YOGA - Anul V - Viața de Ashram 3 (AUGUST 99 - IULIE 2000)

Continuare de la YOGA - Anul IV - Viața de Ashram 2 (SEPT 98 - IULIE 99)

Articol început în Noiembrie 2024 și terminat în Februarie 2025

Repet: acestea sunt amintirile mele, de multe ori uitate sau fragmentate, pătate de subiectivism, despre o perioadă din viața mea, aflată acum la 25 de ani distanță. Nu este adevărul ultim, ci perspectiva mea, cât mai curată și lipsită de orice interes. Dacă este să urmăresc ceva din aceste articole, este ca poate, măcar un om care mai este în MISA să iasă sau cei care vor să intre, să se gândească de 2 ori înainte s-o facă. Am depus destul de mult efort să scriu aceste articole, fără să aștept nimic în schimb. Dar m-aș bucura dacă vreunul dintre cititori, ar da un semn. 

Acest an  V, de yoga, a fost unul bombă, maximum pe viața asta cred, din punct de vedere al dorinței sexuale și al atracției pe care eu am manifestat-o în jurul meu. 

Eram efectiv un butoi de pulbere sexuală, gata să explodeze în orice clipă. Aveam 24 de ani, eram plin de energie sexuală semi-sublimată și practicam la greu diverse tehnici de solarizare și masculinizare.

 Însă nu reușeam să stabilizez în mine vreo stare. Aveam momente de încredere în sine maximă, solaritate, masculinitate și momente când mă simțeam un nimeni în drum, departe de orice ideal de bărbat, iar Y, a avut un rol esențial în a mă face pulbere la capitolul ăsta. 

Acum eram la stele, transfigurat și ridicat la cer, pentru ca după câteva zile să se ducă cu altul ... gen. Extreme până la limita schizofreniei, agonie și extaz. 

Deoarece articolele le scriu printre picături, când găsesc un pic de timp, unele chestii e posibil să le repet, deoarece nu mai știu nici eu ce am mai scris. Articolul anterior l-am scris în 9 luni, de exemplu, deci nu mai rețin chiar tot ce am scris. Chiar de recitesc, uit până termin articolul nou. Așa că-mi cer scuze anticipat, dacă mai întâlniți lucruri care se mai repetă.

Mă străduiesc să păstrez o relativă cronologie, ghidându-mă după jurnalele de atunci.

Ziceam în articolul anterior că fusesem tras la sorți să rămân în ashram pe parcursul taberei yoghine de la Costinești, însă, se pare că altcineva a preferat să ne țină locul. Dacă îmi amintesc bine, era CD și iubitul ei. 

În acea vară, de mai multe ori am simțit că sunt făcut cu capul de Y. Când mă bucuram și eu că e mai dulce, mai afectivă, țacapaca, venea și-mi zicea: m-am îndrăgostit de Cutărescu. 

În acel an, a fost rândul altui futălău, de data asta cu nume predestinat, Dick, de care vezi Doamne, s-ar fi „îndrăgostit” Y. În cazul lui D, chestiunea era clară: omul era full de bani și le putea oferi pizdulicilor, fel și fel de excursii și cadouri și o viață mai bună. Iar ele se „îndrăgosteau” de mamă mamă. 

Y m-a rupt când mi-a zis că se duce cu E, fostul ei iubit de care zicea că gata, s-a terminat, și D la munte. Apoi ca să mă împace, mi l-a prezentat pe D și m-a invitat și pe mine la mare în mașina lui, să mergem să vedem eclipsa (celebra din Aug 99). Cu ocazia asta l-am cunoscut. Un tip cu față de tocilar, cumințel, a cărui singură charismă erau banii.

Înainte sau după spirala de eclipsă, am fost să dormim în cort la Vama Veche. Acolo am dormit toți 3, iar Y spera probabil un trio formidabil sau ceva. Dimineața a început să se giugiulească cu D lângă mine în cort. Mi s-a urcat sângele în cap și am ieșit să mă liniștesc, timp în care vedeam cortul zgâlțâindu-se și auzeam gemetele de plăcere ale lui Y. Eram rupt în 14 în clipa aia. Chestia nu a durat mult, iar ei au iești foarte zâmbitori din cort ca și cum nu se întâmplase nimic. Orice ar fi fost, așa ceva nu se face ... m-a marcat acel moment ... pentru mulți ani.

Nu mai știu exact unde am locuit în anul acela la mare, dar cred că aveam camera mea undeva la o gazdă în sat. În vara aceea m-am despărțit de două sau de 3 ori de Y.  

Când ne-am despărțit am pus ochi pe o fată care mi-a bântuit fanteziile vreun an din acea clipă, una CA, care era colegă cu mine de an, la cursul de yoga. Începeam să mă îndrăgostesc de această CA, însă deși sexual îmi venea să mă sui pe ea și s-o umplu de sămânță, ceva din forul meu lăuntric zicea NU. Și ea mă plăcea, dar avea un iubit, unul VT de la ashramul P 5, ea fiind de la P 25. 

Nu am fost de loc încântat de ideea iubiților multipli. 

Nu știu, dar energia masculină tinde să se respingă, iar cea feminină să se atragă. Bisexualitatea la femei este ceva de înțeles. Ele sunt foarte frumoase și se plac. Două femei care fac sex sunt frumoase și cred că e ceva mai natural, decât doi bărbați care fac sex. Eu personal nu am simțit niciodată să fac un sex în 3, de genul doi bărbați și o femeie. Ideea să mi se atingă penisul de alt bărbat, chiar și din greșeală, era și este respingătoare pentru mine. 

De aceea cred că am avut o respingere interioară față de CA inițial ... Nu mă simțeam cu adevărat iubit, special, unicul, ci unul dintre cei mulți. Ăsta mi-era nivelul. Nu puteam accepta altceva.

Într-una din zile am și invitat-o la mine și am început să o sărut peste tot, dar când m-am apropiat de zona sexului, mirosea tare a scoică putrezită și n-am mai putut să continui, dar nici să-i spun. Momente penibile. Am zis cred, că nu mi-a ieșit consacrarea sau ceva. O bună bucată de timp mi s-a luat cheful. Dar faptul că o tot vedeam la curs, mi se reactiva dorința în privința ei. 

Vorba bancului: care e diferența dintre o misancă și o pizza? Pizza poate fi fără ciuperci ...

La un moment dat, după ce ne întorsesem în ashram, am primit bilet de la ea, cum că NU MAI POATE de dorință, dar eu eram varză atunci interior și nu am mers. Dar am tot flirtat cu ea, aproape un an, dar din cauză că nu mă simțeam bine cu mine însumi și din cauza lui Y, dar și din cauză că CA mi-a zis clar că eu sunt pe locul 2 după VT, nu am mers mai departe.

Am totuși un regret că nu am făcut măcar un sex cu ea, să văd cum e, dar am fost mereu prea principial, bățos, închistat chiar. Am crezut că o să am timp și am și vrut să o testez, să văd cât de mult ține la mine, cât de mult mă vrea. Sunt o pasiune trecătoare sau chiar este îndrăgostită de mine?

Nu numai că am fost doar o atracție trecătoare pentru ea, ci unul dintre cei mulți, dar cu siguranță ea a fost și una din „miresele” lui Shiva ... scuze Gregarian. Odată ce ajungeau în măciuca Bivolului ceva murea în ele. Nu știu ... poate  inocența, candoarea, puritatea. 

Acum văd că încă este la curs, profesoară de masaj tantric și are starea aia de sectantă care-mi repugnă maxim. Încă se menține bine, dar acum am standardele mai sus și nu m-aș apropia de ea nici cu curul. Interesant cum ni se schimbă gusturile în timp.

Paranteză: deci AS, iubirea mea din liceu, e acum văleu ...vrăjitoare efectiv. Față de femeie rea, cață ... Botoxată și voce din aia de fumătoare, figură de coafeză care vinde la aprozar ... deci, m-a ferit Dumnezo ...cred. Care culmea și ea, a fost la Yoga la MISA, iar acum predă yoga. Mică e lumea ...

Închid paranteza.

Tot în vara aia m-am apropiat iarăși de O mai mult. Faptul că încă era cu DN mă împiedica să mă apropi totuși mai mult, dar am notat că într-o zi a venit și a dormit cu mine în pat. Era și DN în cameră, dar am simțit o energie că-mi venea să mă sui pe ea. Dacă nu era DN, cred că se petrecea ceva. 

Și O deși de multe ori nu mi-a plăcut ce manifesta și ce făcea, avea o energie care mă atrăgea încă foarte mult, pe care nu puteam nega, deși îmi dorisem să nu mai simt nimic față de ea.

Tot în acea vacanță la mare, am fost într-o zi la o discotecă de lângă Amfiteatru, unde m-am apropiat foarte natural de o tipă absolut angelică, mai frumoasă decât toate femeile din jurul meu de la acel moment. Am dansat languros, am vorbit multe, ne-am plimbat sub clar de lună și cred că m-aș fi putut îndrăgosti, dacă mi-ar fi dat un număr de telefon sau un contact, dar nu a vrut. Poate avea deja un iubit A zis că vrea doar să rămână cu o amintire frumoasă.

Însă mie această experiență mi-a mărit un pic stima de sine, deoarece am văzut că se poate să te apropi de cineva care e poate, cu mult în afara ligii tale (din capul tău). Destinul poate, m-a adus mulți ani mai târziu în Brașov. Interesant ... zic.

În septembrie 1999, Y a plecat în Japonia, iar eu i-am zis pentru prima dată că o iubesc. Cred că era pentru prima și cred, ultima dată, când am zis asta cuiva. Nu rostesc aceste cuvinte cu ușurință, ci doar atunci când simt că starea mea se apropie măcar, de idealul de iubire necondiționată, pură, fără așteptări, până la sacrificiu de sine.

Din Septembrie 99 cred, am început să-mi plătesc norma de ședere în Ashram. Practic, plăteam chirie și eram liber să fac ce vreau. Probabil că nu plăteam foarte mult dacă îmi permiteam și eu, dar asta a dat o nouă dimensiune vieții mele de ashramist. Acum era mai aproape de ceea ce îmi dorisem de la un ashram. Urmăream în măsura posibilului programul ashramiștilor, dar când nu aveam chef, plecam și-mi vedeam de ale mele. 

Acest lucru mi-a oferit un prim gust al libertății și mi-a dat o primă stare de detașare de Gibon și de șeful frustrat de la Rădăcini, AB, care în ultima vreme ne tot vâna greșelile. 

Yoghinii făceau pe lupii moraliști, dar se promova furtul, de exemplu, deși în regulile de etică și morală din yoga, Yama și Nyama se zicea clar că furtul e un obstacol pe cale. Unul dintre exemplele de furt era faptul că se fura curent. Exista un șunt mascat cu o cutie, undeva pe la jumătatea casei. Acel șunt se punea și se scotea periodic, ca să existe totuși un minim de consum și să nu se bată la ochi. 

Faptul că eram coleg cu O atât la cursul de Yoga, cât și de Shivaism și de Eneagramă, ne-a apropiat mult ca prieteni, iar eu văd că îmi notam că o mângâiam și o sărutam de fiecare dată când ne vedeam. Nu erau săruturi pasionale, ci tandre, prietenești, frățești chiar. 

La un moment dat am visat-o că făceam dragoste cu ea și era totul divin, minunat, ea era îmbrăcată ca o mireasă și era să ejaculez în somn (mare păcat pentru mine la acea vreme). Ba mai mult, la un moment dat ea, în mijlocul extazului a deschis ochii și a zis: Uite un înger!  Apăruse un înger în visul meu. Deci foarte frumos. 

Și am mai avut un vis cu ea foarte frumos și i-am spus asta, iar ea mi-a mărturisit că și ea avusese un vis cu mine, dar că îi era rușine să-mi zică, că era un pic mai pervers. Am tras-o de limbă și mi-a zis că a visat că-mi făcea amor oral, iar eu am ejaculat și ea mi-a înghițit sămânța cu plăcere. 

La acea vreme era un fel de subiect tabu să vorbește de relații sexuale normale între bărbat și femeie. Cu toții visam la continența perfectă, iar acest vis al ei, mi-a scurtcircuitat neuronii. Eu o vedeam oricum în aspectul ei fizic ca pe marea mea feblețe de atunci, starul porno Jena Jamerson și visam în sinea mea ca și eu să o stropesc peste tot, dar nu recunoșteam atunci această umbră din mine. Eu eram vira, bărbatul continent absolut, bla bla bla.

Din păcate, am fost prea prost să înțeleg că O îmi confirma clar că mă dorea total și acesta era modul ei de a-mi spune asta. Ba mai mult, m-a invitat la ea să-i fac un  „masaj”, dar când a fost momentul să mă duc, și-a băgat vreun arhon coada, că a făcut vărsat de vânt și nu s-a mai putut.

M-a bântuit câteva luni bune ce mi-a zis ea atunci și am avut niște fantezii foarte puternice cu ea în lunile ce au urmat, mai ales la cursurile de parapsihologie din acel an, unde am așteptat-o să vină, dar nu a mai venit, iar eu m-am suit pe pereți cu gândul la ea și la Y. Threesome-uri mentale la greu.

Nu a fost să fie, dar a mai venit o bombă de kkt emoțional care m-a făcut să-i dau iar jet lui O, emoțional așa. Acum Dick a pus ochi pe O, iar O oscila și nu știa ce să facă, dacă să intre în relație cu ăsta sau nu. Nu am manipulat-o să renunțe la el, ci i-am zis ce știam eu de el. Relația lui O cu Dick a fost scurtă. Omul i-a pus-o și cam asta a fost.

Tot atunci m-a băgat în zona de „frate” a relației. Din prieteni, posibil amanți, devenisem soră și frate. Cât de drăguț?

În același timp, când pisica (Y) nu e acasă, joacă șoarecii (fetele) pe masă. 

Am visat-o pentru prima dată și pe UK că-mi făcea un amor oral, iar când i-am zis asta, a zis că da, pare stilul ei și e posibil să fi fost ea. La acea vreme nu eram atent la semnalele pe care mi le dădea ea, deși la un moment dat am luat-o în brațe, ca pe o soră, că așa o simțeam și am fost surprins că am avut o erecție. Pam pam. Nu mai știam asta, dar noroc cu jurnalul ...  Uk a fost una dintre puținele femei față de care nu-mi puteam opri erecția. Au fost niște momente penibile la nudiști la mare, când eram nevoit să intru și să ies din apă, să mi se culce, că eram ca un animal prost.

 UK nu mă atrăgea în clipa aceea așa de mult, ci mi-a plăcut foarte mult de ea, un an mai târziu, când a revenit și ea din Japonia și era super feminină și senzuală de mamă mamă ... M-a rupt în 14 cu schemele ei de striptease și modul de a tachina erotic ... super clasă.  Dar despre acest capitol, probabil peste două articole.

Tot în perioada când Y era în Japo, băieții mi-au adus o fată frumușică în pat efectiv, sub pretextul că era în vizită la cineva din ashram și nu avea unde să doarmă „sărăcuța”. M-am excitat un pic cu ea acolo în pat, dar nu am făcut nimic cu ea. Nu doream să fac ceva așa pe repede înainte. Nu sunt și nu am fost genul niciodată. Îmi place să descopăr femeia, să se creeze acea magie, acea tensiune erotică, iar eu dacă nu am simțit ceva mai profund nu am cedat impulsurilor animalice.

Se uitau băieții din ashram la mine ca la un ET. MȚ zicea că el nu scăpa o astfel de ocazie ever ever. El cardise tot ce prinsese. Eram deja prostul satului în ashram. Cu L deja aveam discuții în contradictoriu. El avea deja mai multe idile.

În acea perioadă, MȚ că veni vorba de el, se despărțise de marea lui iubire F, iar cu F am avut un fel de idilă fără finalizare să zic așa, o tentativă de relație la dublu și de threesome așa cum nu-mi plac mie, eu, cu L și cu F, adică 2 bărbați și o femeie.

La un moment dat F a venit pe la noi prin ashram, iar eu cu L am prins-o la „înghesuială” într-o cameră. Era o tipă frumușică și senzuală și am luat-o un pic la dans între noi doi așa  și din vorbă în vorbă, am început să ne pipăim. Eram umed în erecție în pantaloni, iar eu am atins-o cu tupeu prin chiloți și în zonele intime și am văzut că și ea era umedă, dar  nu mai știu de ce, ea s-a oprit inițial, zăpăcită și tulburată.

După câteva zile, probabil că ea s-a gândit mai bine și ne-a invitat la o discuție pe amândoi, la o masă la restaurantul arăbesc. Inițial ne-a propus o relație de gen un trio formidabil, la care L era deschis, dar eu nu. Așa că a propus să aibă relație separată cu amândoi până ne armonizăm și abia mai târziu poate, să o facem în 3.  I-am zis că mă mai gândesc, dar știam că nu voi face asta. Doream pe cineva domnule care să mă iubească pe mine, să fiu special pentru aceea, cu adevărat și nu unul dintre mai mulți.

F chiar mi-a zis că mă iubește la un moment dat, iar asta mi-a ridicat automat un steag roșu. Mult prea ușor a aruncat cu aceste cuvinte, care pentru mine sunt sacre. Așa că am zis s-o testez să văd cât rezistă dacă nu facem sex. Avem și senzația clară că tipa vâna trofee. Deci da, există și printre femei, prădătoare sexuale care vor să se culce cu câți mai mulți bărbați. Egoul lor de dive fatale, e maxim. 

La un moment dat a venit la mine special să facem sex și deși eram destul de incitat, undeva în forul meu lăuntric nu o simțeam veritabilă, îndrăgostită de mine, ci doar pusă pe sex. Așa că ne-am așezat noi fain frumos să facem consacrarea înainte de fuziunea amoroasă, iar eu i-am zis că nu mi-a ieșit consacrarea ... lol ... 

Deci și pe CA și pe F le-am aburit cu consacrarea. Oricum deja începusem să înțeleg cam care e șpilul cu consacrarea. Dacă eu doream ceva, în cele mai mult cazuri și Dumnezeu vroia. Am explicat mecanismul consacrării într-unul din primele articole, dacă nu chiar în primul.

Paranteză ...

Observ că din acest an în jurnal foloseam expresia Euri și Euri la finalul zilelor, astfel conștientizam efemeritatea eu-rilor care apăreau și dispăreau la suprafața conștiinței, preluând controlul de moment asupra deciziilor luate clipă de clipă. Realizam cât de divizat eram, cât de puțin unitar și cât de fluctuante erau stările mele interioare, cât de instabil emoțional eram. Acum eram efervescent, plin de elan, pentru ca în următoarele zile să fiu depresiv, măcinat de îndoieli, acum eram Shiva, mâine Shava (Shiva fără energia Shakti - cadavru). 

Bun, încheind această paranteză, începusem să primesc în același timp scrisori de la Y, care culmea și ea, ca niciodată, îmi zicea că mă iubește. Chiar remarcasem că îmi zisese de 3 ori acest lucru. Simțea probabil că sunt șanse mari să mă piardă.

Apropo de Japonia, nu mai știu dacă am vorbit de acest aspect în celelalte articole, dar ce știam la acea vreme despre fetele care plecau , era că ele făceau Karnea de tun Yoga acolo și jurau pe sănătatea lor și evoluția lor spirituală să nu divulge secretul jurămintelor pe care le făceau în fața Gibonului, prin care am înțeles că ele dăruiau aproape totul sau chiar totul școlii, lăsând la latitudinea Gargarianului să le dea și lor ceva poate, de o ciungă ceva din ce au adus, dar erau considerate eroine ale muncii socialiste și primeau gratuitate peste tot, la toate vacanțele și cursurile, la cărțile și broșurile scoase, acces gratuit la hotelul care se construia în Costinești și la taberele de la Herculane. Eu am aflat doar parțial aceste lucruri atunci, dar mai târziu s-au aflat detaliile. 

Cert este că Y a mea când s-a întors a venit cu vreo 25k USD, aur, electronice. Iar ei Gibonul i-a lăsat un ceas și/sau o brățară aurită și un colier subțirel de aur, din  ce îmi amintesc. I-am zis atunci că să păstreze și ea să ne luăm și noi un apartament ceva și să dea restul sau să pună și pentru noi ceva bani deoparte. Pe vremea aia era 10 - 15 000 USD unul, dar ea nu și nu că a jurat, așa că am rămas sclavi pe plantație în continuare. 

Ba mai mult, nu a primit nici gratuitățile promise decât parțial din ce-mi amintesc. Li s-a zis că dacă mai merg cel puțin odată, o să primească cele promise și abia de a 3-a oară să păstreze și ele ceva pentru ele, săracele. Deci le-au mințit în față. Sclavie spirituală. Le-au legat mintea ...

M-a supărat tare faza asta și acesta a fost un moment în care mi s-a cam luat de Gibon, dar asta prin Septembrie 2000. Despre ce a pus capac definitiv pentru mine, voi discuta în celelalte articole.

Revenind la F, o altă interacțiune cu ea am avut-o într-o seară de Ianuarie când eu și L, împreună cu O, UK și F am mers la o discotecă. Eram 2 tipi și 3 tipe meseriașe și am dansat pe rupte, ne-am dezlănțuit efectiv și apoi, am impresia că am mers la F acasă. La ele acasă, O și UK s-au băgat la giugiuleală cu L în pat, iar mie mi-au lăsat-o pe F. Le-am făcut masaje la tălpi, una alta, lugu lugu. În mod natural ar fi fost să fim amândoi giugiuliți de toate 3, dar nu, iar asta mi-a dat cu virgulă atunci și mi s-a cam luat cheful de F. Cred că am adormit un pic frustrat cu F în brațe. Nu mai știu, dar sigur n-am făcut nimic cu ea, decât cel mult să ne sărutăm un pic ...poate.

O și UK nu mai știu ce au făcut cu L atunci, dar cert este că UK s-a cam aprins după L după seara aia și au fost împreună un timp. Din ce îmi amintesc. Multă dramă ... Vreo 6-7 ani mai târziu O s-a și căsătorit cu L. Alte agonii și extazuri ... 

F nu a mai insistat. A văzut că nu primește ce dorea, iar eu nu prea simțeam pentru ea mai nimic, în afară de câteva momente de excitare, s-a terminat cu ea. Gata cu iubirea ei ... Așa de mult le ține iubirea. Nu a mai încercat nimic. Mai târziu F a jucat prin filmele porno de pe la MISA ... plină de „iubire”, bineînțeles.

În Noiembrie 99 am mers la 3 stagii de Parapsihologie, la Herculane, stagii ținute de Claudel Garofiță, niște stagii lungi, în care am băgat teorie și practică la greu, de parcă până atunci nu asimilasem suficient. În paralel mergeam și la Yoga și la Shivaism și la Eneagramă și din ce am văzut, mai târziu am participat și la Cursuri De Vira din nou și la Alchimie Tantrică. Băgam în mine informație și practică ca la balamuc, în speranța că poate poate, se va prinde ceva de mine. Am notat multe multe pagini de tehnici ... cel puțin 100 cred. Iată mai jos câteva titluri din stagiul I și II.

Nu am trecut prin materia dictată atunci niciodată și nici nu am mai simțit imboldul să o fac. Tone de cursuri, tone de informații, tone de ore investite de aiurea în a acumula un balast de informații care nu mi-au folosit niciodată și nu cred că ai putea să le asimilezi într-o viață, darămite să le mai și practici ... 

Pe vremea aceea nu exista tehnologia de astăzi. Scriam totul de mână, la viteză, cu prescurtări, cu mâzgălituri, alea alea ... greu de înțeles adeseori. Și poate dacă te chinui, reușești să înțelegi până la urmă sensul frazelor, dar efortul asta de a pricepe, face citirea greoaie și neatractivă. 

Poate asta se și dorea de fapt. Dacă se dorea totuși să fie totul ok, am fi primit și un suport de curs, ca la Yoga, Shivaism și Ayurveda, dar nu a fost cazul. Mă holbez acum la ce am scris atunci și mi-este greu să înțeleg. Probabil nu asta era calea mea sau mi-am ratat menirea ...

Am practicat enorm, dar cel mai adesea câte puțin din sutele de tehnici și exerciții învățate în toate aceste cursuri. Săpam mereu o groapă aici, alta dincolo, alta dincolo, dar rareori insistam. Era o lăcomie a asimilării noilor informații, altele, altele, mereu altele. Am insistat mai mult cu tehnicile care pe care le-am simțit că ar avea un potențial mai mare să schimbe ceva în mine, să mă desțelenească, mai ales posturile de forță, grele și respirațiile de tip Oli Mudras, sau banda, contracții diverse cu respirații diverse, care simțeam că îmi mișcau mai intens energia. Dar efectele au fost doar temporare ... mereu. 

Dependența de o anumită tehnică ca să simți una sau alta mi se părea ca dependența de un drog sau ceva ca să obții acel efect, doar că în cazul drogului nu te torturezi atât. 

Și ce am rezolvat? Mii și mii de ore investite în practici care nu m-au dus nicăieri. 

Nu este și ăsta un mod de control social? 

Îi pui pe sclavi la treabă cu ei înșiși, iar ei stau cuminți, preocupați cu pătrățelul lor și merg pe burtă, nu dau din măcăneață, nu se revoltă, mai ales că ei „știu” că dacă îi deranjează ceva în exterior este tot din cauza lor, nu a unui abuzator narcisist, nu a unor tartori care profită de ei, nu a unor tirani care își bat joc de ei și îi exploatează, ci ei înșiși sunt vinovații supremi, așa că oricum ai da-o, ei se întorc în pătrățelul lor și lucrează cu ei înșiși. 

Revenind la tabăra de parapsihologie, după fiecare stagiu de o săptămână, la final se făcea un mic spectacol de încheiere, în care fiecare care dorea și simțea, putea spune o glumă, o poezie, să cânte un cântec sau ceva. 

Din fericire nu erau doar amatori în sală, ci și un actor de la Sofrozin, unul C, care m-a băgat într-un moment artistic, nu mai rețin exact ce, în stagiul 2, iar apoi deoarece ne-am distrat bine, în stagiul 3, eu cu C și cu un brașovean, DC, am făcut un striptease în forță, dar comic, care a ridicat sala în picioare. 

A fost momentul meu de glorie din viața asta și am fost remarcat în mod pozitiv de C, care mi-a propus să merg în grupul de actori de la teatrul misa Sofrozin. Și din partea lui RL mi s-a propus același lucru, că aveam umor, eram omul banc, ca și el, dar nu am avut suficient de multă încredere în calitățile mele ca actor, îmi vedeam lungul nasului și mi-era frică de ridicol. Acum îmi pare rău că nu am mers pe direcția aceea, deoarece actoria e unul dintre lucrurile care simt că mi-ar fi prins bine în viață ca și dezvoltare personală, încredere, șamd. Mi-am găsit scuza cu școala bineînțeles ... cu care nu am făcut nimic în viață, evident.

Am fost invitat totuși la spectacolul de Crăciun făcut de Sofrozin, la recomandarea lui C, cred, să fiu serafim, într-una din scene. 

Începeam să mă îndoiesc tot mai mult de trăirile mele și de faptul că eu am iubit vreodată, și mă întrebam tot mai des care era diferența între atracție fizică și iubire, șamd. 

Cred că la revelionul dintre 99 și 2000 a fost momentul cu relatările despre samadhi, sau posibil cu un an înainte, că parcă încă mai eram la sediul PLD ... Nu mai știu sigur. Cred că apăruseră vorbe că încă nu apăruse un urmaș veritabil, iluminat, al lui Gregarian, iar unii, poate, se îndoiau de eficacitatea tehnicilor predate, așa că Gibonul i-a chemat în față pe toți cei care experimentaseră o stare de samadhi.

 Băi nene, s-a făcut coadă, că au făcut ăștia relatări pe bandă rulantă, ore în șir, iar eu cu L mă stricam de râs în spate, câtă imaginazzione răzbătea din gurile ăstora. Atâtea 3-uri și cerșeală de confirmare, de apreciere de la „Maestru” mai rar. Deci erau plecați mulți cu pluta pe conductă spre Lună ... până și Grigore se vedea că se forța să-i creadă și se abținea să nu caște. Îi asculta destul de impasibil și rareori avea vreo reacție. Atâta falsitate, atâta minciună de sine, atâtea închipuiri cum am auzit în ziua aceea mai rar. Îmi venea să vomit. 

S-a văzut mai târziu câți trăitori adevărați erau la MISA și câți s-au dezis de mișcare mai târziu, în ciuda samadhi-urilor și a stărilor excepționale trăite în cadrul mișcării. 

Cine nu știe ce e samadhi, să se uite AICI.

În perioada aceea am mai remarcat și alte femei și am fost remarcat. Una din ele pe care o văzusem în aceiași zi de la tabăra din 96 de la Herculane când o observasem și pe O, mi-era colegă de curs, în același an și era și actriță la Sofrozin, iubita unui actor de de acolo, MM. Dacă nu exista O, cred că se lega ceva cu MM până la urmă. Foarte dulce fata, foarte angelică. Cred că ne-am și plimbat odată împreună și am povestit una alta. 

A fost o perioadă când m-am simțit poate cel mai charismatic și cu șanse reale să fiu cu femei aflate poate, cu mult în afara ligii mele, însă deoarece am avut traume personale din copilărie, m-am auto-sabotat mereu. Niciodată nu m-am simțit suficient de bun pentru ele, totuși. Chiar de am ajuns în relații cu unele din aceste femei care mi-au plăcut, tiparele de auto-sabotare, nevindecate, au fost mereu prezente și încă mai sunt. Fără o psihoterapie adecvată, mi-e greu să cred că poți progresa cu adevărat pe calea spirituală. 

Dacă ești un narcisist, un abuzator și ai stări de samadhi, ți se inflamează egoul spiritual maxim, iar șansele să fi mai puțin narcisist, sunt, cred, mici, deoarece este doar o șuntare spirituală. De aceea, majoritatea guru-șilor, maeștrilor iluminați să zicem așa, au comportamente deviante. Dacă nu-ți rezolvi traumele, rănile, cam degeaba experimentezi tu stări înalte, că ori nu le valorizezi, ori te auto-sabotezi, ori le folosești anapoda.

Revenind la Y, ea începuse să-mi trimită diverse de prin Japo, ca să mențină flacăra vie. Adevărul e că i-a priit perioada petrecută acolo. Era mult mai armonioasă. Se relaxase ceva în ea. A devenit mai femeie.

 Dar totodată mi-a zis că se îndrăgostise de un client, dar asta nu imediat ci când s-a întors din Japo, cred. Un boșorog de vreo 60 de ani ... mi s-a făcut scârbă de „îndrăgostirea ei”, dar băi frate, parcă eram sub o vrajă efectiv, că-i iertam toate ieșirile astea din peisaj de tot kktul. Cert este că tipul a ținut-o în puf și a gustat și ea pentru prima dată în viața ei, bunăstarea. Omul era full de bani. 

Dar cum să te culci frate cu un babalâc doar pentru că are bani și te tratează frumos? Mai ales că știi că te așteaptă unul mișto acasă ... Nu știu ... Mie personal mi-e scârbă de astfel de chestii, dar se pare că femeile, au o toleranță mai mare la așa ceva. Nu întâmplător se zice că bărbatul trebuie să fie doar un pic mai frumos ca dracul.

Oricum, cele care ajunseseră deja prin măciuca Bivolului, era tocite emoțional deja, se puteau culca cu dracu direct, că era mai frumos ca Gregarian.

Cert este că deși nu li se zicea să se culce cu clienții, majoritatea o făceau, să-i agațe emoțional și financiar de ele . Unele au beneficiat mulți ani de zile după, de ajutoarele venite de la acești clienți. Chiar și O a avut unul care cred că el a ajutat-o să-și facă casa. Unele au găsit portițe să eludeze jurământul. Dacă venea japonezul și le dădea bani direct în țară, nu mai erau cred, sub incidența jurământului.

Cam toate femeile care mi-au plăcut, au ajuns în Japo. Nu cred că a scăpat una. Majoritatea au fost și de mai multe ori. 

Notă: Flow-ul acestui articol s-ar putea să nu fie așa cursiv, deoarece nici însemnările din jurnal nu sunt cursive. Eu mă străduiesc să fac un tot unitar care să curgă la citit, dar e destul de dificil. Mai ales că scriu odată la câteva zile sau chiar luni.

Acum găsit într-un plic lipit pe coperta interioară a jurnalului, un bilețel  pe care doream să-l trimit către Gibon, dar nu l-am mai trimis, deoarece era plin de îndoieli, care în esență spuneau: Câte condiții mai trebuie să îndeplinesc ca să primesc Parabija, acea mantră fără de care nicio tehnică nu avea eficiență iluminatorie (sau așa aflasem la shivaism)? 

Deci Parabija era un fel de morcov spiritual suprem, după care alergam cu limba scoasă, toți yoghinii. Iată biletul mai jos:

Mă sictiream tot mai mult de tot acest marketing spiritual, aceste modalități de a menține ocupată mintea yogarilor și vedeam tot mai clar manipularea. 

Bun ... o să mai trec în ordine cronologică câteva chestii care m-au marcat în acel an. Deja eram prin Februarie 2000 ... trecusem cu bine fatidicul Revelion din 2000, când se zicea că vine Aprostcalipsa, bla bla ...

Atunci am aflat că mama avea cancer. Dar inițial diagnosticul era de ciroză umedă. A trebuit să mai facă două investigații ca să fie sigură ce are. Dacă începea tratamentul pentru ciroza umeda, era moartă mai devreme, cred. 

Diagnosticele sunt o mare crimă a medicinei actuale, iar mulți medici sunt niște criminali în halate albe. Oricum, tratamentul clasic urmat de ea, cu operație și chemioterapie, a ucis-o 4 ani mai târziu. 

M-a durut că nu-mi asculta niciun sfat legat de alimentație, post negru, renunțarea la fumat și alte obiceiuri nocive, dar am încercat ... Însă, din păcate, nimeni nu e profet în țara lui.

 Oricum, mama avea o viață cam de sclavageală față de fratele meu, care o trata destul de prost, umilind-o gratuit destul de des, tratând-o ca pe o servitoare. Cred că se cam și săturase de viața ei, iar corpul a înțeles comanda.

În Ianuarie - Februarie 2000 am avut penultima stresiune din acea facultate care a fost o tortură pentru sufletul meu. Ceea ce a fost remarcabil la acea stresiune a fost faptul că am fost prin copiind la examenul cu decana, FB am impresia că o chema și am riscat exmatricularea. A ales să-mi dea nota 2 și să-mi creeze mari probleme cu examenul de licență,  căci la ea trebuia să-mi susțin lucrarea. 

Mi-a dat ca temă de licență un subiect imposibil (după cum am aflat mai târziu). Era ceva legat de găsirea de informații legate de modul cum au implementat marile companii de transport din București, normativele de mediu, de protecția mediului. 

M-am dus din ce rețin, la sediul RATB (actualul STB), iar când i-am întrebat, mi-au râs în față. Se uitau la mine ca la extratereștrii picați din Lună. Toate erau la acea vreme doar niște idei teoretice și nimeni nu implementase nimic, nicio măsură. Am realizat astfel că era un subiect capcană, era o modalitate prin care decana mă pedepsise. Așa că practic, am fost nevoit să renunț la licență în acel an. 

Abia 4 ani mai târziu, am reușit să-mi dau licența, la altă profesoară. Am luat examenul de licență cu brio, dar nu mi-a folosit la nimic în viață. 

Din păcate mama nu a mai trăit să afle că am luat examenul, două luni după moartea ei. Ea a insistat să mi-l dau. 

Dacă eram exmatriculat, mă costa 5 milioane lei vechi (500 în banii actuali), reînmatricularea. Mi-ar fi fost greu.

Cam asta fuse povestea cu facultatea. Am terminat fără restanțe anul 4. M-am târât în facultatea asta. O lume și o materie cu care nu mai rezonam absolut deloc. Eram la ani lumină distanță în căutările și înțelegerile mele, comparativ cu ce făceam la acea facultate. Eu umblam cu capul în sfere cosmice, iar facultatea simțeam că mă trage într-o cocină, un infern mental, un labirint de informații fără sens, majoritatea din ele, balast mental .... Dacă ar fi să-mi dau un sfat acum, mi-aș spune să renunț fără să ezit la așa ceva. 

A fost doar o poveste pentru egoul meu care a simțit nevoia să-și confirme că poate. Am putut cu furtișaguri și șmecherii, ceea ce în realitate nu se pune, dar în afară de mine, cine știa asta? Nu am învățat decât cel mult la 25% din materii, la cele care cu adevărat am simțit că au o legătură cu calea mea: informații despre sol, mediu, ecologie, protecția mediului. În rest, nema.

Descopăr în jurnal ceva scris de altcineva, posibil de la cursul de shivaism ... un compliment poetic. Nu știu cine ar fi putut scrie asta în afară de O, cu care mergeam la curs:

În martie 2000 am făcut încă două cursuri: Grupul De Vira Anul 2, unde s-a pus accent masiv pe mărirea penisului, tehnici de mărire a penisului. Deci cât de penibil? Ni se indusese ideea că dacă nu ai o mătărângă de 25 ca a Bivolului Tărătăreșiștian nu e bine ... Cred că am povestit în capitolele anterioare cum trăgeam de penis să-l mărim ...Vai de capul nostru.

De asemenea, am mers și la un curs de Astrologie Ezoterică. 1001 și unul de cursuri ...

La Shivaism am primit inițierea în Maithuna, o tehnică pe care nu am avut spațiu să o practic niciodată și nici nu prea am simțit cu adevărat, deoarece eram foarte mult în minte, iar mie personal mi se par moartea pasiunii ritualurile ... 

Gestul de consacrare către Shiva și Skhati prin care noi deveneam practic doar niște vehicule prin care aceste aspecte „divine” se jucau amoros, îmi dădea un pic cu virgulă încă de atunci. Până la urmă, știu eu cu adevărat cine e Shiva? Cine intra în corpul meu și se juca cu femeia, posedată de Shakti, din fața mea? Știu eu oare că nu era vreo entitate dornică de loosh sexual, rafinat? Vreun Incubus sau Succubus sau vreun alt arhon care suge energie vitală și sexuală? Știm noi sigur? 

Bun ... mergem mai departe cu alte aspecte.

Chiar în zilele premergătoare reîntoarcerii lui Y din Japo, R, o altă fată dulce din ashram, s-a apropiat mult de mine și ne polarizam fain la nivel mental. O simțeam mai puțin prădătoare sexual și mai curată. Am avut niște momente de la inimă la inimă cu ea, niște stări afective pe Anahata, cum nu avusesem niciodată cu nimeni. Aproape că am avut o relație cu R, dar cum eu sunt omul unei singure femei, am preferat să o termin cu Y înainte să încep cu R ceva. Iar faza cu R s-a petrecut fix cu o zi înainte să revină Y în țară. Deci, n-a fost să fie. Cert este că am rămas prieten cu R mult timp, până prin 2019 când s-a certat cu Camelia ... făcea pe deșteapta în stil caracteristic Săgetătorului. Am încetat legătura .. din păcate.

A revenit Y în țară și am crezut că poate, distanța a făcut-o să conștientizeze mai bine dacă meritam sau nu să fiu cu ea. Nu a impresionat-o prea mult că am rămas fidel. Probabil mă lua de prost, mai ales că ea se culcase cu japonezul ei în vârstă. Ba mai mult, curând după revenirea ei în țară, a dat o tură și pe la Dick. 

Totuși, eu prost, am continuat vrăjeala de relație deoarece totuși, mai simțeam ceva față de ea, în ciuda curvăsăriei ei. 

În Aprilie 2000 am ajuns pentru a doua oară în viață în Iași și am realizat că acolo se spărsese țeava lui Tripura Sundari (Marea Putere Cosmică a frumosului). Apropierea de Rusia și Ucraina, se simțea. Eram girofar după fetele frumoase de acolo, enervând-o astfel pe Y ...în sfârșit. 

Ea și-o pusese la greu cu o grămadă, iar eu dacă mă uitam după altele, era deranjată. 

Mi s-au activat mult Swadisthana  și Anahata în Iași și am făcut multă dragoste în care aveam multe flashuri afective, după cum notam, ceea ce a fost notabil. Tot pe atunci notam că am avut primul orgasm la unison cu Y, dar cu descărcare, pe care am blocat-o cu degetele, blocare mecanică. Genul acesta de blocări cred că mi-au generat perturbări fizice și energetice la acel nivel. Ani de zile am avut o senzație de presiune, uneori dureroasă, în zona Swadisthana. Deci, așa nu!

Remarcam faptul că atâta timp cât Y era atentă, prezentă, cu mine, îmi dispăreau din cap celelalte femei. Încă de atunci începeam să înțeleg că testiculele goale, stomacul plin, respectul, aprecierea, căldura femeii, te mențin fidel în relație și-ți scoate din cap altele. E o lecție de viață importantă, pe care începeam să o realizez. 

În acea lună am decis să scriu mai puțin sau deloc în jurnal, până nu aveam să percep o schimbare reală în mine. Am continuat să scriu, mai puțin, ce-i drept, până prin 2002, cred. Simțeam că pierd vremea cu jurnalul.

Tot în perioada aceea am început să mă gândesc serios la părăsirea ashramului, conștientizând rolul de roboțel sau de negru pe plantație. Astea erau cuvintele mele de atunci. Eram singur în decizia mea și niciun prieten nu mă susținea. Toți prieteni mei erau acum yoghinii din ashram, iar eu nu am ezitat să-i părăsesc când am simțit că ce se întâmpla acolo era complet în neregulă.

Și L cocheta cu ideea, dar el a plecat mult mai târziu, prin 2005 sau 2006 ... nu mai știu. Criticam împreuna ipocrizia, minciuna, bârfa, fățărnicia, lașitatea, egoismele pe care le observam atât la yoghinul de rând cât și la VIP-uri. Dar el nu a avut curajul să se rupă odată cu mine.

Remarc acum în jurnal, că L după ce a citit cartea „Conversații cu Dumnezeu” de Neale Donald Walsch și-a scris pe fiecare unghie câte o literă „ S U G I P U L A”. 

Ideea a fost că acele cărți te scoteau din anumite paradigme și limitări mentale, din ideile sectare de la MISA, din vinovăția și frica pe care Bivolul o inducea în mentalul oamenilor, prin stilul lui dur, judecător, aspru, nimicitor ... Erai vinovat că existai, mai ales dacă erai bărbat ... Din larve nu ne scotea. Eram în mare măsură, copii, totuși ... Iar cartea aducea în conștiința noastră un Dumnezeu cu adevărat iubitor, care ne iubea cu adevărat, care ne scotea din paradigma fricii și vinovăției de tip creștino-misan, o carte care îți explica spiritualitatea într-un mod extraordinar și eliberator.

În acel an, apăruse și cartea „Conversații cu Dumnezeu 2”, care devenise un pic mai pragmatică și în care se punea accent pe echilibrul dintre economie și ecologie, adică fix ce făceam eu la Economia Mediului ... Mă simțeam acordat, cu misiune mesianică . Frumoasă sincronicitate, dar cum am aflat mai târziu, complet inutilă. Întreaga facultate, tortura îndurată, stresul, au fost absolut în van și nu mi-a folosit la nimic în viață ... absolut la nimic. ... până în prezent. 

Chiar mă gândeam atunci să-i scriu lui Neale Donald Walsch să-l întrebe pe Dumnezeu în privința unor probleme cu care mă confruntam și a școlii de yoga, legat de Gregarian. Cred că am trimis scrisoarea. Dar nu mai sunt sigur. Poate voi găsi informația în jurnalele următoare.

Paranteză ... Călin Georgescu, actualul președinte ales, are și el tot specializare pe mediu și pedologie ... Mda ...

Tot pe atunci îmi doream să pot scrie mai repede la tastatura computerului și începusem să scriu în PC poezia „Dacă” a lui Rudyard Kipling, mă cronometram și încercam cu fiecare rescriere să tastez mai repede și în același timp să o învăț. Cred că o scrisesem pe spatele unei yantre mari cu Shiva, din aia mare cât peretele.

Începusem să găsim noi versiuni ale poeziei, ne puneam creativitatea la lucru și reîncepusem să intram gradat în legătură cu lumea pierdută din afară, prin muzică. Ascultam „La Familia”, „BUG Mafia”, N&D (eram disperați amândoi cu Delia, femeia perfectă pentru noi la vremea aceea). 

Deoarece cumva ne suprimasem limbajul de cartier cu care crescusem toată viața, cât timp am fost în ashram, când am reauzit limbajul de cartier din versurile lui BUG de ex, îmi rezonau în cap cu zilele. Efectiv, eram fascinați de modul dur, tăios, penetrant al versurilor lui BUG, energia masculină grosieră, de pușcărie care emana din versurile și muzica lor plină de bass. Noi ne cam efeminasem, rafinasem, iar întâlnirea cu muzica hip hop românească a fost inițial șocantă și ne bântuia creierele.

Iată mai jos câteva versiuni ale poeziei Dacă .

Aici versiunile la poezia Dacă, scrise de L :

DACĂ (REMIX HOOD)

"De ești centrat în tine când “fraierii” se agită

Și nu reacționezi chiar dacă asta vor

De poți rămâne calm până-n ultima clipă

Fără să te-afecteze deloc spusele lor

Sau când prieteni buni îți trag prea ușor țeapă

Și vremurile bune, uitării sunt lăsate

Dar tu nu pui la suflet, îți ții coloana dreaptă

Nu îi judeci prea aspru, ci mergi tot mai departe

De poți peste buleala accidental produsă

Să treci fără regrete și să nu-ți pice greu

Dacă rămâi neutru cînd toată treaba-i dusă

Și parcă nu te-ajută nici bunul Dumnezeu...

Și chiar dacă succesul din prieteni, dușmani face

Dar tot cauți succesul crezând în steaua ta

Dacă în vremuri grele tu ai în suflet pace

Și ești oricând în stare s-ajutzi pe cineva

Dacă n-apleci urechea la bârfă idioată,

Iar celor ce-o propagă , nu le zâmbești de sus

Dacă rămâi în spate, când toți buluc se bagă

De poți să crezi în tine când toți spun că ești dus

Sau dacă toți acuză o vină ce-o porți tu

Dar tu greșeli în viață ți le consideri lecții

De poți să-ți ceri iertare sau s-arați degetu'

Și critici de la alții să le consideri frecții

De nu intri-n discuții la care nu vezi rostul

Și dacă doi se ceartă, să-ți vezi de treaba ta

Când "știu" alții mai bine, fă conștient pe prostul

Și sfaturi gratuite la lume nu mai da.

De poți păstra secret atunci când ți se cere

De poți să nu te lauzi chiar dacă fapta-i mare

De nu cauți în ochii oricui apreciere

Și când ești lăudat să nu-ți pese prea tare,

Succesul sau eșecul tot una să iți pară

Când ești căzut de tot să te poți ridica,

Dușman, om drag , prieten, lovind să nu te doară

Și chiar dacă au greșit, ușor să-i poți ierta

De poți să te susții când ai greșit imens

Și ai curaj să spui că este vină ta,

De cauți să traiești oriunde ai fi, intens

Și să ingheți momentul, făcând timpul să stea

De poți rămâne martor la tot ce ai în fața

Fără să te distragă imaginația

Doar starea de prezență să-ți fie scop în viață

Să vezi în orice clipă șansa să intri-n ea,

De nu cauți să-ntorci palme ce ți-au fost date

Pentru că știi prea bine, își vor găsi răsplată

De crezi în șansa ta când nimeni nu mai poate

De nu spui în iubire nicicând, ultima dată,

Sau dacă împotrivă îți este o lume-ntreagă

Și tu-ți urmezi calea, dar nu în ciuda lor

De vrei AICI și ACUM matricea să se spargă

Să te trezești din somn, s-ajungi nemuritor

De faci din viață joc, din joc să faci pasiune

Fără să urmarești a fi câștigator

Vei fi atunci frățica PERFECT în astă lume

Iar lumea pentru tine, va fi simplu decor."

ACTUALIZARE 2

"De poți să nu-ți pierzi capul, când toți în jurul tău

Și l-au pierdut pe-al lor, găsindu-ți ție vină,

De poți, atunci când toți te cred nedemn și rău

Să nu pierzi nici o clipă încrederea în ține.

De poți s-aștepți oricât, fără să-ți pierzi răbdarea,

De rabzi să fii mințit fără că tu să minți,

Sau când hulit de oameni, tu nu cu răzbunare

Să vrei a le răspunde, dar nici cu rugăminți.

De poți visa, dar fără să te robești visării.

De poți gândi, dar fără să-ți faci din asta țel,

De poți să nu cazi pradă nicicând disperării,

Succesul și dezastrul privindu-le la fel.

De rabzi să-auzi cuvântul rostit cândva de tine

Răstălmăcit de oameni, ciuntit și prefăcut,

De poți să-ți vezi idealul distrus și din ruine

Să-l reclădești cu ardoarea fierbinte din trecut.

De poți riscă pe-o carte întreagă ta avere

Și atunci, fără a scoate o vorba de durere

Să-ncepi agoniseala cu calm de la-nceput.

Și dacă corpul tău uzat și obosit,

Îl vei putea forță să-ți mai slujească încă

Numai cu strășnicia voinței tale-ncât

Să stea peste vreme așa cum stă o stâncă ...

De poți vorbi mulțimii fără să minți și dacă

te poți plimbă cu regii fără a te îngâmfa

De nici amicii, nici dușmanii nu pot vreun rău să-ți facă

pentru că doar Dreptatea e călăuză ta.

Și dacă poți să umpli minutul trecător

Să nu piezi nici o clipă din al vieții ton,

Al tău va fi pământul cu bogățiile-i toate

Și ceea ce-i mai mult chiar, să știi, VEI FI UN OM!"

 Aflat sub influența limbajului de cartier al lui BUG am scos și o variantă la șto:

CEDACĂ ... 

de Nisardadeagata Totul

De poți s-o sugi când toți se pierd cu firea,

În jurul tău și spun că-i treaba ta,

de poți lua muie chiar când omenirea

nu vrea, dar să-ți dea ar vrea.

Dacă de bășcălie nu ostenești nicicând 

nici de spermă goală nu-ți clatin botul drept,

dacă stropit pe gură, nu te răzbuni scuipând

și totuși nu-ți pui masca de jmecher sau ciumec.

Caca aștepți , dar nu cu penisul la gură

și nu o freci la cald, ci drept,

de nu răspunzi la pula tot cu pulă

dar nici prea bengos să pari și nici prea cocoșel.

Sau când futut în cur de oameni, tu nu cu răzbunare 

să vrei a le răspunde, dar nici cu limbi în cur.

De poți juisa, dar nu-ți faci curul glastră

de poți varia , dar nu faci "țeava" oțel

de poți să nu cazi pradă masturbării

iubirea și cu sexul privindu-le la fel.

De rabzi s-auzi un geamăt scos pe closet de tine

răstălmăcit de oameni, muradar și prefăcut.

De rabzi văzându-ți prezervativul distrus și din nimic

să-l relipesti cu ardoarea fierbinte din trecut :)

De poți riscă pe-o curvă întreagă ta avere

și toți ce-ai strâns o viață să fuți într-un minut

și-atunci fără a scoate un geamăt de plăcere

să-ncepi futaiul cu calm de la-nceput :))

De poți rămâne tu cu ea sculată

fără laba, far' de gând concret în cap , mereu

curva, iubita, la cap să nu te bată ,

c'altfel le-o dai la cioc sau poponeu.

De poți s-o freci clipă de clipă

s-o freci cu spor și să te-ntreci mereu.

Dacă ajungi să umpli minutul trecător

cu 60 de contracții, de penetrări mereu,

vei fi pe-ntreg Cartierul cel mai mare Zmeu,

și mai presus de toate, un Pește, perversul meu ... mic și bucălat.

Interesant e că L se plângea cumva de prietenii fățarnici, lași din anturajul lui, însă el însuși era unul așa, iar ceilalți l-au reflectat, erau doar o oglindă pentru el.

Cu Iașul a fost destinic cred. M-am îndrăgostit de O, apoi de Y și mai târziu m-am căsătorit cu Camelia, tot din Iași. Când eram în Iași, L, încă era în ashram și mi-a dedicat un vers, în momentele lui de creativitate, de care era doldora:

Fratele meu de la Iași , e cel ce mi-a dat pontu'  *

deci teatru-n alta parte aici nu mai punem botu',

ce sa iți zic frățică, și pe aici ca și-n Bucale

mult prea puține coaie și coloane vertebrale.

Cum e in capitală la fel este și-n Iași

prea puțini tovarăși, prea mulți prieteni falși,

prea multe vorbe mari, mult prea puține fapte

prieteni de mulți ani , care te fac (ți-o trag) pe la spate,

prea multe fețe relaxate și detașate,

prea multe texte golite (expirate, lipsite) de realitate,

prea multe unghii roase de gelozie in miez de noapte,

prea mulți ani care trec, dar fără rezultate.

Oricine-și are prețu', și asta ca succesu'

trezește-n orice fraier, invidia, disprețu'/

Noi nu pozam Ilarie în ce am vrea să FYM

noi te futem-n gura și-ți spunem ce gândim.”

* cred că se referea la faptul că i-am deschis ochii legat de MISA și alte aspecte negative de la yoga

În următorul articol voi posta și versurile pe care am cântat Hip Hop spiritual, pe negativul de la BUG MAFIA.

În fine, ca ultime observații mai interesante din acea perioadă, era că o vedeam pe O că poza mult și părea fericită, iar eu mă ofticam că o făcea fără mine, iar o parte din mine își dorea să eșueze. Mai târziu am aflat că în acea perioadă chiar eșua, dar purta măști.

La concursul de yoga din acel an am luat mențiune 1, dar am știut că la teorie am luat locul 1 atât dintre fete, dar și dintre băieți. Nu mai știu cum am aflat. 

În ciuda confirmărilor că mă ducea capul, tot sufeream și aveam momente de crâncenă lipsă de încredere în mine însumi. Degeaba faci yoga, ai realizări diverse, te plac femeile, dacă tu nu-ți vindeci traumele din copilărie, neîncrederea insuflată de tată și frate și de profesorii abuzivi. Psihoterapia este importantă în procesul de vindecare.

Ca o concluzie a acelei perioade, remarc faptul că tot ceea ce făceam sau nu făceam, era de fapt din dorința mea de a mă apropia de Dumnezeu. Permanent mă raportam la Dumnezeu, mă gândeam la Dumnezeu, aproape cu fiecare acțiune, gând sau faptă. 

Așa și? Ce am realizat ... m-am apropiat mai mult de Dumnezeu? Habar n-am. Cert este că eu am făcut acel mic pas către Dumnezeul din capul meu ... Oare Dumnezeu a făcut acei 10 pași către mine? 

Poate o să aflu până la sfârșitul vieții pe acest pământ ...

VA URMA ...

YOGA - Anul VI și EPILOGUL

Meditatiile de revelion, renunțarea la curs, fetițele din Japonia,  ziua lui G, cum am devenit vânzător de cd-uri și casete, prima mașină, accidentul și plimbarea cu dacia indoita si lipita cu scoci, la mare. prieteniile de atunci, hip hopul spiritual, îndrăgostirile, inițerea în Saundary-alahari (meditatia de 49 de zile cu lumânările, invocarea, yantra, medalionul de aur), meditatia din ashram pentru evitarea marelui cutremur din 7 Sept 2001, care urma sa vina „sigur sigur”, rugaciunea de 24 de ore, oxiterapia și multe altele. Scoala de soferi,  Clarvăzătoarea Valentina de la Pipera ...