.: SKIATHOS - Ziua a 6-a - Croaziera la plaja Lalaria și la plaja, schitul și ruinele Kastro + apus de soare la plaja Banana Mică

Continuare de la SKIATHOS - Ziua a 5- a - Vizite în zona plajelor Kanapitsa, Agia Eleni, Koukounaries 2, Schitul Ekklesia Panagia Ikonistria, plaja Megalos Aselinos și apus la plaja Kolios și filmare cu drona la Vromolimnos

Pentru a ajunge la plaja Lalaria, cea mai faimoasă și frumoasă plajă din insulă, singura posibilitate este cu un vapor, barcă, șalupă ceva. Am sperat că poate există vreun drum totuși, vreo potecă ceva, să facem economie, dar după cum o să vedeți, doar cu pioleți și frânghii se poate ajunge acolo, pe uscat.

Pentru siguranță, trebuie să vă programați îmbarcarea cu cel puțin o zi înainte și să dați un avans, la angajații care stau în port pe lângă peninsula Bourtzi.

Existau mai multe variante de croazieră, din care rețin una mai lungă, de vreo 7 ore, care costa 35 de Euro/pers și care te ducea pe la insula Skopelos, unde puteai vedea bisericuța din vârful stâncii, cea care apare în filmul Mamma Mia și alte obiective de acolo. Apoi erau două croaziere, una scurtă: plaja Lalaria, Dark Caves și zona Kastro (plaja, ruinele și bisericuța de acolo, de sus , de unde era panoramă frumoasă - o să vedeți poze și filmări mai jos) pe care am ales-o noi și una lungă, în jurul insulei, care implica și un apus de soare în insula Tsougaria, care este în sudul Skiathosului.. Mai existau și alte combinații, gen să vezi apusul din Lalaria, să mergi în Skopelos și în Skiatos în aceiași zi, șamd. Poate data aviatoare, alegem o croazieră diferită.

De banii ăștia nu primești nimic altceva, decât călătoria. Am impresia că în Thassos, ni s-a dat o apă sau ceva. Nu mai sunt sigur. Se mai oferea posibilitatea să pescuiești și să gătești peștele prins. Aici, nu se oferea nimic în plus.

După croazieră am avut timp să mergem în capătul celălalt al insulei să vedem și plaja Banana Mică.

Iată zonele vizitate în această zi:

Plaja Lalaria este considerată un simbol al insulei Skiathos și pe bună dreptate. Citisem despre ea, văzusem filmări, știam aproape tot ce se putea știi despre ea și am considerat că este important să o vedem, în ciuda prețului destul de piperat. Nah, să dai 25 de Euro/pers să vezi o plajă, poate părea mult, însă să o vezi la fața locului, să te scufunzi în acele ape fabuloase de un turcoaz profund, cristalin, să descoperi cum este cu adevărat la faimoasa gaură din stâncă, măreția acelor pereți calcaroși, este dincolo de cuvinte. Iar din punctul meu de vedere, nu numai că a meritat toți banii, dar m-aș mai duce odată. Deci e o plajă în top 3 pentru mine, la concurență cu Marble din Thassos și Koukounaries. Este de neratat!

Însă, înainte de a ajunge la plajă, am văzut cu această ocazie partea estică a insulei, care din punctul meu de vedere, este cea mai puțin spectaculoasă, mai aridă, mai stearpă.

Aici plecarea din port

Partea Estică

Apoi, căpitanul vasului știa că vom trece, SURPRIZĂ, și printr-o zonă cu delfini, foarte aproape de zona Lalaria. Nu știm de ce se strâng în acea zonă mai des, dar am avut norocul să-i vedem. Posibil să fie mai mulți pești acolo, deoarece și pescărușii erau foarte mulți. În poza de mai jos se vede un pic, dar pe filmarea de la final o să-i vedeți foarte bine. Niște delfinuți, ca și cei din Marea Neagră.

Apa e foarte adâncă în zonă cred, deoarece este de un albastru infinit, vorba cântecului, de asemenea la 5 metri de mal, deja apa avea 4-5 m. Era suficient de adâncă ca vaporașul nostru să se apropie suficient de mult de mal și să întindă scara de lemn d la vaporaș până pe plajă, o scară de maxim 5 - 6 m, cred ...

Când am ajuns în zona Lalaria, vasul s-a depărtat binișor, să avem o perspectivă mai largă asupra peretelui abrupt ce domină plaja.

Plecarea a fost la ora 10 din port, iar la Lalaria am ajuns în aproxmativ 30 de minute . Am avut două ore la dispoziție să ne bucurăm de această plajă spectaculoasă, două ore care au zburat extrem de rapid.

Plaja e cu pietricele care-ți fac un masaj intens la tălpi, aproape insuportabil de intens, așa că cel mai bine luați-vă pantofii de apă sau sandalele și în apă.

Iată mai jos câteva imagini din dronă și o filmare mai lungă asupra zonei, cu drona ... deoarece merită!

VEDEȚI AICI FILMAREA CU DRONA

La capitolul filmări din apă, consider acestă zonă NUMBER 1 din ce am filmat până acum, iar gaura din stâncă de sub apă, ceva de excepție. Din filmarea din dronă se poate vedea lumina ce străbate de sub apă, prin gaura din stâncă, din stânga găurii mari, vizibile.

În plus în partea dreaptă, spre Vest, a plajei, există și o grotă mărișoară în care am intrat prin apă și am filmat. O ditamai grota cu plajă în interior. Spectaculoasă.

VEDEȚI FILMAREA DIN APĂ, DAR ȘI MALUL AICI

De la Lalaria, ne-am îndreptat spre zona Kastro, un loc care între anii 1300 si începutul anilor 1800 a fost destul de animat, acolo fiind construit chiar un mic sătuc, cu căsuțe și biserici, asta deoarece era mai ferit de pirați, însă locul a fost intens dezbătut de venețieni și otomani, dar și de pirați, pentru ca după 1830 când locul a revenit Greciei, a intrat în dezolare, oamenii au luat materialele de construcție de acolo și au construit în zona orașului Skiathos și spre sudul insulei, deoarece pirații se mai liniștiseră. Acum este un loc unde sunt niște ruine, dar și o bisericuță și se mai construiește și consolidează ceva.

Vaporașul se strecoară și printre stâncile maiestuoase din capătul zonei Kastro, acesta fiind un plus față de cei care ajung cu mașina în acea zonă. Deci da, există o parcare aproape, dar nu știu care e calitatea drumurilor până acolo. Am impresia că sunt din pământ.

În partea de jos există o plajă drăguță și o tavernă, dar ce m-a impresionat cel mai mult, este că acolo curge un izvoraș, cu un debit destul de mare, ținând cont de cât de uscată este insula în Octombrie. Apa era aproape rece, dar bună la gust. Numai bună pentru a te răcori după urcuș. Nu mă mir că au ales oamenii acest loc atâtea sute de ani. Este mai izolat, dar ai și apă frate. Am înțeles că există și o fântână pe undeva, nu știu.

Am avut la dispoziție o oră să vedem locul. Cam din scurt, deoarece trebuie să cam alergi până pe vârf la panoramă. Nu prea ai timp să te lejerești. Eu eram cu piciorul încă în pioneze și am tras de mine ca de hoții de cai să ajung până sus. Am fost singurul focalizat pe acest obiectiv, deoarece știam că nu pot alerga la nevoie, așa că m-am mișcat cel mai cu talent din grup, în ciuda durerii.

La urcare o să vedeți un indicator către Agia Ioannis către stânga. Eu am mers pe acolo, dar acela e traseul mai lung cu vreo 10 min. Traseul mai scurt este prin dreapta. Mie mi-ar fi fost de mare folos această informație, căci mai scuteam 10 minute de chin. Poate vă va fi și vouă ...

După Kratos, pe drumul de întoarcere, există două grote interesante, care se pot vedea din vapor. Apa este de un albastru senzațional. Grotele nu sunt cine știe ce. Mai mult numele e de ele, dar apa, are o culoare aproape ireală. Parcă e din spațiul oniric.

Din croazieră am mers la plaja Banana Mică să ne buciurăm de încă o baie și de încă un apus, care de data asta a fost senzație. Unic.

Drumul către Banana Mică e comun parțial, cu cel de la Banana Mare. Și aici am întâlnit niște indivizi cu mașinuțe de golf care verificau, poate, proprietatea. Bariera se ridică pentru diverși, doar la cerere. La un moment dat a venit cred, vidanja și au așteptat până a apărut unul cu mașina de golf să ridice bariera. Nu era un sistem activat de la distanță. Nu știm cum e în sezon, dar și plajele de la Banana par concesionate sau ceva, de cei ce aveau resorturile din zonă. Mi se pare o fază de porc. În fine ...

La păsăroiul negru ... de la soare.

Nisipul e fin. În apă nu am văzut bolovani decât pe marginile plajei. Există câteva alge din acelea lemnoase ici colo, dar nimic deranjant. Algele alea sunt destul de inofensive, inodore. Și aici, plaja mirosea a flori.

IATĂ AICI FILMAREA DIN DRONĂ

IATĂ AICI FILMAREA DIN APĂ

Un apus de senzație. Cu alte ocazii, soarele nu era prea vizibil din cauza norilor, dar acum soarele a apus ca și cum ar fi coborât din nori. Camerele nu au putut surprinde în detaliu ce am văzut noi cu ochiul liber. Din păcate, pe poză nu se vede distincția clară a soarelui față de nori, în momentul ieșirii aparente din nori. Un apus absolut memorabil, pictural, poetic ... nu știu cum să spun altfel.