YOGA - Începuturi (1995 - 1996) - ANUL I

Articol început în Noiembrie 2023

Acesta este un capitol foarte sensibil și dureros al vieții mele, care chiar și acum, după 22 de ani de când am părăsit mișcarea, încă mai are reverberații în viața mea, fiind ceva ce m-a marcat profund și definitiv cred ... 

Experiența mea nu este adevărul suprem legat de MISA și de yoga practicată în Romania, ci este doar percepția mea subiectivă, având la dispoziție informații limitate, dar totuși mult mai multe decât au avut alții. Evident că pot greși, evident că amintirile mele pot să fie fragmentate sau greșite. Evident că perspectiva mea poate fi una greșită deoarece nu sunt deținătorul adevărului absolut, însă acesta este adevărul meu, de „rătăcit” vorba lui Grieg ... cine mă crede bine, cine, nu, iarăși bine.

Simt să împărtășesc povestea mea, deoarece cred că ar putea ajuta și pe alții să ia decizii mai informate în direcția intrării sau aderării la o mișcare, cult sau sectă, dar în particular, în MISA.

Imediat ce am terminat liceul, mi-am dorit un an de pauză de școală, pentru a începe un nou capitol din viața mea. Simțeam că o luasem pe o cale rătăcitoare, cu alcoolul, țigările, petrecerile și simțeam un gol interior și din cauză că nu reușisem să am o relație cu niciuna din fetele de care mă îndrăgostisem platonic. Nu-mi plăcea timiditatea mea și nu prea aveam deloc încredere în mine, deși mă plăceam într-o măsură destul de mare. 

Trăisem în umbra fratelui meu, care nu mă ajuta să fiu un tip mai fâșneț, ci un tip slab și destul de complexat. Fără un tată și cu un frate ne-experimentat, lipsit de succes în viață, nu am primit un ghidaj pe partea masculină, așa cum mi-ar fi fost, poate, de folos.

Fratele meu începuse cursurile yoga la MISA în 1994, iar în casă au început să apară tot felul de cărți și casete cu muzică care mi s-au părut foarte interesante. El medita în camera lui, iar ritmurile muzicale care veneau către urechile mele, m-au fermecat de-a dreptul și mi-am zis că cei care ascultă așa ceva, nu pot fi oameni răi. Spune-mi ce asculți, ca să-ți spun cine ești.

ADOLESCENȚA - LICEUL cimitir al sufletului meu (1991 - 1995) - 15 - 19 ani

Nu am mai scris de mult despre povestea vieții mele deoarece nu am mai avut nici timpul și nici energia.

În anii ce au trecut, am înțeles că aproape pe nimeni nu interesează cu adevărat povestea altuia, decât dacă, poate are vre-un interes personal în asta sau e vorba de vreo celebritate ceva.

Oricum, chiar și soția mă judecă adeseori ca și cum nu m-ar cunoaște deloc indiferent cum îi descriu povestea mea, chiar și acum la 20 de ani de căsnicie.

Este vârsta la care se pare că m-am blocat emoțional sau așa-mi spune soția, marea „expertă” în psihologie. De aceea este important cred, să scriu ... Poate cineva se va simți mai inspirat să citească dincolo de cuvinte, printre rânduri, care ar putea fi problemele mele, dacă există cu adevărat, vre-una nerezolvată din această perioadă.

ADOLESCENȚA - (1991 - 1995) - 15 - 19 ani - sănătate, familie, prieteni, vecini, religia, muzica

 

Articol scris în februarie 2023, la 46 de ani

Repet ce am mai spus și în alte articole ... memoria îmi poate juca feste, mai ales când este o încărcătură emoțională mare, însă așa văd eu lucrurile acum. Și e posibil să greșesc ... Poate de aia am și acționat ca atare.

Am dedicat deja două articole acestei perioade din viața acestei personalități efemere, unul legat de LICEU cimitir all tinereții mele și altul legat de Sexualitate și IUBIRI ... Nu știu dacă o să mai dedic vre-un articol acestei vârste în afară de acesta, dar nu pot trece mai departe fără a consemna și alte povești și imbolduri care m-au propulsat mai târziu către o anumită direcție în viață și anume către ezoterism, conspirații, yoga, religie, mistere, științe de frontieră și către o atitudine anti-sistem în general. 

A fost o perioadă intensă, dusă la paroxism, asta și datorită schimbărilor hormonale majore evident, dar asta nu ne zicea nimeni. Nu înțelegeam de ce totul era mult mai intens, eram mult mai radicali, totul era ori alb ori negru, săream dintr-o extremă în alta și totodată eram într-o căutare a propriei identități.

 Personal simțeam să fiu altfel decât restul, non-conformist, dar era plin de non-conformiști în jur așa că eram un non-conformist sub acoperire sau nu exageram ...

Le voi lua pe domenii :

ADOLESCENȚA - (1991 - 1995) - 15 - 19 ani - cărți, reviste, ziare, almanahuri, filme și restul poveștii - un articol in curs de completare

Cărți, reviste, almanahuri, ziare

Filme: La piovra (1992), sclava isaura (1992) telenovelele, Dr. quinn 1993, sobolanii rosii (1991)

Hot Shots (Formidabilul 1991) Mr. bean

Desene animate: Macron 1 (92), Nils Holgerson, Captain planet,  Aventurierii spatiului, Saber Rider, Voltron, Sandy Belle, Candy, Pif si Hercule, Snorky, Strumfs, 

Majorat

Caritas, safi si Oglinda.

SUC BULA - marea idee de afaceri sau cu cersetoria comică

și alte idei care nu/mi vin acum, dar vor veni

ADOLESCENȚA - iubirile platonice, sexualitatea (1991 - 1994) - 15 - 18 ani

 După cum am povestit în primul articol dedicat subiectului „Îndrăgostiri, sexualitate - 7 - 14 ani (1983 - 1990)”, începeau să se dezvolte anumite complexe.

Articol terminat în 16.12.2022

Senzația mea până la vârsta respectivă (15) era că fetele care-mi plac mie sunt cumva distante, inaccesibile, un ideal imposibil de atins și nu se uită la mine, nu mă observă, nu observă semnele pe care evident le transmiteam ... timid, dar le transmiteam. Cred că acele fete dacă mă plăceau, observau că le plac. 

Eu am avut o dezvoltare hormonală diferită. Dacă majoritatea băieților din jurul meu deja pe la 13-14 ani aveau pilozități, vocea îngroșată, penisul mai dezvoltat, eu abia pe la 15 ani am început să dau primele semne ale pubertății. De la 15 ani eram deja un cazan hormonal sub presiune, iar intensitatea senzațiilor devenea extrem de puternică ... aproape de delirul psihedelic. 

Prima fată care mi-a plăcut în liceu a fost CM, dar nu suficient de mult încât să-i spun sau să inițiez ceva. Apoi, am intrat împreună cu majoritatea băieților din clasă sub mrejele altei zeițe a senzualității la acea vreme, AS. 

Ca și CE despre care am vorbit în capitolul anterior dedicat subiectului, AS emana acea vibrație a zeiței. Din păcate zeița era împreună cu SD (mai mare cu 2 sau 3 ani decât noi). AS părea mult mai femeie și evoluată sexual decât eram noi băieții. Era intimidant de emancipată comparativ cu noi. Eram fascinat să o văd cum se săruta cu poftă cu SD și ce dezinvoltă era, după perioada de închistare a comunismului. 

Câteva reflecții pe marginea sănătății mele ca și copil în perioada 7 - 14 ani (1983 - 1990)

Un articol scris prin August 2018

Blogulețul a împlinit un an ... ce trece vremea ... în ritmul actual de a scrie, mă prinde senectutea .... la fix, aș zice.

Azi voi vorbi un pic despre sănătate, plecând de la starea mea de sănătate ca și copil. Este un subiect  spinos și contondent pe alocuri.

DOMNUL NIMENI - Drumuri, alegeri, vise - 7 - 14 ani (1983 - 1990)

Un articol scris prin Dec 2017 la 41 de ani

Ieri m-am uitat pentru prima dată la dvd-urile de la banchetul de clasa a 12-a, de acum 23 de ani. Mulțumesc CC că mi le-ai oferit. Uitasem că a existat o filmare. 

Mă uit la manifestările mele de atunci și mă recunosc cu greu. Acum nutresc în proporție de 95% poate, alte gânduri, aspirații. Eram eu cel de atunci? Sunt eu cel de acum? Cine sunt eu?

Mă uitam la mine și mă observam cât de prins și identificat eram cu povestea mea de atunci, așa cum sunt prins și acum de povestea mea de acum. Câtă identificare, cât de tare ne luăm în serios.

Comicării din copilărie 1983 - 1990 (7 - 14 ani)

Un articol scris prin 2017

M-am blocat un pic în depănarea amintirilor deoarece sunt atât de multe și disparate, pe diverse categorii și fără o legătură coerentă între ele așa cum mi-aș fi dorit să fie pentru a păstra linia de până acum.

De asemenea mi-e greu să le pun într-un context mai larg care-mi depășește propria persoană, dar mă voi strădui.

În plus spre bucuria "dujmanilor", în ciuda unei medii de 400 - 500 de vizionări/articol, nu prea se înghesuie nimeni să-și dea cu părerea ... Nici pro, nici contra. Ignorare totală ... Nici din partea celor care la început mai ziceau una alta. Zici că sunt omul invizibil ... LOL

Primele întâlniri cu religia 1976 - 1990 (0 - 14 ani) - Botez, Crăciun, Paște, alea alea ...

Deoarece se apropie Crăciunul și am intrat deja în perioada sărbătorilor de iarnă, odată cu Moș Niculae simt că cel mai potrivit subiect pe care-l pot aborda, este despre primele mele întâlniri cu religia, mai mult sau mai puțin conștiente.

Sunt conștient că acesta este unul dintre acele subiecte tabu care pot deschide o cutie a Pandorei, dar la câte reacții am avut la articolele publicate până acum, se pare că nu am de ce să-mi fac vreo problemă.

Primele cărți, reviste, almanahuri și alte forme de informare scrise 1983 - 1990 (7 - 14 ani)

O mare parte a copilăriei mele am petrecut-o citind.  

De curând am văzut un filmuleț cu o fetiță genială, care la 11 ani produce opere complexe și care spunea că alege să citească mai degrabă decât să se uite la filme, televizor, pe tabletă, telefon, deoarece vrea să-i rămână imaginația vie, căci cei care îi lasă pe alții să le stimuleze imaginația, cumva le-o ucide sau o diminuează, o face mai leneșă. 

Sunt recunoscător într-un fel, că nu prea am avut de ales (deși am petrecut o mare parte din timp hrănindu-mă cu impresii și prin alte canale, așa cum am specificat în articolele anterioare). Recunosc că deși am avut o imaginație destul de mare, nu debordam de creativitate originală și poate cele mai importante momente de scufundare în imaginar erau cele creatoare de lumi, din cadrul cărților.

Filme, televiziune, teatru, primele reclame anii 1983 - 1990 (7 - 14 ani)

Una dintre cele mai fascinante călătorii din acest matrix, una care mă fascinează în mare măsură și în prezent, este călătoria în lumea filmelor, a informației vizuale primite prin diversele canale (deși sunt conștient, că de cele mai multe ori sunt doar otrăvuri ambalate frumos în zahăr).

La acea vreme bineînțeles (83 - 90), principalele canale erau televiziunea, cinematograful și video-urile. Nu aveam net și nu am avut încă 10 ani (după 90) și tânjeam enorm să vedem cât mai multe desene animate în principal, dar și filme, preferatele fiind cele SF, însă tot ce primeam de la TV și pe alte canale era ok.

Să le luăm pe rând și în ordine cronologică.

Apropierea de muzică - 7 - 14 ani (1983 - 1990)

Continui acest experiment personal nebunesc și destul de inutil (așa pare momentan, din cauza "fabulosului" răspuns, dar pur și simplu simt să scriu în continuare) cu încă un capitol important al călătoriei prin matrix: mreaja muzicii.

Consider muzica una din mrejele acestui matrix și a fost și este una dintre marile pasiuni ale acestei vieți. O consider vitală pentru sufletul meu și simt că m-a ajutat în momente de răscruce ale vieții, fiind chiar în anumite momente, singurul alean, singura lumină. Fără muzică viața mea, ar fi fost infinit mai goală, un infern și cred sincer, că dacă nu ar fi existat muzica, probabil că plecam mai repede de pe această planetă. 

Fumatul și prima Cola - 7 - 14 ani (1983 - 1990)

După cum a zis în articolul despre perioada până în 7 ani, am început să fumez la 7 ani. Bineînțeles că anturajul, băiețașii de cartier, tatăl meu, cu toții au fost un factor care m-au pornit pe acest drum, însă cel puțin până la 13 ani, fumatul a fost ceva fără o prea mare constanță, nu trăgeam în piept fumul și ne prosteam și noi să părem mai adulți. 

Pufăiam diversele tipuri de țigări, să vedem ce este domnule așa de deosebit la ele, însă de la bun început nu am înțeles de ce și cum, ce este așa de atractiv la ele, în afară de faptul că te fac să pari mai interesant și mai "jmeker dă cartier". 

CĂLĂTORIA ÎNTUNECATĂ A FURATULUI - 7-14 ani (1983 - 1990)

Deoarece efectiv nu găsesc timpul să mă așez și să-mi aștern memoriile, o voi face pe capitole mai micuțe. Poate nu întâmplător memoriile se aștern la vârsta pensionării. Oricum cred că mă apucă pensionarea cu acest jurnal intim deoarece cel puțin pentru perioada ultimilor 15 ani mai trebuie să treacă ceva vreme până voi putea scrie deoarece sunt evenimente încă vii, acute, persoane foarte vii și implicate în toate aceste evenimente, dureri prea recente ca să fie privite cât de cât obiectiv, lucruri peste care vor trebui sa treacă ceva ani buni ...

Înainte să vorbesc despre ce mi-am propus să spun astăzi, vreau să remarc faptul că ultimul articol are aproape 2300 de vizionări ceea ce este un pic ciudat , deoarece articolul anterior a ajuns doar aproape de 500, iar restul se învârt pe la 100 - 200 - 300. Ca o dublă verificare am și counter-ul de la Histats pe blog care nu mi-a confirmat avalanșă de vizionari de la ultimul articol despre Gen. 1. Nu știu ce sa cred. Tind să cred că Histats are dreptate, că mai mult de vreo 500 de vizionari nu a avut acest articol deoarece feedbackul este extrem de slab. Sunt câteva like-uri și cometarii pe facebook și atât. Dacă era o prezență atât de fulminantă (2300 de accesări ale acestui articol) presupun că ar fi existat și un feedback mai consistent. 

Sau poate Elena are dreptate: prea puțini se înghesuie să se bage cu "nebunul" în seamă.

VISÂND LIBERTATEA - Viața în comunism, revolovitura din 89 privită prin ochi de copil (1983 - 1990) 7 - 14 ani

Crescând ca și copil în comunism accepți lumea adulților din jurul tău ca un fapt normal, ceva firesc ... cine ești tu să pui la îndoială ce se întâmpla în jurul tău? Nu înțelegi de ce-ul și cum-ul însă cert este că la un moment dat vrând nevrând am început să compar lumea din jurul meu cu ce vedeam în filmele mult hulitului occident imperialist, în Nekermane șamd și-mi dădeam seama că nu poate fi totul atât de rău dincolo, dimpotrivă. Era o constatare dureroasă.

Încă din primii ani de școală, în care ni se servea din toate unghiurile, propaganda deșănțată, începeam să miros minciunile. Minciunile oferite la Teveu cu mulțimea de recolte produse la hectar, cât de îmbelșugată era țara noastră șamd contrastau izbitor cu sărăcia din casele noastre, cu raționalizările, cu frigul din case, cu umilința continuă pe care omul muncii trebuia s-o suporte, zi de zi, stând la cozi la orice. Doar la compot de prune și creveți nu era coadă, în rest la orice era coadă.

Gimnaziul la Școala Generală nr. 1 din Câmpina (1983 - 1990)

Am postat pe feisbuci câteva dintre pozele din copilărie, printre care și câteva din pozele cu colegii din generală, fără a avea niciun gând ca vor fi vizionate cu adevărat, fără să urmăresc vre-un scop anume, fără să-mi doresc să reînnod vreo prietenie sau ceva (după cum am afirmat în articolul trecut mi se par niște etape în călătoria sufletului prin matrix). Dintre colegii și prietenii din generală aveam în listă doar 2, iar într-o zi două, au apărut din eter și ceilalți. Uimitor.

Cei cu care sunt prieten în fb găsesc și etichetele - cine este deranjat de apariția chipului lor aici sau în fb să-mi zică (deja două colege și-au anunțat dorința asta).

Relația cu familia între 7 - 14 ani (1983 - 1990)

Trecând prin amintiri, realizez ce viață plină am trăit până la o anumită vârstă și cred că s-a meritat să vin aici pe acest pământ, chiar și numai pentru această copilărie. Sigur, mi-ar fi plăcut să mă simt mai iubit de tată și frate și nu m-ar fi deranjat, sincer să fi trăit o dragoste împărtășită din aceea pură cu una din fetițele de care am fost îndrăgostit, mai eliberată de sex. Poate data viitoare ... dacă va mai fi.

Jocurile Copilăriei - 7 - 14 ani (1983 - 1990)

Surprinzător, puținele reacții avute la articolul anterior au fost pozitive. Probabil că nu am început să vorbesc încă de alții, ci doar de mine însumi, încă nu am atins credințele mai adânci, considerate și mai tabu poate, decât sexualitatea: religia, politica, tradițiile, dar o să ajungem și la ele în alte capitole.

Dar să continui de unde am rămas căci am extrem de multe lucruri de spus despre această vârstă foarte importantă pentru formarea "mea" ca și individ, personalitate, ego.

Deoarece nu doresc să folosesc de fiecare dată ghilimelele când vorbesc de corpul meu la persoana I și să mă disociez mereu de acesta privindu-l ca din afară (ca pe o haină ce o îmbrac, un costum spațial de explorare a acestei realități), o să păstrez limbajul convențional.

Îndrăgostiri, sexualitate - 7 - 14 ani (1983 - 1990)

Am stat și am reflectat  de cele spuse de George Bernard Shaw în poza de mai sus și nu știu cum să interpretez ... deci se pare că sunt și un prost (când veți afla câte prostii am făcut în viață veți realiza și cât de mare).

Deci faptul că sunt prost, a spune adevărul nu e periculos pentru mine sau nu realizez cât de periculos este? Adică ești atât de prost că nici nu realizezi cât e de periculos? Sau ce vrea să spună Shaw? Poate îmi oferiți un indiciu.

Probabil, din comentariile voastre voi afla cât sunt de prost :)

Aventuri în Matrix în perioada 7 - 14 ani - prima parte (educație, traume) - 1983 - 1990

Multmesc Elena și Sabin pentru primele 2 comentarii primite, foarte de suflet! Am câteva aprecieri pe feisbuc și câteva încurajări de pe la prieteni să continui să scriu, cu mențiunea să nu-i amintesc pe ei decât poate sub pseudonim ... lol ... exact ce bănuiam. În plus am atins cifra "record" de 135 de citiri, la ultimul articol, ceea ce pentru un neica nimeni e mega bine. Asta îmi aduce aminte de faza din filmul Deuce Bigalow (Un Gigolo de 2 bani) când Deuce (Rob Schneider) a făcut primii lui bani ca și gigolo suma "record" de 10 $.