Toată lumea visează la locuri exotice, călătorii îndepărtate în paradisuri pierdute, în zone în care privitorii să rămână mască sau ceva, uitând că la doi pași de noi, cel puțin în această țară, există milioane de trasee și poteci neumblate.
Avem norocul să trăim într-una din cele mai minunate zone din Romania și aș zice că poate, chiar din lume, zona Brașovului. Unde întorci capul găsești frumusețe. deși avem zeci sau sute de trasee la activ doar în jurul Brașovului, tot nu am reușit să explorăm fiecare colțișor măcar pe o rază de 100 de km în jurul Brașovului.
De aceea, mai de voie sau nevoie, căci nu ne permitem să călătorim prea mult și prea des prin alte părți mai exotice și îndepărtate, vrem să facem cunoscută această zonă tuturor, ca lumea să descopere și locuri care nu apar pe nicio hartă turistică, dar care merită din plin atenția noastră.
Azi voi vorbi un pic de Valea Gârcinului, aflat la o aruncătură de băț de Brașov, un loc mirific și puțin știut, chiar și de Brașoveni. Mulți evită zona, deoarece drumul clasic trece prin cartierul de țigani din Săcele, pe nume Gârcini. De aceea pentru un prim contact cu acest loc am ales un traseu care evită cartierul țigănesc și pleacă de la cabana Piatra Netedă spre valea Gârcinului Mare.
APRILIE 2024
Iată harta traseului parcurs în Aprilie 2024.
La un moment dat se face o bifurcație ... Unul dintre drumuri merge spre valea Ramurei Mici și celălalt pe valea Gârcinului Mic, un traseu lung care poate duce departe către Timișul de Sus, Predeal și chiar Azuga dacă ții poteca.
Noi am ales de data asta să mergem un pic pe drumul Ramurei Mici, știind că mai devreme sau mai târziu drumul se va înfunda. Ziua era încă destul de scurtă, iar noi ne-am pornit târziu. Dar pentru o drumeție de 5-6 ore e foarte ok.
Iată câteva poze:
În ciuda apropierii de oraș și țigănie, locul este destul de curat și protejat. Nu am văzut decât vreo două construcții acolo, dar ca peste tot, existau urme de exploatare forestieră.
Există mai multe trasee de acces a zonei dinspre Săcele așa că poate data viitoare vom ajunge și din altă parte, aici.
În Iulie ne-am amintit de această vale și eram în căutarea unor locuri noi de cort poate mai apropiate de noi deoarece locul de la Poiana Velicanului a fost închis cumva. Doar rezidenți mai au acces în zonă.
Am mai găsit la Râșnov la prietenii A și P de acolo din capătul Glejeriei, unde am petrecut zilele de naștere ale Cameliei și a lui A, dar parcă nu am vrea să-i tot deranjăm și să ne creăm obligații.
Așa că am ieșit din nou în explorare pe Valea Gârcinului, să vedem ce este și pe valea Gârcinului Mare, în speranța găsirii unor noi locuri de campare. Din satelit păreau a fi niște poienițe interesante chiar pe malul râului.
În poienița 1 am găsit și o masă de lemn unde ne-am așezat și am luat masa.
Din acel loc, drumul începe să urce, iar râul rămâne mult la vale, fiind practic aproape inaccesibil, iar poienile sunt în pantă, fiind practic impracticabile pentru campare. Oricum, nu se poate ajunge cu mașina acolo dacă nu cunoști pădurarii.
Din ce am înțeles, doar Duminica este permis să intri acolo până la a doua barieră. Prima barieră are paznic și este chiar la ieșirea din cartierul țigănesc Gârcini. Acolo ne-a informat paznicul ce și cum.
După cum veți vedea pe filmarea zilei, mai există vreo două cabane în zonă, domenii mari îngrădite. Deci pădurarii probabil se respectă și au construcții și în extravilan.
Am înțeles că mergeau țiganii și furau lemn din pădure. Cu toate astea, tot am văzut trunchiuri tăiate și așa. Acum pot fura doar pădurarii, departe de ochii lumi.
Nu știu dacă mai revenim în zonă ... deși e frumos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vă rog păstrați decența în limbaj, iar dacă aduceți critici, mențineți un limbaj civilizat, logic și argumentat pentru a fii o critică constructivă. Mulțumesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vă rog păstrați decența în limbaj, iar dacă aduceți critici, mențineți un limbaj civilizat, logic și argumentat pentru a fii o critică constructivă. Mulțumesc!