VAMA BUZĂULUI - AUG 2022 - Valea Strâmbului (a Fetii), cascada și cabana Pirușca, cheile Strâmbului

Masivul Ciucaș ca și Masivul Postăvaru și alte zone muntoase din zona Brașovului continuă să ne surprindă în mod foarte plăcut. Este un loc unde revenim cu drag și a mai rămas foarte mult de explorat. Chiar și aici unde am mers în weekend-ul trecut nu am apucat să explorăm decât parțial zona, cât să ne facem o idee despre ce avem de făcut pentru drumețiile viitoare. 

Locul l-am ales încă din iarnă, explorând prin Google Earth zona. Nu am găsit nicio descriere a zonei pe nicăieri, nu știam cum e drumul, apărea pe aplicație o zonă de campare și o poză sau două, niște puncte turistice marcate pe hartă și în rest mai nimic, de aceea am bănuit ca va fi o zonă destul de sălbatică și nerciculată sau așa speram. Nu știam ce vom găsi, dar am plecat deschiși la aventura, flexibili, adaptabili în caz că drumul se dovedea prost sau ceva știind că zona e suficient de largă să ne așezăm cu cortul oriunde (deși ultima dată când am am campat în zonă au trecut niște jandarmi  și ne-au întrebat ce căutăm pe acolo).

Iată harta zonei explorate:

Liniile galbene sunt zonele explorate momentan. 

Primul lucru care ne-a surprins deosebit de plăcut a fost drumul. Știut fiind că în zonă nu sunt prea multe construcții și/sau obiective de văzut, sincer nu mi-am imaginat că vom găsi un drum atât de bine făcut în zonă. Am văzut însă destul de multe zone defrișate ... Deci se respectă hoții de lemne ... merg mână în mână cu drumarii. Așadar, drumul este circulabil cu mașină joasă până aproape de Șaua Ciucaș ...practic poți coborî din mașină cam pe la cota 1350 și de acolo mai ai vreo oră până la Vârful Ciucaș. Se ajunge la intersecție cu drumul care urcă din Valea Dâlghiului despre care am vorbit aici. Vedeți aici și video, cum arată drumul.

Singurul aspect negativ la acest drum este datorat faptului că lama buldozerului care a îndreptat drumul a realizat niște dâmburi de pământ pe margine și astfel nu mai poți accesa locurile de campare din zonă ... nu cu o mașină joasă, decât dacă ai o lopată la tine să dai pământul la o parte. 

Abia după cabana Pirușca se poate campa (deși există semn cu camparea interzisă), dar și în zona special amenajată din Valea Fetii, însă acolo e un pic cam aproape de drum, iar când e uscat afară se ridică praful sus. Ne-am făcut mașinile de comandă cu praful. Dar ne-am distrat făcând desene pe mașini.

Deși există o barieră (care era ridicată de data asta), iar semnele sunt clare, nimeni nu ține cont de ele. Cum ai putea in the middle of nowhere acolo, în sălbăticie? Deci poate fi cu risc să campezi acolo. Dacă apar jandarmii s-ar putea să se lege de tine. Noi ni l-am asumat ... ca de obicei.

Toate aceste restricții sunt de fapt făcute pentru a masca defrișările masive realizate în zonă. Asta se dorește de fapt. Iar în această crimă de mediu statul e mână în mână cu criminalii. Vezi AICI sau AICI sau AICI, zone defrișate sau cum se exploatează lemnul în zonă. Pe traseu poți vedea multe locuri cu lemne la marginea drumului, din copaci tineri, evident, nu căzături, lemni vechi sau ceva. 

În rest drumul e ok.

În poza de mai jos este o imagine cu un semn care ne arată o altă rută către cabana Ciucaș, ce o vom explora probabil, data aviatoare când vom ajunge în zonă.

Nu există semnal GSM în zonă în nicio rețea. Doar în zona cascadei Urlătoarea re-vine semnalul. Zona unde ne-am făcut noi camparea este la 10 km de zona cascadei Urlătoarea din Vama Buzăului.

Iată câteva imagini din zona de campare:

Locul este foarte larg. Acolo încap lejer 20 de mașini și 20 de corturi. Și există și un pârâiaș foarte lin cu apă rece și curată, care poate fi băută, (părerea mea) deși are și niște peștișori micuți.

În zonă există foarte multe zone de campare excepționale, însă unul din cele mai frumoase (pe valea Chirușca), destul de aproape de locul nostru de campare, era ocupat de unii de la un festival de PsyTrance ... Deși eram la peste 500 de m distanță și eram protejați de un versant de munte și pădure, muzica a răsunat non-stop, zi și noapte, cumva în fundal, ritmurile de bass și percuție fiind de-a dreptul nebunești, părerea noastră. Înțeleg să asculți o oră, două, trei, dar la tăria aceea a sunetului, să asculți non stop timp de 48 de ore (căci festivalul a ținut de sâmbătă până luni) așa ceva, mi se pare bolnav. Muzică de spălat pe creier. Plus că la un moment dat, pe la 2-3 dimineața au și început să urle la unison, de parcă se deschiseseră porțile iadului sau poate erau efecte de la muzică, nu știu, dar așa suna. Horror efectiv ... Nu știu ce substanțe să ingerezi să reziști la așa ceva. Repet, una e să asculți o oră două la intensitate normală a sunetului și alta e cu boxe de 2 m înălțime la maxim. GENUL ĂSTA de muzică.

A doua zi chiar am întâlnit pe drum o tipă cu aspect hippie, cu ochii umflați de plâns, pierdută complet în spațiu, la propriu și figurat (se certase cu iubitul ei) și nu știa dacă putea să treacă în siguranță de niște vaci. Fata era ca beată sau drogată ... era dusă cu vaca ...

Noroc cu muzica lui Mișu care a eclipsat muzica ce se auzea de peste munte și vale, care chiar ne-a oferit niște stări minunate, mai ales noaptea în jurul focului.  Am și dormit cu muzica lui la cap, să nu mai auzim așa tare muzica ălora. Nu am crezut că or să țină muzica toată noaptea, că altfel ne instalam mai sus un pic. 

AICI și filmarea din dronă de la fața locului.

Inițial am vrut să explorăm o zonă mult mai mare, însă una e calculul de acasă și alta socoteala din târg. Zona e mult mai vastă decât pare din Google Earth.

În prima zi am explorat așadar zona dinspe locul de campare spre Șaua Ciucașului, pe drumul auto. Am mers vreo 2 ore dus și o oră 45 la întoarcere. Traseul este ușor, accesibil cu orice mașină. Locurile sunt magice, sălbatice, fără construcții.

A doua zi am explorat cheile Strâmbului, cabana Pirușca și cascada Pirușca și un pic din traseul ce urca de la cabana Pirușca spre cabana Ciucaș (cruce albastră), traseu care are un urcuș brusc și o înclinație foarte mare. Mai ușor urcat decât de coborât. Nu am mers decât vreo jumătate de oră pe acel traseu, deoarece nu toată lumea era echipată pentru așa ceva.

 

Locul de campare de lângă cascada Pirușca ni s-a părut cel mai fain.

 

Cascada Pirușca 

 Este o cascadă în multe trepte, nu foarte înalte, de cel mult 2-3 metri fiecare treaptă, dar e complet neamenajată și inaccesibilă. Pozele nu sunt concludente deoarece nu se vede de copaci. În filmare se pot surprinde și alte unghiuri.

Mai jos e o poză de mai de sus de pe drum de undeva, văzută de sus, de unde începe 

AICI o filmare cu cascada văzută de undeva de sus de la drum.

 Aici am făcut baie (aici se termina practic cascada)

Cheile Strâmbului

La finalul excursiei am mers din nou la cascada Urlătoarea și am prins un fenomen unic. Dinspre cascadă se făcea un abur, datorat cred diferenței de temperatură între apă și atmosferă. Foarte frumos amenajat locul.

Cu ocazia asta, ne-am explorat curiozitatea de a vedea de unde iese apa, căci de jos se vede ca și cum ar ieși din pădure. Eram curioși să vedem cum e posibil să curgă apa printre copaci și totuși pădurea să reziste, să fie ok. Dacă ar fi curs apele prin pădure ar fi spălat de mult solul, așa că nu înțelegeam cum e posibil să reziste pădurea așa.

Dacă ar fi să aduni debitul apei care iese pe linia pădurii pe acei 50 de m de scurgere, ar ieși un pârău bogat. Deci, este unul dintre cele mai mari izvoare văzute vreodată. Apa iese fix din marginea pădurii, pe sub rădăcinile copacilor, din sol, iar la suprafață este uscat. 

Vedeți și mai bine în filmări AICI (cu tot traseul)

Mulțumesc Pupucik și Emiluș pentru unele din poze.

VA URMA ... sperăm