. 

Dar să revenim la începuturi : ideea de comunitate am avut-o mai de mult timp, încă de pe vremea când eram la MISA în ashramurile din București și visam la comunități spirituale, dar în cazul nostru comun (blogul este despre amândoi), de când mergeam pe la cursurile de Vipassana și visam la un centru de meditație asemănător cu cel de la Dumbrava de Sus, la „Copiii Soarelui”, aceasta fiind una din primele comunități de gen, dacă nu cea mai veche și mai longevivă. Deci de prin 2004 - 2005 aș zice, am cochetat cu ideea de comunitate spirituală, auto-sustenabilă.

Experiențele mele cu AYAHUASCA - Everestul călătoriilor interioare

Un articol scris prin 2019 la 43 de ani ...

Deoarece aceste experiențe le am deja scrise, cred că merită să le am trecute și aici, deși sunt rupte din context, căci au avut loc în 2012, la vârsta de 36 de ani. De aceea voi introduce această postare undeva la mijlocul blogului, ca să corespundă cronologiei pe care o urmăresc aici pe blog. De asemenea alte postări din trecut le voi introduce undeva, la date aleatorii pe blog, dar care să fie, cronologic vorbind, așezate în ordinea lor de apariție. 

Cumva am dorit să ajung gradat la acest capitol, trecând prin diversele etape ale vieții ca să înțelegeți mai bine de ce și cum-ul, însă vă voi spune pe foarte scurt, că pentru mine această experiență venea la capătul a numeroase experiențe, practici, cursuri (Yoga, Ayurveda, Shivaism, Eneagramă, Parapsihologie, Vipassana, Hemi-Sync, șamanism), încercări, asceze, meditații șamd, (despre care voi mai vorbi în timp, sper ... dacă voi găsi timpul) prin care am dorit să-mi depășesc limitele, să ajung să percep ceva din afara acestei lumi, poate chiar să am o înțelegere superioară, experiențială, nu numai mentală, despre o realitate invizibilă, să am poate, o experiență de conștiință cosmică, de iubire universală, de înțelegere transcendentă ceva, care să mă ajute să-mi văd drumul, calea mai bine, dintr-o perspectivă mai înaltă, mai detașată, mai relaxată poate, așa cum citisem și auzisem de la alții că au avut. 

În ciuda tuturor eforturilor, ceva în mine pare blocat și în prezent (dec 2019 când scriu acest articol) căci nu prea am acces la aceste lumi subtile așa cum mi-aș dori sau mi-am imaginat că este posibil. Mă simt adeseori ca un bolovan din plumb, impenetrabil, greu, limitat, masiv, la care nu ajunge niciun pic de lumină ... singur, izolat, părăsit de un Dumnezeu surd, absent, impasibil, rece, dur, autoritar, abstract, impersonal, indiferent.

Am sperat să sparg acest bolovan dur cu ajutorul Ayahuasca. 

MASIVUL CIUCAȘ - un munte de basm - primul traseu făcut în August 2012

 Deoarece doresc să vorbesc despre munții Ciucaș aleg să fac o trecere în „revistă” cronologică a traseelor făcute în locul respectiv. Am mers de 3 ori în zonă: prima dată în August 2012, a doua oară în August 2018, iar a 3-a oară în August 2020. De fiecare dată am ales un traseu diferit și au mai rămas și alte trasee de abordare.

 În 2012 am ales varianta de campare în Cheia. Am sperat să putem face și masivul Ciucașului, dar nu am apucat să facem decât Colții Zăganulu. 

Iată mai jos, harta traseului nostru (marcat cu linii galbene):

Experiențele noastre cu meditația VIPASSANA

 Articol început în Septembrie 2025 și terminat în Octombrie 2025

Despre meditația Vipassana auzisem prima dată când am citit cărțile Vijnana Bhairava Tantra, de la Editura RAM prin anii 90, dar am luat-o ca pe una din cele 112 tehnici de evoluție spirituală, fără să-i acord vreo atenție anume. 

Apoi pe la sfârșitul anilor 90, a fost pomenită cred, din nou pe la cursurile de Shivaism de la MISA. Era pomenită cumva ca o tehnică de amintire de sine în care se folosea respirația ca modalitate de a reveni în prezent. 

Atunci chiar începusem să practic dubla atenție (către exterior și interior), recomandată de Gurdjief și tehnicile conjuncturale, tehnica ceasului, despre care am vorbit la capitolul YOGA, așa că am luat-o ca pe una din tehnicile conjuncturale, una din multiplele care pot fi folosite pentru evoluție, fără să știu că aceasta a fost tehnica folosită de Buddha să se ilumineze și că practica acestei tehnici este structurată mult mai bine teoretic și implică și o altă etapă, despre care nu a vorbit nici Osho, nici altcineva, ci doar S.N. Goenka și maeștrii lui au prezentat tehnica completă lumii întregi sau așa ni s-a spus. Personal nu am mai găsit tehnica așa cum este ea predata de S.N Goenka, in traditia Sayagyi U Ba Khin.

YOGA - Epilog (AUG 2001 - 2008) - ARTICOL ÎN CONSTRUCȚIE

Continuare de la YOGA - Anul VI - Cântecul de lebădă al experienței mele yoghine (AUGUST 2000 - IULIE 2001)

Articol început în Februarie 2025

Deja nu mai practicam yoga pe la cursuri însă încă țineam legătura cu toți prietenii mei yoghini, dar undeva în mine, mai existau euri care ziceau că poate sunt eu defect. Nu eram 100% convins că am dreptate, ci doar 90%.

Prin vara lui 2001, am revenit cred, în București, unde am închiriat un apartament și am pornit afacerea cu video-chatul pe Ifriends, primul site de video-chat din lume. Știu că-i cerusem aprobarea lui G pe un bilețel, dacă să fac asta sau nu. Doream să am aprobarea lui G, deoarece doream să angajez yoghine și era de ajutor dacă aveam girul lui. Îmi zicea că nu e interesat să donez ceva din afacerea asta. 

Mai târziu, în multe ashramuri, afacerea cu video-chat aducea bani frumoși mișcării, pe lângă sursa Japonia. 

Afacerea am pornit-o împreună cu C, iubita lui L, deoarece nu-mi permiteam să închiriez singur un apartament cu 3 camere. Investiția a fost a fratelui meu R. 

Înțelegerea inițială cu C a fost că împărțim împreună cheltuielile, dar și profiturile, doar eram prieteni și ne într-ajutoram. Vorba ceea, plecasem împreună de la același blid de orez ... sau așa era în capul meu ideea. L era cel mai bun prieten al meu la acea vreme, așa că nu mi-a dat prin cap că fiecare era de fapt, cu p1zda mă-si. 

Mă gândeam că ne ajutăm la nevoie, dar și ne sprijinim la profit, așa cum fac prietenii adevărați, mai ales că le ajutasem cu crearea conturilor, mă ocupam de problemele tehnice. Eu știam engleză mult mai bine ... Din păcate, nu a fost așa. C, realizând că ea câștiga mai mult ca noi, s-a sucit și a zis că împărțim doar cheltuielile. Iar L a fost de partea lui C. 

Acela a fost momentul în care am înțeles că „Frate, frate, dar brânza e pe bani”. Acela a fost primul moment de ruptură din prietenia mea cu L, primul moment când am înțeles că interesele poartă fesele și că prietenia noastră nu era așa de profundă pe cât credeam, dar am trecut peste asta atunci.

Deși la mine lucram eu cu Y, căreia îi făceam chatul, că ea nu știa engleză, dar și alte fete cum erau Uk, I, P și aveam linia ocupată aproape non-stop, C și sora ei, făceau singure, de 5 ori mai mulți bani ca noi. Inițial nu am înțeles de ce, dar după aia am aflat. 

Eu le-am sugerat fetelor mele o anumită conduită în chat: să fie rafinate, să nu-și vândă sufletul, să facă din chat o oportunitate să eleveze oamenii prin capcana sexului. Adică să nu facă prostituție ieftină, ci să ofere un model elevat de sexualitate, prin care să se și educe oamenii. Doream să facă din video-chat și o misiune spirituală, nu un sex gregar.

Sigur, nu le-am impus asta, că nu stăteam să le controlez. Cert este că fetele „mele” toate împreună, nu făceau nici o cincime din cât făceau C și M împreună (și ele lucrau împreună). 

Ca să vă faceți o idee cât de bâtă era C la engleză când începuse, pe la sfârșitul lui 2000, începutul lui 2001, îmi povestea că atunci când dispăreau clienții din chat, scria „Member Has Left”, iar ea nu înțelegea, unde o luase la stânga? Care stânga? În ce sens ... lol ...

Dar în vreo 6 luni ajunsese să stăpânească limba la nivel conversațional, dar oricum personal, eu cred că nivelul conversaților purtate de mine, era mult superior de ce putea oferi C. Cu toate astea ele făceau mult mai mulți bani și lucrau și la categoria Friends and Family, deoarece M era încă minoră, din ce îmi amintesc. Cred că avea aproape 17 ani.

Cu toate astea, după cum am aflat mai târziu, C nu se dădea în lături să folosească limbaj gregar, murdar și să ofere orice pentru banii aceia, prefăcându-se că îi place orice din acest joc. Mima că-i place analul, le spune că-i iubește, îi mințea fără să clipească, promițându-le orice, doar ca să le dea bani. 

A înșelat astfel o mulțime de clienți care le-au dat tone de bani în anii ce au urmat, ea reușind să facă sute de mii de euro, luându-și casă, apartamente, iar eu cu principiile mele și verticalitatea mea, am luat-o în mână, târându-mă de la o lună la alta. Eu am aflat asta mult mai târziu. Nu aș fi rămas prieten cu ea dacă știam că face așa. Mai târziu, drumurile noastre s-au despărțit complet după vreo 5 ani din acest moment, când deja nu-i mai suportam fanatismul misan. 

Dar să ne întoarcem la cronologia acestui articol. Voi reveni pe subiectul de mai sus, spre finalul articolului. 

În Septembrie 2001 așteptam cutremurul despre care se spunea că va veni între 2 și 8.09 ... Gregarian zicea clar că va fi sigur între 4 și 5.09.2001. Deja nu prea mai credeam, dar am zis că poate nu le știu eu pe toate, așa că am petrecut o noapte în mașină. Mi-am zis că dacă nu va fi cutremurul, îmi bag lupa în Gargarian și în MISA și în toate. 

Nu a venit, bineînțeles niciun cutremur, iar Gargarian a dat-o cotită, ca la Băneasa, că de fapt a fost o manipulare pozitivă din partea lui, să ne facă să lucrăm acerb, că noi dacă nu avem și astfel de motivații bazate pe frică, noi nu lucrăm. Deși chiar și cu o zi înainte, zicea că primise semnale „divine” că nu merităm să fim salvați de Dumnezeu de acest cutremur devastator, dar după ce a văzut că nu a fost niciun cutremur, a zis că de fapt, se pare că Grația Divină n-o înțelege nimeni, nici Iisus nu știa când va veni sfârșitul, iar planurile lui Dumnezeu, doar el le știe.  Frecții a la Hâncu, „contele” Inccapuciato și gorileanul Lorin Fortuna și alți exaltați aprostacaliptici care ne-au vândut o pornografie a fricii. 

Adevăratul cutremur planetar a venit in 11 Septembrie 2001, când odată cu detonarea turnurilor gemene și a clădirii WTC 7 și a atacului cu rachetă de la Pentagon, practic, a pornit războiul contra teroriștilor fantomă, creați, sprijiniți, de statul paralel, prin fonduri de genul USAID, un război din care omenirea abia acum începe să se elibereze, un război prin care oculta sionistă mondială a erodat foarte multe drepturi și libertăți umane, punând drepturile omului undeva ca hârtie de șters la coor. 

Din toate învățăturile MISAne, Shivaismul Cașmirian m-a marcat prin profunzime, cel mai mult, mai ales informațiile din primii 2 ani , așa că era ultima mea reminisciență de atracție față de cursurile MISA. Așa că la începutul lui Octombrie 2001 am mers să continui anul de Shivism de la care rămăsesem. Am impresia că 4 și doream să continui cu Anul 5. Însă când am vrut să mă înscriu am văzut că taxa de curs aproape că se dublase, iar asta mi-a pus ultimul capac. 

După ce că făceau milioane de $ prin tot ceea ce făceau și aveau mai mulți bani decât oricând, lăcomia după bani creștea tot mai mult, în loc să scadă. Asta mi-a dat să înțeleg că mișcarea pornise pe o pantă materialistă urâtă, cu care nu mai rezonam absolut deloc și am zis pas. 

Văd că în acea perioadă i-am scris primul email lui O, prima scrisoare digitală, sperând că poate, o voi face să aibă ochi și pentru mine, sau ceva ... Nu mai știu. Patetic oricum. M-a ferit DD de multă durere cred, dar asta nu înseamnă că nu am regrete că nu s-a legat nimic cu ea în viața asta. Asta e.

La începuturi am încercat să lucrez și eu ca mascul frumușel pe video-chat, să văd care-i mișcarea și am fost șocat să observ cât de dezvoltată era homosexualitatea sau bisexualitatea în SUA. 90% din cei care mi-au intrat cu bani, în chat erau bărbați. Sigur, eu nu reușeam să fac mai mult de 10$ pe zi, maxim, dar de cele mai multe ori nu făceam niciun $, așa că am renunțat.

Atunci am intrat în contact cu una M, frumușică, din SUA, Texas, care mă plăcea cică și care dorea să mă duc la ea și după ce am vorbit cu ea vreo lună, trebuia să ne vedem la Aeroport la Otopeni. Nu mai știu dacă am mers sau nu să o văd (tind să cred că da) și am realizat cu amărăciune că a fost țeapă, iar tipa nu mi-a mai răspuns. Deci o țeapă absolut gratuită din care nu am înțeles absolut nimic și nu i-am văzut rostul, deoarece nici ea, nici eu nu am câștigat nimic din treaba asta, ci am pierdut vremea pur și simplu.

Tot în vremea aceea, am întâlnit un alt țepar american, care știa că eu sunt împreună cu Y, dar care se îndrăgostise de Y și care dorea să ne vadă, în special pe Y. Omul se dădea un bogătaș american din LA, dar cu toate astea era un mare zgârcit și stătea destul de puțin în chatul plătit. Dar am fost deschis cu el și i-am povestit despre viața noastră și provocările prin care treceam. Cu toate astea, deși se lăuda non stop cu banii lui, nu simțea să ne sprijine cu mai mulți bani. Dacă l-am fi mințit și am fi zis că Y e singură, că îl iubește sau ceva, poate ne ajuta cu mai mult sau reușeam să-l vrăjim să ne ia și nouă un apartament sau ceva, așa cum au făcut multe alte video-chatiste, inclusiv C.

Până la urmă a venit în România, împreună cu un „prieten” de-al lui, care mai târziu am aflat că știa limba română și prin care am înțeles că dorea să ne testeze, să vadă ce-l vorbim pe la spate. Nu a aflat bineînțeles nimic nou, deoarece eu am fost mereu sincer cu el, ce era în gușă și-n căpușă, așa că a plecat poate, un pic dezamăgit. Spera să mă demaște ca un mincinos sau ceva. 

După câteva luni de chat steril și sictirit fiind de continua lui lăudăroșenie legată de banii lui, i-am zis că dacă dorea să ne ajute cu adevărat și dacă ținea cu adevărat la Y, ar fi util să ne demonstreze asta și prin fapte că este cine spune că este. 

El zicea că era milionar așa că i-am zis că pentru el nu ar fi cine știe ce efort să o ajute pe Y cu o sumă mai consistentă, care să ne scoată din situația de supraviețuire de la lună la lună. 

Această punere a piciorului în prag l-a enervat maxim și i-au picat măștile de țepar rapid. Probabil că avea ceva bani, dar nici pe departe cât zicea că are și cumva o dorea pe Y și o aburea cu bogăția lui. Nu era cine știe ce frumusețe, o față de agarici, foarte asemănător cu Sam Rockwell, așa că șarada a căzut în scurt timp. Mai târziu a dispărut și cumva ne lăsa să credem că s-a sinucis, lol ... făcând un fel de șantaj emoțional, pentru ca mai târziu să învie ... un fel de Hristos. Penibil.

Acelea au fost momentele când am început să vedem cât de convingători pot fi escrocii online și să încep să-mi dezvolt un scepticism sănătos în privința lor.

La vremea aceea luam 50% din ce făceau fetele, dar după ce plăteam toate cheltuielile, eu rămâneam în mână cu aprox. 100$ și fratele meu, cam tot atât. Atunci am realizat că noi ca afaceriști cinstiți, principiali, făceam mai puțini bani decât făceau fetele. Au fost luni când noi ca întreprinzători nu am scos mai nimic peste cheltuieli, profit zero sau aproape zero, sau chiar pe minus, iar fetele rămâneau cu ceva bani în mână. Țin minte că plăteam conexiunea ISDN de la  RDS, (internet de 64 kbps pe două canale ...lol), dar fiecare minut era plătit și plăteam pe lună și 700 - 800 lei/lună. Cert este că și descărcam muzici și filme aproape non-stop când nu era folosit netul pentru lucru. Trăgeam un film în 24 de ore sau ceva de genul. Dacă mai plăteam și impozite, eram terminați din prima lună.

Y făcea și ea în medie un 100$ / lună, partea ei, iar la vremea aceea 200$ era decent pentru România, dar tot la limita sărăciei să zic așa. Sărăcia era mereu la orizont. Nu prea reușeam să pun bani deoparte, nici atunci, în ciuda ritualurilor de prosperitate materială, realizate cu 1 an înainte. 

În anii următori, uimiți și umiliți de succesul prietenilor noștri care aveau acum studiouri mai mari, cu fete multe, am investit și noi într-un studiou cu 3 camere și 3 calculatoare unde s-au perindat multe fete frumoase, dar din păcate, treaba nu a mers. Ba mai mult, unele fete lucrau pe ascuns pe alte platforme sau primeau bani în privat de la clienții lor. Le urmăream activitatea și uneori le-am prins și le-am mai dat afară, iar la un moment dat am cedat. 

Fratele meu mă acuza că nu sunt suficient de materialist și să fiu mai agresiv cu fetele, să le pun target, să le pun limite, să pun biciul pe ele sau ceva. Poate așa se făceau mai mulți bani, nu știu. Eu însă am fost mereu blând și împăciuitor, le încurajam cu drag și încurajam frumosul, adevărul, lumina din ele să iasă la suprafață. Le tratam așa cum mi-aș fi dorit și eu să fiu tratat dacă eram în locul lor. Mi-am păstrat astfel sufletul viu și conștiința împăcată, dar material nu a fost bine. Nivelul fetelor era jos, în ciuda faptului că erau la curs. Eu îmi imaginam că totuși, fetele de la curs au o aspirație înaltă, o etică, o morală  ... le idealizam și mi-am luat-o grav în dinți. Am aflat mai târziu că furau, mințeau cu zâmbetul pe buze, te manipulau, purtând măști de ființe spirituale, evoluate. 

Nu mai continui pe subiect acum ... poate o să mai vorbesc de asta, spre sfârșitul vieții ca să vă spun cum s-a terminat totul în privința acestui subiect. Sau poate o să spun în privat celor care merită. 

Cert este că deși am fost unul dintre primii din România care au avut această oportunitate de a face bani, așa cum au reușit mulți alți care au venit mult în urma mea, eu nu am reușit să mă dezvolt și am răms tot sărac și cu petec în cur, dar cu conștiința curată. Mda ...

Prietenii L și C și cei din anturajul lor, au făcut sute de mii de euro. Aveau case, apartamente, mașini , iar L nu avea absolut niciun merit. C era cea care se prostitua non-stop pentru acei bani, iar el era doar un pește care profita de ea. L un moment dat scârba lui C față de ce făcea era așa de mare că i se strâmbase gura, efectiv. 

Am sperat că poate, L va simți să mă ajute și pe mine cu ceva, prietenul lui cel mai bun din ashram, dar el și-a ajutat prietenii din copilărie și fratele. Toți se spărgeau în figuri și spărgeau mii de euro/lună. Nu i-am cerut niciodată nimic, dar atunci când ne mai vedeam, simțea să-mi facă cinste cu una alta și să-mi ofere și mie un pic din viața pe care o trăia el zilnic. M-a dus la un restaurant scump odată și a spart o grămadă de bani la o masă cu delicatese pe care eu nu mi le-aș fi permis vreodată. I-am mulțumit, dar după aia și el ca și fratele meu, continua să se laude non-stop ce buni sunt ei și implicit ce prost eram eu, că ei aveau bani gârlă, iar eu eram vai de capul meu. 

În perioada 2002 - 2008, fratele meu învârtea de asemenea mii de euro. Reușise cu banii de la afacerea video-chatul (el câștiga mai bine, iar mie îmi dădea un salariu fix) să își crească și afacerea lui de acasă, de la Câmpina (el vindea pe atunci geci de piele de la en-grosul Europa și alte haine de la Europa, treninguri, tricouri). Se lăuda atunci că vindea și de 2000 de lei pe zi/profit, ceea ce la acea vreme era enorm. Eu nu făceam 2000 pe lună. Mereu îmi reproșa subtil că sunt prost că nu fac ce face el sau ca el, dar îi vedeam stilul, modul de a fi, iar eu nu puteam să fiu așa. 

Mno, la un moment dat fratele meu mi-a zis să-i cer lui L niște bani să-l ajut să-și crească afacerea, care-i mergea foarte bine și să-i dea înapoi cu dobândă. Asta era prin 2004 - 2006 cred, adică într-o perioadă când L deja avea vilă în Ferentari și spărgea mii de Euro lunar. Acela a fost un test mare al prieteniei noastre. S-a sucit și s-a cotit, că hâr că mâr, că are nu știu ce probleme și cheltuieli și că nu poate. Repet, până în clipa aia nu-i cerusem nimic, dar m-a tratat cu o neîncredere șocantă pentru mine la acea vreme. Atunci am înțeles că nu exista nici urmă de prietenie între noi cu adevărat, ci o relație superficială.

Omul avea 50% din afacerea video-chat cu C, deși el practic, nu făcea absolut nimic pentru acei bani, decât să ofere poate, protecție și să facă comisioane, să o ajute pe C cu diversele combinații. Era un parazit, o lipitoare pe spatele lui C, iar mai târziu, când au divorțat, a avut tupeul, nesimțirea să împartă 50 - 50% toată averea făcută de C, iar lui i-a rămas până la urmă toată vila din Ferentari, care la acea vreme era vreo 300 k Euro. Acum cred că e 1 milion pe puțin.

La un moment dat, străpuns de un fior prietenesc, mi-a zis că oricând doresc să revin în București, voi avea o cameră gratis în vila lui, să stau cu el acolo. Dar când am cochetat cu ideea și l-am întrebat dacă mai e valabilă oferta, s-a sucit și a zis că nu mai are cameră liberă și închiriase pe bani unora și altora.

Mi s-a scârbit și mi s-a luat complet de L după fazele astea, iar capacul l-a pus faza că s-a căsătorit cu O, după ce făcuse mișto de mine că m-am căsătorit cu Camelia. El era un vrăjitor, escroc sentimental și-i privea condescendent pe cei care nu rămâneau liberi, fără căpăstru, deși și el fusese căsătorit cu C și mai târziu cu O.

Mi s-a luat de stilul lui narcisist și lăudăros și mulți ani nu am mai vorbit. Abia prin 2018, după ce am reluat legătura cu O, L și-a dorit să înțeleagă de ce și cum-ul, de ce m-am îndepărtat de el, că el nu înțelesese, nu pricepea, nu avea nici cea mai mică idee ce am avut eu cu el. I-am trimis un email lung lung cu toate lucrurile care m-au deranjat la el, dar nu am primit niciun răspuns. Nu știu dacă O i l-a dat sau nu, dar eu l-am blocat atunci pe toate canalele de comunicare posibile și asta a fost tot. 

Bun, am divagat mult de la cronologia articolului. Să revin ...

Cu Y nu prea mai simțeam să fac sex, dar UK mă excita teribil ... și P, o altă fată care lucra la mine în vremea aceea. Mă simțeam electrizat de UK și i-am scris un jurnal în care îmi exprimăm ce simțeam. Ea se devaloriza mult și se alinta mult, iar eu am vrut să-i arăt ce simt și i-am cerut să fie iubita mea, dar m-a refuzat. Era încă cu L în cap cred.

Nici nu mă simțeam să am altă relație. Încă o scăldam cu Y și nu doream să o înșel. Mă înnebunea când venea la mine să lucreze. Un alt aspect care mă împiedica să mă deschid mai mult totuși, față de ele, a fost că toate erau miresele lui Shiva, trecute prin măciuca Bivolului. Le considerăm cam proaste pe aceste femei că făceau sex cu mintea. Simțeam că mă poluez auric dacă fac sex cu ele. Doream să plec în altă parte să-mi găsesc iubirea.

Acum vreo 3 ani, am contactat-o pe Uk pe feisbuc să o întreb dacă a simțit ceva pentru mine vreodată în perioada aceea, deoarece mie mi se păruse că au existat niște momente când am simțit-o deschisă și au fost niște momente pe care le-am ratat și doream să știu ca o pură curiozitate, să-mi înțeleg viața mai bine, dar m-a luat în bombeu și m-a repezit cu figuri de divă nefutută, așa că i-am dat jet. Credea probabil că vreau să o vrăjeasc sau ceva, dar nici nu mi-a dat șansa să mă explic.

A rămas la fel de proastă se pare și tot cu secta, deși terminase facultatea de mate. După ce a fost prin Japonia, un timp a lucrat la barul de striptease yoghin din centrul Bucureștiului, mi se pare că a fost chiar șefa locului respectiv. Ea a fost prinsă cu chiloții în vine în ashram făcând video-chat în 2004 când au fost descinderile din ashramuri. Și ea a învârtit mulți bărbați pe degete și se crede încă o mare divă probabil. Nu-i ajunge nimeni la nas. Îmi pare rău pentru ea, căci am simțit-o ca pe un alt suflet pereche, dar e pierdută definitiv.

În acea perioadă am reînceput să mă masturbez cu ejaculare că simțeam că înnebunesc de dorință sexuală. Era singurul lucru care simțeam că mă ține în viață și mă făcea să mă simt mai viu și mai bine.

În februarie 2002 notam în jurnal că, am pierdut 850$ din cauza băncilor. 850$ pierduți, au fost probabil un moment foarte greu. Uitasem complet acest aspect.  Eram tot pe supraviețuire. 

Nu mai făcusem asane de un an și nu mă simțeam diferit. Măcar nu mă mai torturăm.

În iulie 2002 încă o visam pe O că ne apropiam sufletește și îi ziceam că o să fiu tandru și bun cu ea pentru totdeauna. Dar DN mă oprea să mă apropi de ea. În vis fața lui O a devenit Y și am înțeles că în esență, ambele sunt energia feminină cu chipuri diferite. 

Mai târziu am observat că energia frumuseții feminine, Tripura Sundari, care mă atrăgea pe mine, se manifesta cam la fel și am înțeles că odată ce transfiguram femeia și o vedeam ca pe o zeiță sau un aspect al zeiței, practic, făceam dragoste cu toate femeile care mi-au plăcut vreodată, deoarece aceiași zeiță fusese în toate femeile care mi-au plăcut și-mi plăceau. 

În iulie 2002, O avea mașină și mergeam cu gașcă împreună pe colo colo. Viață cumva ne apropia din nou și nu știam de ce mă chinuie așa.

Tot prin Iulie 2002, R mi-a vândut o gioarsă de Dacie 1310 cu 1500 de lei. Deși el zicea că a pus-o la punct, eu am mai băgat o grămadă de bani în ea să o fac funcțională. Mâna la condus mi-am făcut-o noaptea prin cartierele din București. Nu mai condusesem de 6 luni și aveam emoții. 

Însă cu toate cheltuielile băgate în mașină, când am plecat la drum spre mare, undeva aproape de București, am intrat într-un tangaj datorat în parte și unei roți care din ce mi-a spus fratele meu care era în spatele meu cu altă mașină, ori nu fusese prinsă bine, ori era cauciucul prost, dar făcea 8-uri și din cauza vântului și a vitezei, nu am mai putut controla mașina și am frânat și am ieșit ușor în afara drumului. Dacă eram într-un loc normal, relativ plat, era totul ok, dar am oprit undeva unde era o pantă înclinată la 45 de grade, iar mașina s-a răsturnat pe capotă, după ce am oprit. Fiind plină de bagaje grele, greutatea mașinii a deformat capota. Din fericire, un service era destul de aproape și ne-au ajutat cu o șufă să ajungem la ei, au tras de mașină cu lanțuri să o îndrepte, dar nu era așa de simplu să fie îndreptată cum trebuie. Neavând timp de stat prea mult, am pus parbrizul, l-am lipit cu scotchi și deși mașina era un pic înclinată în partea de sus, așa am mers la mare și am făcut toată vacanța și am revenit și înapoi la București, fără să ne oprească poliția vreodată. Ziceam atunci că mașina avea freză. 

În vara aceea am vândut casete și CD-uri la mare, yoghinilor. Făcusem multe casete și CD-uri. Învățasem să fac coperți. Aveam imprimantă color. Nu am făcut cine știe ce bani atunci, dar cred că suficient cât să-mi plătesc vacanța. Aceea era o perioadă când încă nu începuseră controalele cu drepturile de autor așa de intens. Cred că acela a fost ultimul an când s-a mai putut face așa ceva. Mă feream oricum. Majoritatea cd-urilor le țineam în portbagaj, iar dacă venea vreun control, pierdeam doar câteva. 

Haiducie.

Eram deja detașat de tot ceea ce se petrecea în mișcare și mă uitam cu un relativ amuzament la toată frăsuiala yoghină, cu spiralele, îmbulzeala, fanatismul față de „maestru” cu care nu mai rezonam absolut deloc. Dar încă aveam prietenii, iubita în mișcare așa că un timp am mai mers din inerție în preajma mișcării. 

În Oct. 2002 am plecat la Iași iar tangențele mele cu mișcarea se făceau doar prin intermediul prietenilor yoghini din Iași și prin mesajele pe care încă le mai schimbam cu L și Y.

Când m-am mutat în Iași îmi amintesc că am vorbit cu prietenul G din Iași despre toate frământările mele, dar se pare că nu am fost suficient de convingător. Mai târziu a ajuns și el în ashram, s-a împrietenit cu L și MȚ și a suferit și el din cauza prieteniei teribile cu L. S-a dus la G și i-a spus de mine, iar G i-a povestit că sunt un rătăcit. 

Eram o oaie neagră.

În 2004 au înțeles mai mulți cine era rătăcit și cine nu și cel puțin 50% sau mai mulți misani, au renunțat la curs. În 2004, au ieșit la suprafață multe căcaturi. Deși motivele pentru care au pornit autoritățile Operațiunea Christ erau în cea mai mare parte false sau cel puțin exagerate (de exemplu faza cu drogurile, era complet falsă, iar seringa pe care au arătat-o la filmări, era plantată), erau alte motive nespuse sau neștiute de autorități la acea vremea, pentru care mișcarea a meritat ce a pățit atunci.

Yoghinii au tot pozat în victime, dar în realitate erau și ei niște abuzatori, manipulatori, mai ales la vârf.

Alte faze exagerate erau că era ceva obișnuit să se facă sex în grup cu urino-terapie în cadrul cursurilor. Dar asta nu se petrecea decât în cercuri private, nu în cadrul cursurilor care erau de o decență absolută. Puteai să ai o viață absolut decentă și să mergi la cursuri, fără să mergi în extremele fanatismului sectar. La cursuri învățai cel mai adesea lucruri decente, deși discutabil adevărate sau chiar false, dar decente. Doar cei care doreau să meargă mai adânc în mișcare dădeau și peste aspectele de umbră, tenebroase ale acestei mișcări. Dar droguri? NU ... Era o politică foarte strictă în privința drogurilor. 

Deci cel puțin parțial, acțiunile autorităților erau absolut îndreptățite, iar eu am perceput asta și ca o pedeapsă divină pentru devierile Gibonului și ale mișcării lui ... Karma is a bitch!

După 2004, am înțeles și mai bine că intuițiile mele erau corecte. Acum nu mai eram singurul rătăcit, ci tone de yoghini se exprimau acum pe forumuri gen ExMISA unde aflam alte detalii foarte picante din sânul mișcării. Au început să apară relatări pe bandă rulantă inclusiv de la VIPuri din mișcare, care în cea mai mare majoritate s-au dezis de Gibon, deși zeci de ani i-au lins rozeta și au atras în mișcare zeci de adepți. Ce să zic ... rușinică ... rușinicăăă ...

Au urmat și represalii împotriva celor care defăimau mișcarea, blesteme împotriva lor, meditații de magie neagră, împotriva celor ce demascau mascarada și impostura Gregarianului și a mișcării lui. 

Mai sunt câteva amintiri pe care le am pe diverse , pe care nu le-a ordonat cronologic, dar despre care vreau să mai zic câteva cuvinte și închei. Amintirile sunt disparate așa că nu voi urma un fir cronologic ca până acum.

De exemplu, legat de Meditațiile de Revelion. Petrecerile și meditațiile de revelion erau mai pe gustul meu, să fiu sincer, decât hăhăiala și petrecerile obișnuite, pe care le trăisem până la refuz, în prima parte a vieții. Cumva ca să compensăm exteriorizarea și pierderea energetică a majorității oamenilor din acea perioadă, noi făceam meditații de aprox 2 ore. Se începea la 11 și se termina la 1, dacă țin minte. Apoi Gregarian ne dădea profețiile lui pentru anul ce urma. Nu-mi amintesc să se fi împlinit vre-una din ele, dar cert este că Efectul Barnum funcționa perfect. Deși erau spuse ca venind de undeva din Conștiința Hristică, Gregarian îl ținea de picior pe Dumnezeu în clipele alea, toate au fost niște frecții irelevante care s-au pierdut în negura timpului, dar care la acea vreme le confeream o măreție absolută. Părea că făceam parte din mișcarea de salvare planetară din ghearele ocultei. Eram buni, ce să mai, eram miezul din dodoașcă. Egourile noastre spirituale erau pompate la maxim.

Țin minte că la ultimul revelion la care am participat, sus la Sală la Pipera, cred că între 2000 și 2001, dar nu mai sunt sigur, îl așteptam cu toții pe Gregarian, după obicei, ore nesfârșite, timp în care ne-au pus niște filme așa zis spirituale. Filmele prezentate la MISA erau de obicei unele profunde, cu mesaje diverse, de suflet, dar atunci au pus filmul SPAWN. Deși se dorea a fi un film în care să învățăm poate, lupta dintre bine și rău, cel puțin eu, la acea vreme am fost absolut dezgustat și revoltat de acel film, un horror de 2 lei, care mi-a dat de înțeles că Gibonul o cam luase razna rău de tot. Erau nenumărate alte filme profunde, cu mesaj ce puteau fi oferite, dar Gregarian a ales unul absolut grețos și am realizat că nu mai am nicio tangență cu ce se petrecea acolo. 

Niciodată nu am reușit să fac lunga meditație de revelion fără să fac „elicoptere”. Cel mai adesea cam adormeam la meditații. Acum că zic asta, mi-am amintit un episod de nu mai știu când și dacă am notat asta, dar la un moment dat eram cu O la unul dintre cursurile de la sediul PLD, prin 98 și făceam nu știu ce meditație. Și am ațipit, iar în momentul acela mi s-a relaxat sfincterul și m-am bășit zgomotos.  Sigur, nu știu cât de tare s-a auzit, dar eu m-am trezit în clipa aia ...lol.. Îmi venea să intru în Pământ. Cum naiba să mi se întâmple asta tocmai lângă O? Eram roșu de rușine ... Dar acum dacă mă gândesc bine, nu cred că O avea grețuri din astea. O este una dintre ființele cu cel mai zgomotos somn. Sforăia ca un mistreț ... lol ... Pe cât era de fragilă, delicată, eterică, angelică, pe atât de tare sforăia. Era un paradox. 

Alte evenimente importante din anul yoghin erau festivitățile de la Ziua Gibonului, din 12 Martie. În sine evenimentul era unul de cult al personalității, dar erau o combinație de frumos, ciudat și mai târziu, de grețos. Am participat la majoritatea zilelor de naștere le Gibonului cât am fost în MISA, iar la ultimele chiar mă distram copios cu fratele meu, „admirând” portretele de glojgăitor slinos, după cum îi ziceam încă de pe atunci, față de nea Ilie de la Sculărie căruia îi mai lipsea basca cu țoc. 

În general, la aceste zile, se făceau multe meditații de inducție a diverselor stări pe care le „transmitea”, ca un cadou spiritual, Gregorian, celor din sală. Erau folosite niște muzici despre care majoritatea dintre noi nu auzisem niciodată, care ne fermecau, dar nu pot să zic că am simțit vreodată ce se emitea. Adeseori erau chestii abstracte, care nu aveam cum să le percep, dar muzica era frumoasă cel mai adesea. 

Apoi existau și ceva momente artistice realizate de Teatrul Sofrozin, poate ceva teatru, momente comice. Era frumos. Am avut stări de adâncă emoție la unele dintre spectacole, mai ales la începuturi. Se crea uneori un câmp afectiv frumos ... În ultimii ani în schimb, au devenit tot mai sexualizate, tot mai grețoase și un cult al personalității aberant. I se cântau ode, i se făceau poezii ... absolut grețos. Cum să permiți așa ceva? Narcisism uriaș ... Văleu ...

Despre taberele de la Herculane am vorbit prin primele articole. Cele mai puternice impresii mi le-au lăsat primele tabere din 96 și 97. După aia, au dispărut trăirile deosebite și energia aceea a începutului. 

Îmi amintesc că am revenit acolo împreună cu Camelia, prin 2003 parcă, fără să fac parte din mișcare, ci doar pentru a-i arăta Cameliei frumusețea locurilor și să-i fac cunoștință cu prietenii mei yoghini, cu La Familia. Mi-am petrecut majoritatea timpului cu Camelia și am avut niște momente foarte frumoase pe acolo, paradisiace chiar. 

Una dintre cele mai puternice amintiri a fost că am ajuns undeva pe traseul spre vârful Domogled, un spațiu absolut mirific, undeva între munți, era plin de cireși înfloriți. Nespecific să vezi la munte cireși. Ne-am așezat pe o pătură, am avut un picnic și am făcut dragoste în mijlocul naturii, iar peste noi ningea cu flori de cireș. Momente ireal de frumoase ... un vis.

O altă amintire de atunci a fost de la ștrandul cu apă calde 7 Izvoare, parcă se numea, nu mai știu sigur. Acolo, noi ne simțeam la noi acasă și făceam nudism, deși era un ștrand public. La un moment dat ne-am așezat pe pături, iar O, s-a așezat un pic mai sus de capul meu, că eram cumva pe o pantă ușoară și stătea răscrăcănată destul de aproape de mine. Arăta perfect goală, dar problema era că era și Camelia pe lângă mine și era un moment destul de penibil. Nu mă putem holba ca penibilul, ci doar aparent întâmplător. Chestia e că mi s-a părut că O a făcut intenționat faza aia, ca să stârnească gelozie sau ceva. 

Ce s-a mai întâmplat în ultima vreme cu mărețele figuri „celeste” de la MISA:

Gibonul e hărțuit de sistem, pe oriunde se duce .. Când e arestat, când mai face un pic de pârnaie, când îi dau drumul, iar e în urmărire ... Poate motivele sunt exagerate sau interpretabile, dar din ce v-am povestit aici, cred că omul are devieri grave ...

Eugenie Pârț e investigat așa cum merită. 

Narcis Futălău, e un adevărat urmaș al deviatului Bivolarian 

Soții Sexan 

Sigur, nu ridic în slăvi sistemul, dar oamenii deviaseră grav, din punctul meu de vedere al omului limitat, neiluminat, care le-a trecut prin mână. E și asta un fel de justiție divină, așa strâmbă, dar un bob de adevăr e în toate acuzele. Sau chiar de nu este, ci e doar o tracasare gratuită a sistemului împotriva unor „vajnici apărători ai spiritualității planetare”, tot nu e ok ce a făcut Gibonul când a fugit din țară.

Faza cu peruca e absolut penibilă ... În loc să facă tehnica de invizibilitate pe care o „stăpânea la perfecție” încă din anii 80, acum a încercat să evadeze folosind o identitate falsă, o perucă ... Curat murdar Mon Cher. 

Și minciunile folosite când se arătau filmări clare din spectacolele cu scene nud, erotice, în care spune că nu e el acolo, că totul e o făcătură. 

Eu personal știu că iniția fetițe de 15 ani și cu toate astea el neagă totul. 

Asumă-ți Coaie ce faci, fii bărbat, fii în adevăr și sfidează legea, sfidează sistemul, dar cu adevărul, nu cu minciuna. Fă pârnaie pe convingerile tale, fii principial până la capăt. Dacă tu consideri că e ok să dezvirginezi fetițele de la 15 ani spune lumii ... Militează pentru scăderea vârstei de consimțământ. Dacă tu consideri că spectacolele făcute în numele tau așa cum erau, afirmă sus și răspicat adevărul. Fii în adevăr nu juca pe degete adevărul și minciuna, cum vrei tu ... 

Dacă erai asumat, te apreciam mai mult, dar modul cum încerci să manipulezi lumea și cum cauți soluții avokkățești la toate mișmașurile tale, cum minți fără să clipești, îți zic aici și-ți voi zice și în față de te voi mai întâlni vreodată: Marș Mhăăă!

Pot confirma de asemenea ceea ce Cecilia Tiz spune despre MISA.

VEDEȚI în încheierea acestei lungi povești, mai jos, un documentar făcut de englezi, care ne arată niște povești mai recente din cadrul mișcării, niște victime abuzate de Gibon. Documentarul se numește Twisted Yoga , apărut recent, în 2026, un documentar în 3 părți a câte 45 de minute. Subtitrarea este realizată cu Google Translate.

Partea I - Totul despre „iubire”

Partea a II-a - Inițierea

Partea a III-a - Gurul

Accesul la filmul tradus, este oferit doar urmăritorilor implicați, activi, 

LA CERERE

(donatorii sau cei care demonstrează că au distribuit, comentat și apreciat orice conținut al blogului prin diverse locuri în internet)

ARTICOL ÎN CONSTRUCȚIE 

Voi mai vorbi de : Clarvăzătoarea Valentina de la Pipera, Cecilia Tiz, articole, evoluție ... nume spirituale gen Clarinela și alte nume aberante ...

Bârfa - AICI și AICI

NUNTA NOASTRĂ - într-o zi magică de 7.07.07

Un articol scris prin Februarie 2022

Eu (Ștefan) voi expune aici perspectiva mea asupra nunții noastre și poate cândva își va face și soția timp să-și expună propria părere, căci blogul se numește, cel puțin la data prezentă (dec 2021), „călătoriinmatrix” și cumva am devenit purtătorul de cuvânt al amândorura, deoarece eu am mai multă înclinație către scris, însă nu am cum să vorbesc despre trăirile soției așa că poate cândva, va completa și ea acest articol cu propria ei opinie. 

Simt să scriu acest articol deoarece de-a lungul timpului, au existat persoane care ne-au întrebat de acest moment și ne dorim să avem consemnat undeva cronologia acestui eveniment interesant din viața noastră.

La vremea respectivă nu aveam Facebook sau alte rețele sociale unde să ne urcăm pozele și să ne facem cunoscută povestea, așa că acum vom face acest lucru, deoarece majoritatea prietenilor noștrii sunt alții acum, nu mai locuim în Iași din 2009, iar viața a luat-o în alte direcții și destinații.

Eu și Camelia ne cunoșteam deja de 4 ani jumătate (din dec 2002 - acum ne cunoaștem de 20) atunci când am cerut-o în căsătorie. 

YOGA - Anul VI - Cântecul de lebădă al experienței mele yoghine (AUGUST 2000 - IULIE 2001)

Continuare de la  YOGA - Anul V - Viața de Ashram 3 (AUGUST 99 - IULIE 2000)

Articol început în Februarie 2025

Nu-mi prea îmi mai amintesc de vara din 2000 și nu prea mi-am notat nimic în jurnale. Deja notam din an în paști, deoarece începeam să nu mai văd sensul. Eram deja pe o pantă descendentă aspirațional, iar prezența mea în cadrul MISA, atârna de un fir de ață.

Cred că în acea vară mi s-au aprins călcâiele după o altă C, cu păr cârlionțat, foarte angelică, dar nu am mai avut curaj să merg către ea să-i spun ceva. Mai târziu, E, L și G (prietenul din Iași) am impresia, i-au ajuns în chiloți. Mda ... bravo lor, ciudă mie ... 

La mare se făcuse țarcul cu gard de lemn unde se făceau evenimentele yoghine, iar hotelul și vila lui G de la mare erau cred, terminate, mulțumită banilor veniți de la fetițele din Japonia. 

În septembrie 2000 m-am căsătorit formal cu Y, deoarece dorea să meargă din nou în Japonia și nu putea primi viză încă odată în acel an. Cred că putea primi viză pe numele ei vechi, doar odată pe an. Sau poate avea o altă interdicție de întoarcere de care nu sunt conștient.

Deși era doar o formalitate, iar eu chiar nu făceam acest lucru pentru că simțeam să fac asta, mama a dorit să facem o cununie civilă ca la carte, cu familia, alea alea. Cu ocazia aceea l-am văzut pe tatăl meu pentru prima dată după vreo 10 ani, din nou (îl mai văzusem odată acasă la bunicu, cred). 

La începutul lui Sept. 2001 deja doream să plec din ashram deoarece simțeam că nu mă mai reprezintă și că făceam un compromis mare cu sufletul meu să rămân acolo. Pe la sfârșitul lunii Septembrie am plecat la Câmpina. 

Nu mai știu unde mergeam la cursul de yoga și de shivaism sau dacă mai mergeam, dar îmi amintesc că am mai mers din când în când, fără chef, din inerție. Îmi doream să nu mai fiu întrerupt în practică și să practic așezat mai mult timp anumite lucruri, gen ritualul primit la shivaism Soundaryalahari, rugăciunea de 24 de ore pe care nu le puteam face în ashram. Revin mai jos cu asta. Doream să-mi regăsesc aspirația, încrederea și să-mi dovedesc mie însumi dacă sunt eu de vină sau e vorba de tehnicile în sine care nu sunt eficiente. Doream să știu adevărul.

Interesant este că fix în Septembrie 2000 când am plecat eu de la Rădăcini, O a venit și ea în ashramul Rădăcini. Mda ... sadic universul ăsta aș zice. Dar nici asta nu m-a făcut să mă întorc. Eram prea sictirit de femeile misance și de prostia lor, de lipsa lor de discernământ, de fanatismul lor, de curvăsăria lor.

Odată ajuns acasă, am început să eliberez din presiunea sexuală acumulată la MISA și am început să mă masturbez și să ejaculez din nou cu plăcere și lipsit de vinovăție. Începeam să mă deprogramez de programul vinovăției pe subiect. Complet nu am reușit acest lucru, decât după ce am întâlnit-o pe Camelia, 2 ani mai târziu, dar acum începeam procesul de deprogramare.

Îmi notam în jurnal ceva de genul „Sunt stabil in schimbare! Paradoxal ...” Eurile si eurile efemere, trecătoare, erau constanta vieții mele. Eram maestrul stărilor trecătoare. Lol ...

În octombrie, citeam Fratii Karamazov de Dostoievski si notam „De ce iubesc femeile acei bărbați duri care le jignesc, le insultă, le batjocoresc și chiar le bat?

Din cauza orgoliului insultat, rănit. Îi iubesc ca să se poată extazia în fiece clipă de eroismul de care dau dovadă, rămânându-le credincioase și în același timp, să le poată reproșa necontenit. Iar dacă acești bărbați s-ar îndrepta cumva, i-ar părăsi numaidecât, fără să se mai gândească la ei.” 

Mai târziu am înțeles că deoarece ele nu se respectă și nu se iubesc pe sine, cumva și atrag, prin rezonanță, acei bărbați care să le confirme că nu merită iubite. Iar prin comportamentul lor adeseori îi stimulează pe aceștia să fie abuzatori și astfel ele îți auto-confirmă tiparul de abuz, în mod conștient.

Numai bine ce am plecat din ashram și Y a început să și-o pună din nou cu vechea durere a mea, Gelu, pentru ca o lună mai târziu să ajungă la montă la Bivol.

Nu mai știu dacă am zis asta, dar unele din femei așteptau cu lunile pe la casa de la Obor, de pe strada Oteșani, să vină Bivolul la harem să le inițieze tantric. Bineînțeles, înainte erau invitate de Bivol. Am explicat procesul de selecție. La ashramul Obor erau 2 săli de curs, dar și camere de locuit, iar în lateral era o viluță de 2 sau 3 etaje, cu mai multe camere, unde fetele așteptau cuminți să treacă Gregarian pe la ele. În timp ce așteptau, se uitau la filme porno, filme cu lesbine, cu urinări, cu anal și mâncau toate bunătățile, frigiderele fiind pline mereu pentru ele, ca să se VITAlizeze. Majoritatea deveneau niște balenuțe cu o fericire tâmpă pe chip. Mă seca încă de când eram în ashram ideea că noi ăștia care băgam munci grele în construcții, mâncam o mâncare devitalizată, doar fierturi în general, iar focile de la harem băgau în ele ca într-un spital, toate bunătățile. 

Apropos de mâncare, GB avea bineînțeles servitoare care-i pregăteau masa. Odată l-am văzut mâncând pe un platou vreo 10 ouă și bea sucuri naturale de fructe, îmbogățite cu polen.

În fine, revenind la montă. După cum ziceam, multe așteptau cu zilele sau chiar săptămânile și lunile să le aleagă Gibonul. Era o onoare, o mândrie proletară pentru ele să le fută dracu gol. 

În fine, nu știu ce experiențe au avut alele, dar pot povesti de experiența lui Y. Am tras-o de limbă până am aflat. În primul rând, Gregarian le face tona de complimente și le face să se simtă mari zeițe. Până atunci ele erau vai mama lor, dar acum că Gregarian le spunea două vorbe frumoase, era ca și cum li se confirma că ele sunt Zeițe perfecte care au ieșit din sfera pământului. Le zice DUMNEZEU frate că sunt minunate ... normal că erau în al 12-lea cer. 

Dacă prostul de acasă le făcea complimente nu conta sau conta prea puțin. În ăla nu era Shiva, ci numai în Bivol. Deci nu le mai ajungeai cu prăjina la nas. Se umfla orzul în ele de mamă mamă, iar noi ăștia de acasă care le suportam non-stop figurile, eram acum cantități neglijabile, proștii care îi întrețineam haremul Gibonului. 

Bun, a venit Y a mea de la montă și am insistat mult să-mi zică în detaliu cum decurgea o inițiere, în ce consta. Omul făcea consacrarea și am înțeles că uneori nu-i ieșea și ca și mine, găsea motiv să nu o fută pe una sau pe alta. Adevărul e că erau unele frate, urât cu crăci. Nu știu cum i se scula. Dacă nu-i ieșea consacrarea de obicei vinovată era femeia și-i spunea să mai lucreze cu ea ceva și să revină.

Apoi omul o penetra în posturile pe centrii. Nu conta că nu simțea iubire așa cum propovăduia sau că femeia nu simțea iubirea romantică. Era o iubire de la maestu la discipol, doar că genul acesta de iubire nu lubrefiază și nu oferă deschiderea sexuală adecvată. Dar ce conta? Bivolul cu a lui mătărâțngă de 25 le penetra pe astea cu durere să zic așa. Iar dacă femeile nu erau suficient de deschise, nu era vina lui că era un animal insensibil care nu știa să facă un preludiu adecvat să se umezească femeile, era vina lor și le punea să lucreze cu un dildo sau un vibrator, ca să fie mai relaxate. Am înțeles că avea și fantezii cu analul (pe lângă cele cu pișatul), dar era prea masiv să fie primit de oricine. 

Cred că Irina, iubita lui din perioada aceea, i-a oferit totul, iar omul era îndrăgostit de ea. Femeie care i-a trezit și atașamentul și gelozia mai târziu din ce am înțeles, ba l-a făcut și să ejaculeze. Sigur, asta sunt vorbe, zvonuri, dar astfel de lucruri s-au scăpat în grupurile de shakti. 

O să vorbesc în ultimul articol dedicat subiectului, pe care-l voi numi Epilog, de ultimele mele contacte și tangențe cu MISA și de evenimentele de după 2004, când sistemul a bubuit MISA pe bună dreptate și au ieșit multe la suprafață, mai ales pe canalul exmisa care a fost construit in acea perioadă. Mereu apar alte si alte exmise, deoarece mișcarea a atacat aceste portaluri care au tot picat rând pe rând. Dar exmisanii au fost perseverenți. Acum văd că există mai multe. Dar toate la rândul lor.

Bun, revenind la Y. Inițierea tantrică era cumva școlărească și destul de mecanică. M-a durut să știu că pocitania aia de om, a pângărit-o pe iubita, mea, iar asta a fost încă un capac pentru mine. M-a durut să aflu că toate femeile care mi-au plăcut, au ajuns în măciuca Bivolului ... oribil ...

Cum să accepți frate să te penetreze dihania aia păroasă, cu labărul ăla de neam prost să te fută cu durere așa și să nu zici nimic, să stai ca proasta la violat spiritual, ca să nu zic altfel? Și să mai și accepți că tu ești vinovată dacă Pulărău Băiatul meu e nesatisfăcut, că nu ai tu curul cât glastra și vulva lărgită ca tunelul, să te umple „Shiva” divin ... Văleu ... Aveam o scârbă cosmică pe fazele astea, dar am mai continuat un timp. Doream să mă conving că ce simt și înțeleg nu era doar rătăcirea mea.

Eram cam singur în gândirea mea pe atunci. Doar cu L mai împărtășeam astfel de gânduri și mă aproba. Am crezut că sunt eu nebuni, că prea eram singuri. Cum pana mea nu vedeți frate adevărul strigător în ochi? Am înțeles încă de pe atunci că oamenii nu vor să vadă adevărul, că adeseori, e prea dureros de acceptat.

În anul ce va urma vor veni și mai multe capace.

După faza cu cei doi G, Y a venit la mine la Câmpina vreo 3 zile  și scriam în jurnal că i-am oferit cel mai intens orgasm din viața ei de până atunci, după cum afirmase ea plângând minute in șir dupa aia. Plângea de prea multa plăcere, într-un hohot beatific, eliberator. 

Atunci am pus pariu pe 100$ cu ea, că va reveni din nou la Gelu și a facut-o, evident, în ciuda asigurarilor ei ca eu sunt bărbatul bărbaților pentru ea,  câstigând astfel pariul. Nu mai știu dacă mi-a dat banii. Cert este că un pic mai târziu, după ce i-am dat verde pentru a enșpea oară, bărbatul bărbaților a devenit Gibonul.

Deși în emailuri îmi zicea ca mă iubește si că i-e dor de mine, că nu mai poate dupa mine, seara și-o punea cu altul. Așa ceva ... În acea perioadă am avut efectiv, gânduri sinucigașe, pentru prima dată în viață. Sufeream extrem de intens și totul părea lipsit de sens. 

În Oct. 2000 am comandat un medalion din aur special, pe care am încrustat yantra prosperității și bunăstării, conform tratatului Saundarya Lahari, medalion pe care l-am purtat la gât mulți ani (l-am topit să ne facem verighete, 7 ani mai târziu). Medalionul de aur fusese încărcat energetic de Gibon sau de Micușor.

Știu că am primit și o mantră „secretă” de lucru pentru acest aspect ales de mine (mantra prosperității materiale). Lucram și cu mantra nityei zilei parcă, în deschidere, dar și cu yantra acelei nytia ... pregătitor așa.

 Nytia era cumva energia personificată a momentului lunar al zilei respective. Fiecare zi se află sub o influență lunară specifică și fiecare corespunde unei Nitya. Era un fel de personificare spirituală a energiei lunare a zilei, care era cumva conștientă, ca o semi-putere cosmică. În fine, teoria din spatele acestor aspecte e foarte deasă și există și o corelație cu Sri Yantra. 

Ritualul am impresia că trebuia să dureze 49 de zile sau ceva de genul. În fiecare zi ardeam și 49 de lumânări pe parcursul ritualului. Am disperat-o pe mama cu fumul din cameră ... lol ...  Deci eram betonat spiritual frate ...

Zi de zi , pe lângă cele enumerate mai sus, citeam un text de nu știu câte zeci sau sute de ori. Știu că aveam niște mătănii pe care număram de cât ori ziceam acele texte. Cât timp ardeau lumânările eu făceam acest ritual, zilnic, timp de 49 de zile. Deci am băgat ca MIGul. 

Totodată mă străduiam să-mi amplific credința în proces, să vizualizez succesul, să mă vizualizez victorios, așa cum făcusem și înainte de a intra la facultate, după cum am explicat în primele articole.

 Cred că foloseam și o muzică eroică sau ceva sau chiar muzica pe care Micușor făcuse exemplificări cu energia Nityiilor zilei. Era o luptă cu mine însumi, cu îndoielile mele, dar notam că aveam multe momente când reușisem să mă conving că voi reuși.

Așadar, am realizat cu acest ritual intens de 49 de zile, ținut cu mare seriozitate și dorință, abnegație chiar. 

În această perioadă și imediat după, am băgat mulți bani la loto și la toate jocurile de noroc de la acea vreme, joker, pronostic sportiv, loz în plic, concursuri din reviste. Țin mine că am împrumutat bani și am dat odată 120 de lei într-o zi, bani pe care nu-i aveam. Am băgat o grămadă de bani atunci. Eram ferm convins că nu există întâmplare și nimeni nu mentalizează să câștige la loto așa cum mentalizam eu și că sigur sigur voi izbuti să forțez universul să-mi dea ce-i cer. 

Tot in perioada aia, Urania prevestea ca voi castiga sume neașteptate de bani .., eram pe val ... Universul conspira pentru mine și așeza piesele de puzzle cosmic în favoarea mea.

Știți bancul cu Bulă, vocea și lozul? Cam așa am pățit și eu ...

Pentru cei care nu-l știți, vi-l zic acum:

„Cică într-o noapte, Bulă dormea dus. Pe la ora 2, aude o voce care-i zicea:  – Duu-te și iaaa-ți un looooz în plic…  Bulă se trezește, se uită, nu vede nimic, se culcă la loc. Scena se repetă de câteva ori.  Într-o seară, se enervează Bulă, se scoală, își ia o geacă pe el și se duce la primul chioșc cu lozuri. Dar, când să pună mâna pe clanță, aude vocea:  – Nu de-aiiiici…  Se duce la urmatorul chioșc, vocea iar… Scena se repetă. Străbate Bulă jumătate de oraș până ajunge la o tarabă ponosită, într-un gang, unde un moș vindea lozuri.  – De-aiiiiici…  Bulă, încrezător, dă să pună mâna pe un loz, când vocea:  – Nu pe ăstaaaaa…  Pe al doilea:  – Niiici ăstaaa…  La al treilea:  -Ăssssstaaaaaa e ceeel buuun!  Bucuros, Bulă plătește și ia lozul cu nerăbdare, îl sfâșie și se uită, pe loz scria necâștigător.  La care vocea:  – Ghinionnnn…”

Totuși am cerut un semn la un moment dat, să mi se arate că sunt pe drumul cel bun și sincronicitate sau nu, marea mea realizare a fost să câștig 60 de lei la Joker. Am nimerit numărul de la Joker. Tare sau ce?

Aș zice că mesajul universului a fost clar ... eram un JOKER! 

Am băgat totuși, cel puțin de 5 ori mai mulți bani decât am câștigat, în perioada aceea. Bună afacere ...nu?

Acum mi-am amintit de faptul că nu am terminat de spus ce am realizat cu tapasul realizat împreună cu Y, pentru bunăstare financiară, când am lucrat împreună folosind culoarea verde financiar câteva săptămâni (aveam niște cartoane colorate de la curs, pe care ne concentram atenția și apoi evocam în interior culoarea, urmărind să ne umplem ființa cu acel curent colorat la modul subtil) și am jucat la loto niște numere pe care le mentalizam intens. Nu am realizat nimic. 

Mult mai târziu, prin 2006 a apărut filmul Secretul, care ne povestea cum stă treaba cu Legea Atracției și cum poți să atragi tot ce vrei din Univers. Pot să confirm: BULL SHIT! Mai multe nuanțări pe subiect aici și aici.

Sigur, există voci cum e și cea a soției mele care-mi spune, că deși nu m-am îmbogățit, am avut totuși suficient cât să supraviețuiesc, fără să fac mari eforturi, ceea ce ar fi și asta o formă de miracol divin. Și cert este că de atunci încoace, personal trăiesc un miracol divin, deoarece cum necum, chiar dacă nu am averi, chiar dacă nu muncesc de mă spetesc tot timpul, chiar și în perioadele când nu muncesc foarte mult sau chiar prea puțin, că nu am avut mereu de lucru, cumva, de undeva, apar banii necesari să pot merge mai departe fără datorii. Poate că undeva acolo sus în cer, am câștigat averea, dar Dumnezeu mi-o dă în rate, așa cu crede el de cuviință. E și asta o idee. Aș vrea totuși să fiu sigur 100% să nu mai stau totuși cu un oarece stres lună de lună. 

Aceasta a fost un alt ultimatul dat căii Gibonului. Îmi ziceam că dacă văd că merge chestia cu ritualul, mă reîntorc la practica misană ți o să recapăt încrederea pierdută în Maestru. Posibil ca și de asta să nu fi câștigat. M-o fi protejat Dumnezeu să nu mai rătăcesc pe la MISA. Poate fi și asta o interpretare.

Tot pe atunci am fost la cineva de la Comarnic, care dădea în cafea. Mi-a zis o grămadă de frecții care nu s-au adeverit. Singura chestie care a nimerit-o, era că eu eram cu un super-model. Y nu era chiar super-model, dar era frumoasă.

În perioada aia eram franjuri sufletește ... dar se pare că după verdele dat mai sus, în Decembrie am făcut din nou sex cu Y. Eram moluscă ...mă  juca pe degete cum dorea ea.

Atunci i-am scriam scrisoarea lui Neale Donald Walsch, dar  nu mai știu dacă i-am trimis-o prin email. Cred că da, dar nu am primit niciun răspuns. Acolo îl întrebam de „Dumnezeul” Grieg, de misiunea României, de neconcordanțele pe care le găsisem în cărțile lui și începeam să am îndoieli legate și de cărțile lui.

Niciodată nu am înghițit ceva fără să gândesc critic, acesta fiind și un dar, dar și un blestem poate, deoarece am rămas mereu un circumspect de serviciu.

În 31.12.2000 am încercat sa fac rugăciunea continua de 24 de ore, dar am picat de somn dupa 11 ore, iar dupa 7 ore de somn am mai băgat 7 ore, dar nu am experimentat nimic deosebit. Aveam o rugăciune personalizată, din ce-mi amintesc, pe care o tot citeam, încercând s-o umplu cu emoție, credință. 

Ideea era să te auto-hipnotizezi poate, cumva, recitind încontinuu acea rugăciune și să intri într-o stare de receptivitate ca într-o transă, iar în acea stare să comunici direct cu Dumnezeu, așa cum o făcea Neale în cărțile sale. 

Și acest eșec m-a făcut să mă simt și mai groaznic cu mine însumi și aveam gânduri să ies din existență, să dispar, să ma sinucid (îmi reveneau aceste gânduri din nou), dar mă mai ținea în  viață dorința de a înțelege misterul existenței, să cunosc adevarul lumii, de asemenea misterul feminin, care încă mă ținea activ.

Prin Ianuarie 2001 am aflat prima dată de video-chat și de canalul american Ifriends. O parte din fetele din ashram începuseră să frecventeze studiourile de video-chat așa că am început să cochetăm cu ideea înființări unui studio de acest gen (eu și fratele meu), cumpărând un computer și închiriind o locație. Dar asta s-a întâmplat începând cu toamna lui 2001. Voi discuta în capitolul următor și de cum a început această aventură și ce consecințe a avut asupra prieteniilor mele de la acea vreme.

Recitind acum jurnalul mi-am reamintit de meditația pentru evitarea cutremurului profețit de Gargarian, a veni în perioada 2-8 Septembrie 2001, ba chiar se zicea data exactă 7 Septembrie (asta prin Ianuarie 2001). Nu mai știu dacă am vorbit de asta, dar în ashram, zi de zi, timp de vreo 2 ani sau mai mult, s-a făcut această meditație cu Tara am impresia (Marea putere Cosmică a Grației divine și a Compasiunii), prin care imploram divinitatea să fie blând cu noi și să nu ne dea acel cutremur devastator. LOL ... Voi povesti în capitolul următor ce și cum, deoarece Aprostcalipsa a venit, dar într-o formă diferită, în Septembrie 2001. Acela a fost capacul capacelor pentru mine.

În Ianuarie 2001 am început școala de șoferi, primul examen l-am dat în Februarie, iar al doilea în Mai 2001. Abia la a 3-a încercare, am reușit să-l iau, abia în Decembrie 2001. Pentru mine a fost evident că fără șpagă era foarte greu să iei examenul practic. Teoria am luat-o de fiecare dată, dar practica nu. Am observat și prima și a doua oară că pe ceilalți șoferi începători îî plimba maxim 5 minute în zone ușoare, făcând manevre simple, iar pe mine mă plimbau restul de timp, 15-20 min, prin traficul infernal din centru. La primul examen am nimerit și o ploaie torențială ... Horor, că nu prea mai vedeam prin parbriz prea bine ce și cum. Nu mai știu ce am greșit și la al doilea examen, dar știu că și acolo am pățit fix la fel. I-am întrebat pe colegi ce au făcut și mi-au zis că au dat șpagă. Așa că pentru al treilea examen am dat și eu șpagă, la Ploiești și l-am luat. Asta e. Mă gândeam că poate nu sunt făcut pentru șoferie. Am avut multe frici pe care să mi le depășesc. Mi-a fost foarte greu să mă autodepășesc, dar mantra mea era, dacă toți dobitocii pot să conducă, pot și eu. Dar despre prima mea mașină, unde am condus prima dată mașina mea și ce pățanii am avut în primele 3 luni de condus (după care nu am mai condus până în 2007), în capitolul următor.

În Ianuarie 2001 L și MȚ au plecat să facă striptease masculin in Japonia și ma bătea și pe mine gândul sa merg cu ei, dar am hotărât să-i las pe ei să spargă gheața și dacă le mergea bine, să mă duc și eu a doua oară. O parte din mine nici nu mai dorea să se lege de Bivol cu jurăminte și alte kkturi. 

Am preferat să mă apuc să trag de fiare și să iau proteine, împreuna cu prietenul S, din Feb 2001, ca să pun ceva mușchi pe mine că eram oricum prea slab pentru striptease. A tras câteva luni de fiare. Din păcate nu am continuat mai mult și mi-ar fi prins tare bine. Asta e. E unul dintre regretele din această viață, deoarece după aia, nu mi-am mai găsit zvâcul și motivația.

În Feb. 2001 m-am apucat de Oxiterapie ... Nu mai țin minte toate detaliile acestei tehnici de purificare, dar în esență se spunea că dacă punem perhidrol în apă într-o anumită concentrație, mărită și scăzută gradat, și consumăm apa, va exista o oxigenare mai bună a sângelui, iar asta va aduce mari beneficii sănătății. Îmi ziceam atunci că dacă voi simți ceva efecte deosebite, mă reapuc de yoga și de Amaroly. Încă mai ofeream șanse yogăi misane să se reabiliteze în ochii mei, dar nu a fost cazul. M-am oprit cu practica acestei terapii după câteva luni deoarece deja mi se făcea greață de la gustul apei cu apa oxigenată sau perhidrol.

Recitind jurnalul realizez că memoria mi-a jucat feste ... din nou, de aceea am zis aproape a fiecare articol, să aveți rezerve referitor la ceea ce spun, deoarece unele amintiri sunt greșite sau pătate de subiectivism. De exemplu, legat de decesul bunicului din partea tatălui, eram convins că a decedat pe la 87 de ani, prin 97 sau ceva de genul, dar acum văd că a murit la 93, în Feb. 2001. Deci abia în Feb.. 2001 l-am revăzut pe tatăl meu după aproape 10 ani de lipsă, la înmormântare.

Notam în Feb. 2001 că mă simțeam ca un copil bătrân,  dar uscat sufletește, „uscatul adormit”, „somnambulul gol”, „ignoranța pustie”. Iar în Martie sufeream de o depersonalizare, spunând că am senzația că nu trăiesc viață mea, ci a altuia. Parcă triam într-un vis, în visul altuia. 

Nu reușeam să iau viață în serios și nu reușeam să reacționez la viața pe care o trăiam. Îmi reproșam că mă lăsam ghidat de alții și-i lăsăm pe alții să gândească pt mine. Eram letargic și acceptam fără rezistență tot ce venea către mine, fără să încerc să schimb ceva. 

Aveam totuși foarte des senzația că universul se mișcă odată cu mine, că e făcut pentru mine, că eu am ceva de învățat de la el și el de la mine, un fel de Truman Show cosmic.

Scriam în Martie că am tras nu știu ce bilețel la Svara Yoga. Nu mai eram sigur dacă am primit inițierea în Svara sau nu. Acolo pe bilețel mi se zicea că sunt orgolios, materialist, că fac gesturile spirituale mecanic, fără suflet, că sunt demoniac.” 

O parte din eurile mele erau și așa, dar nu numai așa ... 

Deci mai mergeam la curs, dar nu știu cât de des. Posibil să fi fost în Câmpina parțial în acest an și parțial la București. Chiar nu mai știu sigur.

 Îmi amintesc că în perioada respectivă, învățam despre ciclicitatea tattva-elor. Svara yoga se ocupă de cunoașterea și folosirea energiei pranice și a ritmurilor ei.

 SVARA = SUFLULUI SUBTIL AL VIEŢII UNIVERSALE.

Fiecare moment al zilei avea o anumită încărcătură energetică subtilă, corespunzătoare celor 5 elemente fundamentale din spiritualitatea hindusă: eter, aer, foc, apă și pământ. Dacă știai să calculezi ce element are un anumit moment al zilei, știai ce fel de acțiuni sunt mai benefice de făcut sau nu în acele momente. De exemplu, dacă era un element de foc preponderent în acel moment, era bine să inițiezi lucruri, să faci sport, să mănânci, să fii activ. Dacă era un element de eter, să rămâi interiorizat, să meditezi șamd. 

În plus, trebuia să fi atent la modul cum respirai. Dacă într-un anumit moment aveai nara dreaptă liberă, era favorabil să faci acțiuni yang, emisive, dacă era nara stângă liberă, să faci acțiuni yin, receptive. Dacă respirai prin ambele nu mai știu. Iar dacă nu respirai prin niciuna, trebuia să-ți cureți nasul. 

Când respirai pe o anumită nară, era bine să începi să faci anumite lucruri cu piciorul corespondent. De exemplu, dimineața, la trezire, verificai suflul și vedeai pe ce nară respirai, iar dacă respirai pe nara stângă, coborai din pat cu piciorul stâng ... sau invers. Nu mai știu sigur. Te uitai în tabelul Svara al zilei respective, care era calculat conform ciclurilor tattva-ice. 

Nu mai știu exact, dar  întreaga zi era împărțită în 5 tattva-e. Nu mai știu exact dacă primele 5 ore de la răsărit erau Eterice sau Pământene. Apoi fiecare oră era împarțită în 5 și existau de exemplu în ciclul de dimineață care aparținea Eterului, momente mai eterice, în primele 12 minute, momente mai aerate în următoarele 12 minute, mai de foc în următoarele 12 minute, șamd. Deci dacă știai că vrei să faci anumite activități, era indicat să alegi momentul tattva-ic cel mai integrat „divin” pentru acea acțiune și să fii pe suflul din nară cel mai adecvat, cu piciorul potrivit  și mâna potrivită pornită. Dei LOL ... da.

Se zicea de ex. dacă mergi să convingi pe cineva de ceva, ca să fii dominant, să mergi pe o tattvă de foc, când suflul e pe nara dreaptă (sau stângă, nu mai știu), să stai cu partea dreaptă a corpului îndreptat către respectivul și să-i întinzi mâna dreaptă, ca să ai impactul cel mai puternic ... sau partea stângă ... nu mai știu sigur. Oricum, o adevărată nebunie ...părerea mea. Însă eu văd acum totul ca pe un exercițiu de prezență și atenție, până îți intră în reflex.

Toate bune și frumoase, doar că la un moment dat, această ciclicitate aparent mecanică, ca un ceas, în care erai foarte integrat „divin” să faci anumite lucruri, intra în contradicție cu Consacrarea, care te integra divin, indiferent de tattvă. Dacă primeai răspunsul „divin” la o consacrare, înainte de o acțiune, dar care din punct de vedere tattva-ic nu era „divin” integrată sau în armonie, era cumva o contradicție. Era ca și cum divinul se contrazicea pe sine, dându-ți acordul să faci lucruri în momente „divine” nefavorabile sau îți dădea permis de voie să treci peste momentele „divin”  inspirate de ciclurile cosmice și să fie ok.

Cred că mai exista și inițierea în Svara yoga care era predată cu o anumită condiție, nu mai știu care, doar celor mai conștiincioși, dăruiți și iubiți cauzei yoghine. Una erau aspectele superficiale teoretice și alta era inițierea efectivă în care ți se revela efectiv modul de calcul al tattva-elor (pe care eu l-am aflat oricum un pic mai târziu). Eu nu cred că am primit acea inițiere. Ca și Parabija, inițierea în Svara și mai târziu în alte și alte tehnici, erau morcovii spirituali care mențineau oițele în linie, în speranța că vor fi și ele suficient de merituoase să primească papa bun.

Așa că pentru mine toate aceste aspecte au devenit abureli pentru botaniști și am renunțat efectiv să le mai urmăresc în vreun fel. Nevoia asta de control absolut asupra existenței, de a face totul doar „divin” integrat, nelăsând loc de spontaneitate, surpriză, mi se pare oricum la limita patologicului, dacă nu chiar ceva maniacal.

Cursurile deveneau tot mai dificile, teoria din ce în ce mai departe de nivelul meu așa că uneori mă gândeam chiar să pornesc din nou cu anul I, că eram departe de idealurile care se promovau chiar și în acel an. Idealuri de care sincer, mă îndoiesc că au fost atinse de cineva.

Recitind este dureros să văd că nu prea am evoluat ca și stări interioare. Sunt un pic mai detașat, dar încă am problemele de atunci, financiare, șamd.

Acum la final, pentru că ați fost cuminți și ați avut răbdarea să citiți până aici polologhiile mele, vă ofer versurile pieselor cântate de mine împreună cu L și MȚ, în ashram, fetelor de la ashramul P, cred, dar și de la Rădăcini. Trebuia să le pun la articolul anterior, dar am încurcat cronologia. Cred că făcusem și ceva coregrafie de dans, dar nu mai sunt sigur.

 Aveam și melodia cântată pe undeva, înregistrată în studioul teatrului Sofrozin, dar nu o mai găsesc. Sper să dau de ea. Am avut-o pe casete și știu că am transferat-o în calculator, apoi pe mp3-uri, apoi pe dvd-uri , apoi pe Hard Disk-uri ... E pe undeva.

Bun ... piesa era făcută pe negativul de la piesa „Tupeu de borfaș” a lui „La Familia” și se numea: „Viața de ashram”. O să încerc să o cânt un pic, ca să vă faceți o idee cum  suna. Am încercat, dar sunt ruginit tare. O să mai încerc. Până una alta am generat cu IA niște Hip Hop mai profi pe versurile de mai jos (nu am putut să pun toate versurile deoarece exista limită de caractere). AICI, vedeți două fragmente generate de IA sau AICI. Iar AICI, versiunea înregistrată de mine, cu vocea mea doar, pe negativul La Familia ... Sunt varză, afon, nu am reușit să mă sincronizez cu melodia și mi-a băgat și programul bețe în roate ...se tot întrerupea, băga pauze de la el ... m-a enervat, dar nici eu nu am talent. Asta e ...

VIAȚA DE ASHRAM  

Muzică LA FAMILIA  „ Tupeu de Borfas”

Versuri LC & Co

Mesaj Tantric – varianta finală 

Prelude :

... și acum urmează ceva ce pereții unui ashram nu au auzit niciodată , ceva ce ochii unui yoghin nu i-au fost dat să vadă : formația „Free Your Mind – Rădăcini : FYM Rădăcini „ un hip-hop spiritual de la noi pt voi  ... pentru voi ... voi (ecou)”

Intro :

Știți bine , ashramiștii de la Rădăcini nu cad pe locul doi niciodată … niciodată (ecou)

1)               – Prima strofă în care cânta rebelul, aspectul aparent negativ din ashram

 – cântat de L 

În ashram viață e „minunată” ,

reguli stricte , karma yoga ziua toată,

sunt ashramist și cânt aici hip – hop

sunt de la Rădăcini, așa că faceți loc .

Văd o grămadă de bărbați ce s-au efeminat,

sunt dominați de shakti și nu mai pot să tac!

Degeaba grupul de Vira l-ai frecventat

Că n-ai nici pe departe figură de bărbat. 

Știu că de la Hata Yoga mulți  vă fofilați,

Să nu vă prindă controlorul că din ashram zburați,

 am experiență în rândul vostru, al ashramiștilor

Și asta nu e tot ... măi fetelor!

Nu mă bag aiurea în seamă , știu ce zic ,

nu cânt să fac scandal, nu vreau să mă complic,

 dar în fiecare zi mai apare un trăznit,

care vrea să arate că e dăruit.

Cu sau fără experiență ,

vrea să iasă la Gi în evidență.

Mai bine să fiu băiat băiat

Decât ca tine, yoghin nesublimat (constipat).

Refren:

Strigați la Rădăcini dacă sunteți cu mine ,

Hip-hop sau rap eu știu că sună bine,

Strigați la Rădăcini dacă sunteți cu mine ,

Invidia e mare că noi arătăm mai bine.

Strigați la Rădăcini dacă sunteți cu mine ,

Căci doar aici tu poți să dai de Sine,

Strigați la Rădăcini dacă sunteți cu mine ,

Hai fetelor, strigați cât gura vă ține!

2)               – aspectul așa zis pozitiv în ashram- interpretat de MȚ

Știu că vorbești aiurea cum fac unii ashramiști,

vezi doar părțile negative, dar nu știi ce riști,

aici este ashram , nu e ghetou, nu e hip – hop,

și să-ți ascult prostiile nu vreau și nici nu pot.

Sunteți cam mulți golani aici nu știu cu cin’ să încep,

în loc să faceți yoga voi stați să faceți rap,

 care mai de care cu impresii în cap,

frizuri golănesti cu un aspect ciudat.

Lucrează Hatha Yoga că o să-ți prindă bine,

ș-ai să ajungi evoluat … poate chiar ca mine.

Și dacă o să fi puțin perseverent,

ai șanse să devi yoghin inteligent ..

Refren:

Strigați la Rădăcini dacă sunteți cu mine ,

Hip-hop sau rap eu știu că sună bine,

Strigați la Rădăcini dacă sunteți cu mine ,

Invidia e mare că noi arătăm mai bine.

Strigați la Rădăcini dacă sunteți cu mine ,

Căci doar aici tu poți să dai de Sine,

Strigați la Rădăcini dacă sunteți cu mine ,

Hai fetelor, strigați cât gura vă ține! …

3)               – aspectul „negativ„ revine – cântat tot de L

Unii vor să ne tragă țeapă … țeapă ....

Karma yoga nu e acțiune implicată,

mulți îmi găsesc defecte , dau câte-un sfat

zi de zi câte –unul se crede iluminat.

Nu suport să-mi calce alții egoul în picioare,

nu lăsa garda jos c-o să ți-l calce și mai tare,

ashramiștilor le place să se rupă în citate,

să se dea bazați , de fapt sunt rupți de realitate.

Dar gata m-am săturat , nu mai îndur, să știi,

făceți cu toții figuri și listuțe la Gi,

sunteți cristale false care când le-atingi se sparg,

teorie neaplicată este tot ce-aveți în cap.

Nu mi-e frică să vi-o spun în față și tu știi,

hai fiți și voi bărbați și nu mai fiți copii.

Și nu uita, golanii sunt dezinhibați

Fetele ne cunosc,  suntem bărbați de bărbați ...

Refren:

Strigați la Rădăcini dacă sunteți cu mine ,

Hip-hop sau rap eu știu că sună bine,

Strigați la Rădăcini dacă sunteți cu mine ,

Invidia e mare că noi arătăm mai bine

Strigați la Rădăcini dacă sunteți cu mine ,

Căci doar aici tu poți să dai de Sine,

Strigați la Rădăcini dacă sunteți cu mine ,

Hai fetelor, strigați cât gura vă ține !…

4)               aspectul „ pozitiv” replică - tot MȚ

Frate, după ce mi-ai spus vreau să-ți spun

ashramul pentru tine nu este cel mai bun.

La Rădăcini nu prea e loc de tine,

ești prea șmecher golane, și asta nu e bine.

Îți recomand oricum să nu fii extremist

să nu mai rezonezi cu ce-i urât și trist.

Eu zic să-ți pui la punct firavă-ți continență

și nu mai încerca să ieși în evidență.

Observ că toată ziua vorbești în jargoane,

trebuie să-ți spună careva : stop golane !

Și dacă nu vrei să te transformi,

eu te anunț să știi

că sunt următorul care te va spune lui G.

Lucrează Laya Yoga frate , stai pe cap

să-ți scoți impresiile astea de băiat băiat,

să nu uiți niciodată că ești în ashram,

poartă-te că atare că nu ești pe maidan.

Refren:

Strigați la Rădăcini dacă sunteți cu mine ,

Hip-hop sau rap eu știu că sună bine,

Strigați la Rădăcini dacă sunteți cu mine ,

Invidia e mare că noi arătăm mai bine

Strigați la Rădăcini dacă sunteți cu mine ,

Căci doar aici tu poți să dai de Sine,

Strigați la Rădăcini dacă sunteți cu mine ,

Hai fetelor, strigați cât gura vă ține …

5)               – aspectul de mijloc, liantul, „transcendentul”, șmecherul spiritual – cântat de mine

Fraților , lăsați-o baltă , nu vă mai certați,

n-aveți nici unul dreptate, prea exagerați.

Tu te crezi iluminat, iar tu băiat băiat,

sunteți ambii într-o extremă doar eu sunt centrat.

Nu-i ca tine, nici ca tine

Să știți asta bine,

 adevărul e undeva la mijloc, adică la mine …

Când mă aflu în ashram sunt yoghin model,

Karma, Tantra, Hatha Yoga le practic cu zel,

însă când plec în oraș și ies din ashram,

mă manifest controlat ca cel mai dur golan.

Nu-s nici una , nu-s nici alta, ci deasupra lor

funcție de circumstanțe, manifest un rol.

Hai acuma, dați-mi mâna , nu vă mai certați,

să evoluăm împreună , doar suntem bărbați,

ce Dumnezeu !!!

Refren  final:

Strigați la Rădăcini dacă sunteți cu mine ,

Acum ne-am împăcat și totul este bine. 

(la unison )

Strigați la Rădăcini dacă sunteți cu mine ,

Uitați tot ce am spus acuma mi-este rușine. 

( afirmație element „negativ”).

Strigați la Rădăcini dacă sunteți cu mine,

Din tot ceea ce am spus, păstrați doar ce e bine. 

( afirmație element „pozitiv”)

Strigați la Rădăcini dacă sunteți cu mine ,

Să faceți toți ca mine că așa e cel mai bine. 

(afirmația elementului echilibrant)

Strigați la Rădăcini dacă sunteți cu mine ,

Hai fetelor strigați cât gura vă ține!

URMEAZĂ ... YOGA - Epilog

Meditatiile de revelion, renunțarea la curs, fetițele din Japonia, ziua lui G, cum am devenit vânzător de cd-uri și casete, prima mașină, accidentul și plimbarea cu Dacia indoita si lipita cu scoci, la mare, prieteniile de atunci,  îndrăgostirile, și multe altele. Scoala de soferi, Clarvăzătoarea Valentina de la Pipera, revelionul din 2001 - cu filmul Spawn ... what??? ...