Dumbrăvița, Vlădeni, Grid (Jud. Brașov) - locuri mirifice, puțin cunoscute

 În ultima vreme ne-am propus să găsim cât mai multe zone mai puțin cunoscute, ascunse (la vedere), poteci mai puțin umblate, trasee mai puțin căutate, dar aflate în imediata noastră apropiere, la maxim 50 de km de Brașov.

Este adevărat că totodată am vrut să vedem și locația unor terenuri din zonă, pentru o eventuală mutare, locuință sau comunitate. Putem spune cu mâna pe inimă că unde am fost ieri, era mult mai pretabil pentru o comunitate decât ce am găsit noi acum 10 ani pe la Șinca Veche sau Gherdeal și mult mai aproape de casă, de Brașov la doar 25 - 30 de km. 

Îmi pare rău că nu am explorat mai mult atunci și am dat crezare doar altora în loc să ne ascultăm intuiția și experiența.

Prin apropierea locurilor vizitate ieri am trecut de zeci de ori în drumul nostru către Șinca Veche sau spre Pârâu sau spre Sibiu sau oriunde am mers mai departe în zona Țării Făgărașului și mereu m-am întrebat : dar acolo ce-o fi? Acolo când vom merge? De ce nu ne oprim niciodată să vedem și zonele astea? Era ca un făcut ... parcă mereu eram grăbiți să trecem și să vedem altceva. Acum am mers țintiți, chitiți ... și nu regretăm.

Iată așadar harta locurilor vizitate ieri:

Am vizitat o mică parte a acestei zone. Mai avem o grămadă de văzut și explorat, de colindat în acel areal de pe harta de mai sus. 

Valea Caselor

Așadar, prima explorare a fost a drumului forestier „Valea Caselor” ... nu auzisem niciodată de acest drum. Am mers efectiv la plesneală. Drumul se află între Dumbrăvița și Vlădeni, perpendicular pe drum. Drumul excelent, macadam, dar foarte bine făcut, cu pietriș mic, lung de vreo 4 - 5 km. 

În capătul drumului de acces există bariere, iar de acolo drumul continuă la fel de bun ... probabil că hoții de lemne sunt fericiți ... au o autostradă bună de furat (nu am văzut butuci pe drum, dar în capăt se vedeau urmele că au fost). Tot în acel capăt este o poieniță grozavă, izolată, retrasă, curată, traversată de un pârâiaș frumos. Un loc excelent pentru campare.

În același timp ne-am dorit să știm cum se poate construi totuși în acea zonă deoarece știam că era zonă extravilană. La final am mers către una din casele construite în zonă și am nimerit la domeniul unui consilier din Brașov, nea Nelu nu mai știu cum, care a fost suficient de amabil să ne explice că nu are forme legale (spre rușinea lui), dar e suficient de puternic, are spate, să-l doară la bască. Nu sunt acte pe terenuri, nu există dezmembrări, intabulări, puzuri sau alte forme legale care să permită să faci ceva legal acolo ... așa că faci haiducie,  țigănie ... Ceea ce mi s-a confirmat că dacă ai tupeu, ești suficient de puternic, ai o comunitate de oameni puternici în jurul tău, îți faci tribul unde vrei tu și ești lăsat în pace. Dacă stai după sistem, după autorizații, acte șamd, poate ești lăsat în pace, poate, dar totodată ești în vizorul lor, plătești impozite, ești în chinga lor. 

Tot el ne-a recomandat una dintre destinațiile pe care le-am vizitat ieri, locația de la „Trestioara” unde el avea terenuri de vânzare, dar despre asta mai jos un pic.

La final puteți vedea filmul întregii expediții.

Valea pârâului Popilnica

După „Valea Caselor” am mers în afara Vlădeniului spre Perșani, într-o zonă căreia nu i-am reținut numele, pe valea râului Popilnica ... nu este un râu, ci doar un pârâu. Nu am mers până la capăt, ci doar vreo 4 km unde am întânit niște oameni faini cre aveau acolo un domeniu de vacanță foarte drăguț cu rulote, căbănuțe, livadă, iazuri cu pești și izvoraș, direct din deal ... Locul e un refugiu perfect. Și ei ne-au zis că au pornit de la zero, încetișor, cu cortul, după aia cu rulota, apoi, au făcut o căbănuță mobilă, după aia una imobilă ... nu i-a controlat nimeni, iar valea are o mulțime de construcții imobile. 

În primii 3 km peisajele sunt frumoase, văile largi, deschise și am văzut nenumărate terenuri frumoase. Există spații imense unde te poți lejerii, iar noi am fost foarte atrași de locație. În film veți vedea exact de a la ce minute încep imaginile din fiecare loc vizitat.

Ne-a prins și o ploaie torențială în zonă.

Nu am văzut utilități în zonă ... niciun stâlp de curent. Semnalul telefonic era destul de bun peste tot. 

Mașinile de pe DN 1 se auzeau și la 3- 4 km distanță.

Văzusem ceva anunțuri cu terenuri în zonă, dar una e poza, alta e vizitarea la fața locului. Nu ai ce căuta mai aproape de 1 km de drum, părerea mea. Zgomotul mașinilor este continuu și destul de mare. Terenurile văzute ca anunțuri erau la câteva sute de metri de DN1. Nu merită ... cel puțin nu acum. Poate când se va face autostrada, se va mai diminua din traficul pe DN. Nu știu. 

Locul merită vizitat. Sunt și locuri de campare o grămadă.

Am înțeles că acest drum ajunge în Veneția De Sus. Pe hartă pare să se intersecteze cu un alt drum care vine direct din Vlădeni și ajunge în Veneția De Sus. Pe acolo o să mergem cu altă ocazie. Atunci o să completăm acest articol cu noile date. 

Zona Popasului Perșani

Am mers apoi în zona „Trestioara” (710 m) dacă am reținut bine cum se numește (posibil să nu), unde avea nea Nelu consilierul, terenul. Drumul trece pe lângă restaurantul popasul Perșani și merge pe creasta muntelui, printr-o zonă superbă cu mulți stejari seculari. Drumul este momentan foarte prost, dar accesibil și cu o mașină foarte joasă totuși, dacă nu plouă, dacă mergi cu mare atenție, dar am înțeles că în zonă terenurile sunt deja vândute în mare măsură, zona este declarată intravilană, are stâlpi de curent datorită celor 3 turnuri de telefonie din zonă.

Senzațional de frumoasă zona, dar stâlpii aceia de telefonie strică toată frecvența zonei. Nu aș sta acolo nici să mă plătești, decât cel mult o seară două. Semnalul la telefon este însă strong. Mai bun ca în oraș. Se auzea totul cristal, iar netul 4G full.  Posibil să fie și 5G acolo. Nu știu.

Prețul terenului în zonă 8 Euro/mp, dar omul e deschis la negociere ... După ce i-am zis că antenele alea sunt un mare inconvenient, singur a scăzut prețul la 7 Euro/mp. Dacă insistam și pe alte probleme, ajungeam la 6 ... Dacă vii cu banul în mână s-ar putea să scadă și la 5. Parcelele sunt de 5000 de mp însă. Omul nu părea dispus să ofere suprafețe mai mici și a recomandat să se unească mai multe familii pe o parcelă, dacă nu-și permit. Ca să știț ... 

Apoi am mers către Părău, pe drumul dintre Perșani și Grid, un drum excelent de macadam, dar pregătit pentru asfaltare, unde din nou am văzut niște peisaje senzaționale, spații largi, imense, nelocuite, nici măcar cultivate, ci pur și simplu fânețe și pădurici cât vezi cu ochii, care mi-au amintit că supra-popularea este un mit grotesc. Sigur, când stai în marile orașe, totul pare aglomerat, agitat, iar oamenii prea mulți și înghesuiți. Asta e strategia Agendei 2030, să fim adunați în orașe ca găinile din baterii, exact ce a vrut să facă și Ceaușescu, strămutând țăranii de la sate la orașe, „civilizându-i”. Adevărul e la mijloc. Munca la țară, continuă, grea, creșterea animalelor, poate abrutiza, însă dacă ești vegan și aplici permacultura și tehnologii moderne, ai și gândești, mai și faci ceva munci „telectuale”, munca la țară devine o bucurie. O filmare din zona Grid, la finalul filmului din Youtube.

Ne atrage mult zona OFF GRID a Gridului ... lol ... un nume predestinat poate. Chiar ne atrage mult. Poate nu întâmplător.

VEDEȚI MAI JOS (AICI) FILMUL ÎNTREGII EXPEDIȚII

Mulțumesc Camelia pentru o mare parte din poze, dar și pentru cele câteva filmări folosite 

(ea pozează mai mult, are ochiul format mai bine și simțul pozei și răbdarea să pândească momentele bune, eu prefer mai degrabă să filmez).