Continuare de la YOGA - Viața de Ashram - ANUL III (Oct. 1997 - AUG.1998)
Sfârșitul anului 98 este marcat în continuare de frământările mele, duse la paroxism în privința stilului aproape bipolar al lui Y de a mă face cu capul, începutul problemelor cu continența și a lipsei de rezultate pe termen lung a practicilor de tip yoghin, dar și de începutul prieteniei ce părea pe viață cu L, un tip care inițial l-am simțit ca pe un frate și care mai târziu, după vreo 7 ani, a ajuns într-o fază de narcisism grețos, extrem, care-mi amintea de fratele meu din anii 2003, până în ziua despărțirii definitive de el, de prin 2016. Parcă era epidemie de narcisism sau poate că universul dorea să-mi transmită ceva: ce prost sunt eu și ce buni erau ei, că asta încercau să-mi transmită prin toate mijloacele. Și într-o oarecare măsură au reușit. Nu pot spune că am fost complet neatins ... m-a durut mult, dar despre perioada asta voi reveni poate, cu alta ocazie, mai târziu în viață.
Începea pentru mine perioada de rupere gradată de marasmul MISA de influența toxică a ashramului și a lui Gibi, iar în acest proces, mi-au fost de mare folos învățăturile lui Gurdjieff venite prin cărțile lui Uspenski, cărțile din seria „Conversații cu Dumnezeu” de Neale Donald Walsch, cărți care, cel puțin ultimele, m-au șocat pozitiv, am simțit că m-au scos cumva din bula de vinovăție și de credințe yoghino-creștine care mă făceau să mă auto-resping maxim și astfel, încetișor să-mi recapăt o brumă de iubire și acceptare de sine, care în acele momente era destul de praf.
