În ultima zi n-am mai avut chef de plajă așa că ne-am strâns bagajele și ne-am mai plimbat un pic prin interiorul insulei. Am mers la Mânăstirea Sfântă a Bunei Vestiri a Fecioarei Maria și apoi am văzut câteva puncte panoramice ale insulei, foarte apropiate de cel mai înalt loc al insulei, aflat la 426 m înălțime. Data aviatoare o să ne suim și pe acele culmi, la picior. Am văzut oameni sus pe stânci, iar acum că am cercetat harta, am văzut trasee pe acolo.
Inițial am vrut să ne întoarcem la peninsula Plakes să facem sărituri de dimineață, în apă, deoarece e soare doar până la prânz acolo, dar eram deja destul de obosiți și nu am vrut să fim pe fugă cu bagajele și cu tot. Așa că, sperăm din tot sufletul să revenim acolo, căci ne-au rămas multe de vizitat și de ce nu, de revăzut. Unele locuri din Skiathos merită văzute și revăzute de nenumărate ori. De așa frumusețe paradisiacă e greu să te plictisești sau să te saturi.
Dar iată traseul din această ultimă zi:
Nu se putea să nu mai ne plimbăm o ultimă dată prin orășelul Skiathos, ca să luăm niște suveniruri și să ne imprimăm în suflet frumusețea locului.
In Grecia, ochiul ar fi un simbol de noroc.
Nu știu care e treaba cu aceste lingamuri, în afară de fapul că sunt amuzante. Nu știu de vreo tradiție a lingamului în Europa, așa cum este Asia, mai ales în India și Japonia.
Un copac interesant cu niște fructe parcă din altă lume.
Drumul către mânăstire este asfaltat, iar locația ei, este idilică. Așezată pe pantă nordică, este mai protejată cred, de soare. La fel era și schitul vizitat cu câteva zile în urmă. Cei care fac astfel de locașuri, știu să aleagă cele mai bune locuri. Ca și în România de altfel.
Este fascinant să vezi la un loc atât specii mediteraneene, cât și specii din zona temperată, dar și palmieri: stejari, pini, chiparoși, tuii, măslini, leandrii șamd.
Surprinzătoare abundența vegetală a zonei, totuși.
Mânăstirea este realizată cu un bun gust desăvârșit, având un aer, nu știu cum să zic: fermecător, dar misterios, romantic, dar sobru, pictural ...
Un stil arhitectural unic ... totul pare făcut cu pietre suprapuse, fără lianți. Foarte interesant!
Tot acolo am văzut aceste flori cu așa multe culori combinate. Oricum, peste tot, flori multe flori și cred că tot anul, insula este verde.
După mânăstire am mers să vedem o panoramă a orașului Skiathos de undeva de foarte sus.
O casă cu o arhitectură ciudată, cocoțată sus sus.
Un pic triști că trebuia să părăsim acest loc de vis.
În filmarea de mai jos, pe lângă mânăstire și împrejurimi, veți vedea și imagini de pe drumurile parcurse pe dealurile Skiathosului, dar și imagini de la decolare și aterizare.
Concluzii: Skiathos este un loc de vis pe care am avut norocul extraordinar să-l putem vizita, o insulă perfectă, după gusturile noastre, un loc în care am reveni mereu și mereu. Dacă am mers de atâtea zeci de ori la Marea Neagră și ne-am tot întors, aici, cu siguranță aș merge mereu. Dacă nu am avea de ales decât Skiathosul ca destinație pentru mare, am fi extraordinar de mulțumiți. Oricum ne-au mai rămas multe plaje de vizitat și locuri din insulă de parcurs, ca și element de noutate, dar chiar dacă nu ar mai fi existat, tot ne-ar face plăcere să revenim.
Când eram copii, mergeam la un hotel și la o plajă în general, pe care timp de 10 - 12 zile doar pe aia o vedeam și eram relativ mulțumiți. Acum ai zeci de plaje la alegere, de o frumusețe absolut fascinantă, de care sincer, eu personal, cred că nu m-aș plictisi așa ușor.
Ne-ar place să locuim în Skiathos. Ca și în Thassos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vă rog păstrați decența în limbaj, iar dacă aduceți critici, mențineți un limbaj civilizat, logic și argumentat pentru a fii o critică constructivă. Mulțumesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vă rog păstrați decența în limbaj, iar dacă aduceți critici, mențineți un limbaj civilizat, logic și argumentat pentru a fii o critică constructivă. Mulțumesc!