miercuri, 28 februarie 2001

YOGA - Anul VI - Cântecul de lebădă al experienței mele yoghine (AUGUST 2000 - IULIE 2001)

Continuare de la  YOGA - Anul V - Viața de Ashram 3 (AUGUST 99 - IULIE 2000)

Articol început în Februarie 2025

Nu-mi prea îmi mai amintesc de vara din 2000 și nu prea mi-am notat nimic în jurnale. Deja notam din an în paști, deoarece începeam să nu mai văd sensul. Eram deja pe o pantă descendentă aspirațional, iar prezența mea în cadrul MISA, atârna de un fir de ață.

Cred că în acea vară mi s-au aprins călcâiele după o altă C, cu păr cârlionțat, foarte angelică, dar nu am mai avut curaj să merg către ea să-i spun ceva. Mai târziu, E, L și G (prietenul din Iași) am impresia, i-au ajuns în chiloți. Mda ... bravo lor, ciudă mie ... 

La mare se făcuse țarcul cu gard de lemn unde se făceau evenimentele yoghine, iar hotelul și vila lui G de la mare erau cred, terminate, mulțumită banilor veniți de la fetițele din Japonia. 

În septembrie 2000 m-am căsătorit formal cu Y, deoarece dorea să meargă din nou în Japonia și nu putea primi viză încă odată în acel an. Cred că putea primi viză pe numele ei vechi, doar odată pe an. Sau poate avea o altă interdicție de întoarcere de care nu sunt conștient.

Deși era doar o formalitate, iar eu chiar nu făceam acest lucru pentru că simțeam să fac asta, mama a dorit să facem o cununie civilă ca la carte, cu familia, alea alea. Cu ocazia aceea l-am văzut pe tatăl meu pentru prima dată după vreo 10 ani, din nou (îl mai văzusem odată acasă la bunicu, cred). 

La începutul lui Sept. 2001 deja doream să plec din ashram deoarece simțeam că nu mă mai reprezintă și că făceam un compromis mare cu sufletul meu să rămân acolo. Pe la sfârșitul lunii Septembrie am plecat la Câmpina. 

Nu mai știu unde mergeam la cursul de yoga și de shivaism sau dacă mai mergeam, dar îmi amintesc că am mai mers din când în când, fără chef, din inerție. Îmi doream să nu mai fiu întrerupt în practică și să practic așezat mai mult timp anumite lucruri, gen ritualul primit la shivaism Soundaryalahari, rugăciunea de 24 de ore pe care nu le puteam face în ashram. Revin mai jos cu asta. Doream să-mi regăsesc aspirația, încrederea și să-mi dovedesc mie însumi dacă sunt eu de vină sau e vorba de tehnicile în sine care nu sunt eficiente. Doream să știu adevărul.

Interesant este că fix în Septembrie 2000 când am plecat eu de la Rădăcini, O a venit și ea în ashramul Rădăcini. Mda ... sadic universul ăsta aș zice. Dar nici asta nu m-a făcut să mă întorc. Eram prea sictirit de femeile misance și de prostia lor, de lipsa lor de discernământ, de fanatismul lor, de curvăsăria lor.

Odată ajuns acasă, am început să eliberez din presiunea sexuală acumulată la MISA și am început să mă masturbez și să ejaculez din nou cu plăcere și lipsit de vinovăție. Începeam să mă deprogramez de programul vinovăției pe subiect. Complet nu am reușit acest lucru, decât după ce am întâlnit-o pe Camelia, 2 ani mai târziu, dar acum începeam procesul de deprogramare.

Îmi notam în jurnal ceva de genul „Sunt stabil in schimbare! Paradoxal ...” Eurile si eurile efemere, trecătoare, erau constanta vieții mele. Eram maestrul stărilor trecătoare. Lol ...

În octombrie, citeam Fratii Karamazov de Dostoievski si notam „De ce iubesc femeile acei bărbați duri care le jignesc, le insultă, le batjocoresc și chiar le bat?

Din cauza orgoliului insultat, rănit. Îi iubesc ca să se poată extazia în fiece clipă de eroismul de care dau dovadă, rămânându-le credincioase și în același timp, să le poată reproșa necontenit. Iar dacă acești bărbați s-ar îndrepta cumva, i-ar părăsi numaidecât, fără să se mai gândească la ei.” 

Mai târziu am înțeles că deoarece ele nu se respectă și nu se iubesc pe sine, cumva și atrag, prin rezonanță, acei bărbați care să le confirme că nu merită iubite. Iar prin comportamentul lor adeseori îi stimulează pe aceștia să fie abuzatori și astfel ele îți auto-confirmă tiparul de abuz, în mod conștient.

Numai bine ce am plecat din ashram și Y a început să și-o pună din nou cu vechea durere a mea, Gelu, pentru ca o lună mai târziu să ajungă la montă la Bivol.

Nu mai știu dacă am zis asta, dar unele din femei așteptau cu lunile pe la casa de la Obor, de pe strada Oteșani, să vină Bivolul la harem să le inițieze tantric. Bineînțeles, înainte erau invitate de Bivol. Am explicat procesul de selecție. La ashramul Obor erau 2 săli de curs, dar și camere de locuit, iar în lateral era o viluță de 2 sau 3 etaje, cu mai multe camere, unde fetele așteptau cuminți să treacă Gregarian pe la ele. În timp ce așteptau, se uitau la filme porno, filme cu lesbine, cu urinări, cu anal și mâncau toate bunătățile, frigiderele fiind pline mereu pentru ele, ca să se VITAlizeze. Majoritatea deveneau niște balenuțe cu o fericire tâmpă pe chip. Mă seca încă de când eram în ashram ideea că noi ăștia care băgam munci grele în construcții, mâncam o mâncare devitalizată, doar fierturi în general, iar focile de la harem băgau în ele ca într-un spital, toate bunătățile. 

Apropos de mâncare, GB avea bineînțeles servitoare care-i pregăteau masa. Odată l-am văzut mâncând pe un platou vreo 10 ouă și bea sucuri naturale de fructe, îmbogățite cu polen.

În fine, revenind la montă. După cum ziceam, multe așteptau cu zilele sau chiar săptămânile și lunile să le aleagă Gibonul. Era o onoare, o mândrie proletară pentru ele să le fută dracu gol. 

În fine, nu știu ce experiențe au avut alele, dar pot povesti de experiența lui Y. Am tras-o de limbă până am aflat. În primul rând, Gregarian le face tona de complimente și le face să se simtă mari zeițe. Până atunci ele erau vai mama lor, dar acum că Gregarian le spunea două vorbe frumoase, era ca și cum li se confirma că ele sunt Zeițe perfecte care au ieșit din sfera pământului. Le zice DUMNEZEU frate că sunt minunate ... normal că erau în al 12-lea cer. 

Dacă prostul de acasă le făcea complimente nu conta sau conta prea puțin. În ăla nu era Shiva, ci numai în Bivol. Deci nu le mai ajungeai cu prăjina la nas. Se umfla orzul în ele de mamă mamă, iar noi ăștia de acasă care le suportam non-stop figurile, eram acum cantități neglijabile, proștii care îi întrețineam haremul Gibonului. 

Bun, a venit Y a mea de la montă și am insistat mult să-mi zică în detaliu cum decurgea o inițiere, în ce consta. Omul făcea consacrarea și am înțeles că uneori nu-i ieșea și ca și mine, găsea motiv să nu o fută pe una sau pe alta. Adevărul e că erau unele frate, urât cu crăci. Nu știu cum i se scula. Dacă nu-i ieșea consacrarea de obicei vinovată era femeia și-i spunea să mai lucreze cu ea ceva și să revină.

Apoi omul o penetra în posturile pe centrii. Nu conta că nu simțea iubire așa cum propovăduia sau că femeia nu simțea iubirea romantică. Era o iubire de la maestu la discipol, doar că genul acesta de iubire nu lubrefiază și nu oferă deschiderea sexuală adecvată. Dar ce conta? Bivolul cu a lui mătărâțngă de 25 le penetra pe astea cu durere să zic așa. Iar dacă femeile nu erau suficient de deschise, nu era vina lui că era un animal insensibil care nu știa să facă un preludiu adecvat să se umezească femeile, era vina lor și le punea să lucreze cu un dildo sau un vibrator, ca să fie mai relaxate. Am înțeles că avea și fantezii cu analul (pe lângă cele cu pișatul), dar era prea masiv să fie primit de oricine. 

Cred că Irina, iubita lui din perioada aceea, i-a oferit totul, iar omul era îndrăgostit de ea. Femeie care i-a trezit și atașamentul și gelozia mai târziu din ce am înțeles, ba l-a făcut și să ejaculeze. Sigur, asta sunt vorbe, zvonuri, dar astfel de lucruri s-au scăpat în grupurile de shakti. 

O să vorbesc în ultimul articol dedicat subiectului, pe care-l voi numi Epilog, de ultimele mele contacte și tangențe cu MISA și de evenimentele de după 2004, când sistemul a bubuit MISA pe bună dreptate și au ieșit multe la suprafață, mai ales pe canalul exmisa care a fost construit in acea perioadă. Mereu apar alte si alte exmise, deoarece mișcarea a atacat aceste portaluri care au tot picat rând pe rând. Dar exmisanii au fost perseverenți. Acum văd că există mai multe. Dar toate la rândul lor.

Bun, revenind la Y. Inițierea tantrică era cumva școlărească și destul de mecanică. M-a durut să știu că pocitania aia de om, a pângărit-o pe iubita, mea, iar asta a fost încă un capac pentru mine. M-a durut să aflu că toate femeile care mi-au plăcut, au ajuns în măciuca Bivolului ... oribil ...

Cum să accepți frate să te penetreze dihania aia păroasă, cu labărul ăla de neam prost să te fută cu durere așa și să nu zici nimic, să stai ca proasta la violat spiritual, ca să nu zic altfel? Și să mai și accepți că tu ești vinovată dacă Pulărău Băiatul meu e nesatisfăcut, că nu ai tu curul cât glastra și vulva lărgită ca tunelul, să te umple „Shiva” divin ... Văleu ... Aveam o scârbă cosmică pe fazele astea, dar am mai continuat un timp. Doream să mă conving că ce simt și înțeleg nu era doar rătăcirea mea.

Eram cam singur în gândirea mea pe atunci. Doar cu L mai împărtășeam astfel de gânduri și mă aproba. Am crezut că sunt eu nebuni, că prea eram singuri. Cum pana mea nu vedeți frate adevărul strigător în ochi? Am înțeles încă de pe atunci că oamenii nu vor să vadă adevărul, că adeseori, e prea dureros de acceptat.

În anul ce va urma vor veni și mai multe capace.

După faza cu cei doi G, Y a venit la mine la Câmpina vreo 3 zile  și scriam în jurnal că i-am oferit cel mai intens orgasm din viața ei de până atunci, după cum afirmase ea plângând minute in șir dupa aia. Plângea de prea multa plăcere, într-un hohot beatific, eliberator. 

Atunci am pus pariu pe 100$ cu ea, că va reveni din nou la Gelu și a facut-o, evident, în ciuda asigurarilor ei ca eu sunt bărbatul bărbaților pentru ea,  câstigând astfel pariul. Nu mai știu dacă mi-a dat banii. Cert este că un pic mai târziu, după ce i-am dat verde pentru a enșpea oară, bărbatul bărbaților a devenit Gibonul.

Deși în emailuri îmi zicea ca mă iubește si că i-e dor de mine, că nu mai poate dupa mine, seara și-o punea cu altul. Așa ceva ... În acea perioadă am avut efectiv, gânduri sinucigașe, pentru prima dată în viață. Sufeream extrem de intens și totul părea lipsit de sens. 

În Oct. 2000 am comandat un medalion din aur special, pe care am încrustat yantra prosperității și bunăstării, conform tratatului Saundarya Lahari, medalion pe care l-am purtat la gât mulți ani (l-am topit să ne facem verighete, 7 ani mai târziu). Medalionul de aur fusese încărcat energetic de Gibon sau de Micușor.

Știu că am primit și o mantră „secretă” de lucru pentru acest aspect ales de mine (mantra prosperității materiale). Lucram și cu mantra nityei zilei parcă, în deschidere, dar și cu yantra acelei nytia ... pregătitor așa.

 Nytia era cumva energia personificată a momentului lunar al zilei respective. Fiecare zi se află sub o influență lunară specifică și fiecare corespunde unei Nitya. Era un fel de personificare spirituală a energiei lunare a zilei, care era cumva conștientă, ca o semi-putere cosmică. În fine, teoria din spatele acestor aspecte e foarte deasă și există și o corelație cu Sri Yantra. 

Ritualul am impresia că trebuia să dureze 49 de zile sau ceva de genul. În fiecare zi ardeam și 49 de lumânări pe parcursul ritualului. Am disperat-o pe mama cu fumul din cameră ... lol ...  Deci eram betonat spiritual frate ...

Zi de zi , pe lângă cele enumerate mai sus, citeam un text de nu știu câte zeci sau sute de ori. Știu că aveam niște mătănii pe care număram de cât ori ziceam acele texte. Cât timp ardeau lumânările eu făceam acest ritual, zilnic, timp de 49 de zile. Deci am băgat ca MIGul. 

Totodată mă străduiam să-mi amplific credința în proces, să vizualizez succesul, să mă vizualizez victorios, așa cum făcusem și înainte de a intra la facultate, după cum am explicat în primele articole.

 Cred că foloseam și o muzică eroică sau ceva sau chiar muzica pe care Micușor făcuse exemplificări cu energia Nityiilor zilei. Era o luptă cu mine însumi, cu îndoielile mele, dar notam că aveam multe momente când reușisem să mă conving că voi reuși.

Așadar, am realizat cu acest ritual intens de 49 de zile, ținut cu mare seriozitate și dorință, abnegație chiar. 

În această perioadă și imediat după, am băgat mulți bani la loto și la toate jocurile de noroc de la acea vreme, joker, pronostic sportiv, loz în plic, concursuri din reviste. Țin mine că am împrumutat bani și am dat odată 120 de lei într-o zi, bani pe care nu-i aveam. Am băgat o grămadă de bani atunci. Eram ferm convins că nu există întâmplare și nimeni nu mentalizează să câștige la loto așa cum mentalizam eu și că sigur sigur voi izbuti să forțez universul să-mi dea ce-i cer. 

Tot in perioada aia, Urania prevestea ca voi castiga sume neașteptate de bani .., eram pe val ... Universul conspira pentru mine și așeza piesele de puzzle cosmic în favoarea mea.

Știți bancul cu Bulă, vocea și lozul? Cam așa am pățit și eu ...

Pentru cei care nu-l știți, vi-l zic acum:

„Cică într-o noapte, Bulă dormea dus. Pe la ora 2, aude o voce care-i zicea:  – Duu-te și iaaa-ți un looooz în plic…  Bulă se trezește, se uită, nu vede nimic, se culcă la loc. Scena se repetă de câteva ori.  Într-o seară, se enervează Bulă, se scoală, își ia o geacă pe el și se duce la primul chioșc cu lozuri. Dar, când să pună mâna pe clanță, aude vocea:  – Nu de-aiiiici…  Se duce la urmatorul chioșc, vocea iar… Scena se repetă. Străbate Bulă jumătate de oraș până ajunge la o tarabă ponosită, într-un gang, unde un moș vindea lozuri.  – De-aiiiiici…  Bulă, încrezător, dă să pună mâna pe un loz, când vocea:  – Nu pe ăstaaaaa…  Pe al doilea:  – Niiici ăstaaa…  La al treilea:  -Ăssssstaaaaaa e ceeel buuun!  Bucuros, Bulă plătește și ia lozul cu nerăbdare, îl sfâșie și se uită, pe loz scria necâștigător.  La care vocea:  – Ghinionnnn…”

Totuși am cerut un semn la un moment dat, să mi se arate că sunt pe drumul cel bun și sincronicitate sau nu, marea mea realizare a fost să câștig 60 de lei la Joker. Am nimerit numărul de la Joker. Tare sau ce?

Aș zice că mesajul universului a fost clar ... eram un JOKER! 

Am băgat totuși, cel puțin de 5 ori mai mulți bani decât am câștigat, în perioada aceea. Bună afacere ...nu?

Acum mi-am amintit de faptul că nu am terminat de spus ce am realizat cu tapasul realizat împreună cu Y, pentru bunăstare financiară, când am lucrat împreună folosind culoarea verde financiar câteva săptămâni (aveam niște cartoane colorate de la curs, pe care ne concentram atenția și apoi evocam în interior culoarea, urmărind să ne umplem ființa cu acel curent colorat la modul subtil) și am jucat la loto niște numere pe care le mentalizam intens. Nu am realizat nimic. 

Mult mai târziu, prin 2006 a apărut filmul Secretul, care ne povestea cum stă treaba cu Legea Atracției și cum poți să atragi tot ce vrei din Univers. Pot să confirm: BULL SHIT! Mai multe nuanțări pe subiect aici și aici.

Sigur, există voci cum e și cea a soției mele care-mi spune, că deși nu m-am îmbogățit, am avut totuși suficient cât să supraviețuiesc, fără să fac mari eforturi, ceea ce ar fi și asta o formă de miracol divin. Și cert este că de atunci încoace, personal trăiesc un miracol divin, deoarece cum necum, chiar dacă nu am averi, chiar dacă nu muncesc de mă spetesc tot timpul, chiar și în perioadele când nu muncesc foarte mult sau chiar prea puțin, că nu am avut mereu de lucru, cumva, de undeva, apar banii necesari să pot merge mai departe fără datorii. Poate că undeva acolo sus în cer, am câștigat averea, dar Dumnezeu mi-o dă în rate, așa cu crede el de cuviință. E și asta o idee. Aș vrea totuși să fiu sigur 100% să nu mai stau totuși cu un oarece stres lună de lună. 

Aceasta a fost un alt ultimatul dat căii Gibonului. Îmi ziceam că dacă văd că merge chestia cu ritualul, mă reîntorc la practica misană ți o să recapăt încrederea pierdută în Maestru. Posibil ca și de asta să nu fi câștigat. M-o fi protejat Dumnezeu să nu mai rătăcesc pe la MISA. Poate fi și asta o interpretare.

Tot pe atunci am fost la cineva de la Comarnic, care dădea în cafea. Mi-a zis o grămadă de frecții care nu s-au adeverit. Singura chestie care a nimerit-o, era că eu eram cu un super-model. Y nu era chiar super-model, dar era frumoasă.

În perioada aia eram franjuri sufletește ... dar se pare că după verdele dat mai sus, în Decembrie am făcut din nou sex cu Y. Eram moluscă ...mă  juca pe degete cum dorea ea.

Atunci i-am scriam scrisoarea lui Neale Donald Walsch, dar  nu mai știu dacă i-am trimis-o prin email. Cred că da, dar nu am primit niciun răspuns. Acolo îl întrebam de „Dumnezeul” Grieg, de misiunea României, de neconcordanțele pe care le găsisem în cărțile lui și începeam să am îndoieli legate și de cărțile lui.

Niciodată nu am înghițit ceva fără să gândesc critic, acesta fiind și un dar, dar și un blestem poate, deoarece am rămas mereu un circumspect de serviciu.

În 31.12.2000 am încercat sa fac rugăciunea continua de 24 de ore, dar am picat de somn dupa 11 ore, iar dupa 7 ore de somn am mai băgat 7 ore, dar nu am experimentat nimic deosebit. Aveam o rugăciune personalizată, din ce-mi amintesc, pe care o tot citeam, încercând s-o umplu cu emoție, credință. 

Ideea era să te auto-hipnotizezi poate, cumva, recitind încontinuu acea rugăciune și să intri într-o stare de receptivitate ca într-o transă, iar în acea stare să comunici direct cu Dumnezeu, așa cum o făcea Neale în cărțile sale. 

Și acest eșec m-a făcut să mă simt și mai groaznic cu mine însumi și aveam gânduri să ies din existență, să dispar, să ma sinucid (îmi reveneau aceste gânduri din nou), dar mă mai ținea în  viață dorința de a înțelege misterul existenței, să cunosc adevarul lumii, de asemenea misterul feminin, care încă mă ținea activ.

Prin Ianuarie 2001 am aflat prima dată de video-chat și de canalul american Ifriends. O parte din fetele din ashram începuseră să frecventeze studiourile de video-chat așa că am început să cochetăm cu ideea înființări unui studio de acest gen (eu și fratele meu), cumpărând un computer și închiriind o locație. Dar asta s-a întâmplat începând cu toamna lui 2001. Voi discuta în capitolul următor și de cum a început această aventură și ce consecințe a avut asupra prieteniilor mele de la acea vreme.

Recitind acum jurnalul mi-am reamintit de meditația pentru evitarea cutremurului profețit de Gargarian, a veni în perioada 2-8 Septembrie 2001, ba chiar se zicea data exactă 7 Septembrie (asta prin Ianuarie 2001). Nu mai știu dacă am vorbit de asta, dar în ashram, zi de zi, timp de vreo 2 ani sau mai mult, s-a făcut această meditație cu Tara am impresia (Marea putere Cosmică a Grației divine și a Compasiunii), prin care imploram divinitatea să fie blând cu noi și să nu ne dea acel cutremur devastator. LOL ... Voi povesti în capitolul următor ce și cum, deoarece Aprostcalipsa a venit, dar într-o formă diferită, în Septembrie 2001. Acela a fost capacul capacelor pentru mine.

În Ianuarie 2001 am început școala de șoferi, primul examen l-am dat în Februarie, iar al doilea în Mai 2001. Abia la a 3-a încercare, am reușit să-l iau, abia în Decembrie 2001. Pentru mine a fost evident că fără șpagă era foarte greu să iei examenul practic. Teoria am luat-o de fiecare dată, dar practica nu. Am observat și prima și a doua oară că pe ceilalți șoferi începători îî plimba maxim 5 minute în zone ușoare, făcând manevre simple, iar pe mine mă plimbau restul de timp, 15-20 min, prin traficul infernal din centru. La primul examen am nimerit și o ploaie torențială ... Horor, că nu prea mai vedeam prin parbriz prea bine ce și cum. Nu mai știu ce am greșit și la al doilea examen, dar știu că și acolo am pățit fix la fel. I-am întrebat pe colegi ce au făcut și mi-au zis că au dat șpagă. Așa că pentru al treilea examen am dat și eu șpagă, la Ploiești și l-am luat. Asta e. Mă gândeam că poate nu sunt făcut pentru șoferie. Am avut multe frici pe care să mi le depășesc. Mi-a fost foarte greu să mă autodepășesc, dar mantra mea era, dacă toți dobitocii pot să conducă, pot și eu. Dar despre prima mea mașină, unde am condus prima dată mașina mea și ce pățanii am avut în primele 3 luni de condus (după care nu am mai condus până în 2007), în capitolul următor.

În Ianuarie 2001 L și MȚ au plecat să facă striptease masculin in Japonia și ma bătea și pe mine gândul sa merg cu ei, dar am hotărât să-i las pe ei să spargă gheața și dacă le mergea bine, să mă duc și eu a doua oară. O parte din mine nici nu mai dorea să se lege de Bivol cu jurăminte și alte kkturi. 

Am preferat să mă apuc să trag de fiare și să iau proteine, împreuna cu prietenul S, din Feb 2001, ca să pun ceva mușchi pe mine că eram oricum prea slab pentru striptease. A tras câteva luni de fiare. Din păcate nu am continuat mai mult și mi-ar fi prins tare bine. Asta e. E unul dintre regretele din această viață, deoarece după aia, nu mi-am mai găsit zvâcul și motivația.

În Feb. 2001 m-am apucat de Oxiterapie ... Nu mai țin minte toate detaliile acestei tehnici de purificare, dar în esență se spunea că dacă punem perhidrol în apă într-o anumită concentrație, mărită și scăzută gradat, și consumăm apa, va exista o oxigenare mai bună a sângelui, iar asta va aduce mari beneficii sănătății. Îmi ziceam atunci că dacă voi simți ceva efecte deosebite, mă reapuc de yoga și de Amaroly. Încă mai ofeream șanse yogăi misane să se reabiliteze în ochii mei, dar nu a fost cazul. M-am oprit cu practica acestei terapii după câteva luni deoarece deja mi se făcea greață de la gustul apei cu apa oxigenată sau perhidrol.

Recitind jurnalul realizez că memoria mi-a jucat feste ... din nou, de aceea am zis aproape a fiecare articol, să aveți rezerve referitor la ceea ce spun, deoarece unele amintiri sunt greșite sau pătate de subiectivism. De exemplu, legat de decesul bunicului din partea tatălui, eram convins că a decedat pe la 87 de ani, prin 97 sau ceva de genul, dar acum văd că a murit la 93, în Feb. 2001. Deci abia în Feb.. 2001 l-am revăzut pe tatăl meu după aproape 10 ani de lipsă, la înmormântare.

Notam în Feb. 2001 că mă simțeam ca un copil bătrân,  dar uscat sufletește, „uscatul adormit”, „somnambulul gol”, „ignoranța pustie”. Iar în Martie sufeream de o depersonalizare, spunând că am senzația că nu trăiesc viață mea, ci a altuia. Parcă triam într-un vis, în visul altuia. 

Nu reușeam să iau viață în serios și nu reușeam să reacționez la viața pe care o trăiam. Îmi reproșam că mă lăsam ghidat de alții și-i lăsăm pe alții să gândească pt mine. Eram letargic și acceptam fără rezistență tot ce venea către mine, fără să încerc să schimb ceva. 

Aveam totuși foarte des senzația că universul se mișcă odată cu mine, că e făcut pentru mine, că eu am ceva de învățat de la el și el de la mine, un fel de Truman Show cosmic.

Scriam în Martie că am tras nu știu ce bilețel la Svara Yoga. Nu mai eram sigur dacă am primit inițierea în Svara sau nu. Acolo pe bilețel mi se zicea că sunt orgolios, materialist, că fac gesturile spirituale mecanic, fără suflet, că sunt demoniac.” 

O parte din eurile mele erau și așa, dar nu numai așa ... 

Deci mai mergeam la curs, dar nu știu cât de des. Posibil să fi fost în Câmpina parțial în acest an și parțial la București. Chiar nu mai știu sigur.

 Îmi amintesc că în perioada respectivă, învățam despre ciclicitatea tattva-elor. Svara yoga se ocupă de cunoașterea și folosirea energiei pranice și a ritmurilor ei.

 SVARA = SUFLULUI SUBTIL AL VIEŢII UNIVERSALE.

Fiecare moment al zilei avea o anumită încărcătură energetică subtilă, corespunzătoare celor 5 elemente fundamentale din spiritualitatea hindusă: eter, aer, foc, apă și pământ. Dacă știai să calculezi ce element are un anumit moment al zilei, știai ce fel de acțiuni sunt mai benefice de făcut sau nu în acele momente. De exemplu, dacă era un element de foc preponderent în acel moment, era bine să inițiezi lucruri, să faci sport, să mănânci, să fii activ. Dacă era un element de eter, să rămâi interiorizat, să meditezi șamd. 

În plus, trebuia să fi atent la modul cum respirai. Dacă într-un anumit moment aveai nara dreaptă liberă, era favorabil să faci acțiuni yang, emisive, dacă era nara stângă liberă, să faci acțiuni yin, receptive. Dacă respirai prin ambele nu mai știu. Iar dacă nu respirai prin niciuna, trebuia să-ți cureți nasul. 

Când respirai pe o anumită nară, era bine să începi să faci anumite lucruri cu piciorul corespondent. De exemplu, dimineața, la trezire, verificai suflul și vedeai pe ce nară respirai, iar dacă respirai pe nara stângă, coborai din pat cu piciorul stâng ... sau invers. Nu mai știu sigur. Te uitai în tabelul Svara al zilei respective, care era calculat conform ciclurilor tattva-ice. 

Nu mai știu exact, dar  întreaga zi era împărțită în 5 tattva-e. Nu mai știu exact dacă primele 5 ore de la răsărit erau Eterice sau Pământene. Apoi fiecare oră era împarțită în 5 și existau de exemplu în ciclul de dimineață care aparținea Eterului, momente mai eterice, în primele 12 minute, momente mai aerate în următoarele 12 minute, mai de foc în următoarele 12 minute, șamd. Deci dacă știai că vrei să faci anumite activități, era indicat să alegi momentul tattva-ic cel mai integrat „divin” pentru acea acțiune și să fii pe suflul din nară cel mai adecvat, cu piciorul potrivit  și mâna potrivită pornită. Dei LOL ... da.

Se zicea de ex. dacă mergi să convingi pe cineva de ceva, ca să fii dominant, să mergi pe o tattvă de foc, când suflul e pe nara dreaptă (sau stângă, nu mai știu), să stai cu partea dreaptă a corpului îndreptat către respectivul și să-i întinzi mâna dreaptă, ca să ai impactul cel mai puternic ... sau partea stângă ... nu mai știu sigur. Oricum, o adevărată nebunie ...părerea mea. Însă eu văd acum totul ca pe un exercițiu de prezență și atenție, până îți intră în reflex.

Toate bune și frumoase, doar că la un moment dat, această ciclicitate aparent mecanică, ca un ceas, în care erai foarte integrat „divin” să faci anumite lucruri, intra în contradicție cu Consacrarea, care te integra divin, indiferent de tattvă. Dacă primeai răspunsul „divin” la o consacrare, înainte de o acțiune, dar care din punct de vedere tattva-ic nu era „divin” integrată sau în armonie, era cumva o contradicție. Era ca și cum divinul se contrazicea pe sine, dându-ți acordul să faci lucruri în momente „divine” nefavorabile sau îți dădea permis de voie să treci peste momentele „divin”  inspirate de ciclurile cosmice și să fie ok.

Cred că mai exista și inițierea în Svara yoga care era predată cu o anumită condiție, nu mai știu care, doar celor mai conștiincioși, dăruiți și iubiți cauzei yoghine. Una erau aspectele superficiale teoretice și alta era inițierea efectivă în care ți se revela efectiv modul de calcul al tattva-elor (pe care eu l-am aflat oricum un pic mai târziu). Eu nu cred că am primit acea inițiere. Ca și Parabija, inițierea în Svara și mai târziu în alte și alte tehnici, erau morcovii spirituali care mențineau oițele în linie, în speranța că vor fi și ele suficient de merituoase să primească papa bun.

Așa că pentru mine toate aceste aspecte au devenit abureli pentru botaniști și am renunțat efectiv să le mai urmăresc în vreun fel. Nevoia asta de control absolut asupra existenței, de a face totul doar „divin” integrat, nelăsând loc de spontaneitate, surpriză, mi se pare oricum la limita patologicului, dacă nu chiar ceva maniacal.

Cursurile deveneau tot mai dificile, teoria din ce în ce mai departe de nivelul meu așa că uneori mă gândeam chiar să pornesc din nou cu anul I, că eram departe de idealurile care se promovau chiar și în acel an. Idealuri de care sincer, mă îndoiesc că au fost atinse de cineva.

Recitind este dureros să văd că nu prea am evoluat ca și stări interioare. Sunt un pic mai detașat, dar încă am problemele de atunci, financiare, șamd.

Acum la final, pentru că ați fost cuminți și ați avut răbdarea să citiți până aici polologhiile mele, vă ofer versurile pieselor cântate de mine împreună cu L și MȚ, în ashram, fetelor de la ashramul P, cred, dar și de la Rădăcini. Trebuia să le pun la articolul anterior, dar am încurcat cronologia. Cred că făcusem și ceva coregrafie de dans, dar nu mai sunt sigur.

 Aveam și melodia cântată pe undeva, înregistrată în studioul teatrului Sofrozin, dar nu o mai găsesc. Sper să dau de ea. Am avut-o pe casete și știu că am transferat-o în calculator, apoi pe mp3-uri, apoi pe dvd-uri , apoi pe Hard Disk-uri ... E pe undeva.

Bun ... piesa era făcută pe negativul de la piesa „Tupeu de borfaș” a lui „La Familia” și se numea: „Viața de ashram”. O să încerc să o cânt un pic, ca să vă faceți o idee cum  suna. Am încercat, dar sunt ruginit tare. O să mai încerc. Până una alta am generat cu IA niște Hip Hop mai profi pe versurile de mai jos (nu am putut să pun toate versurile deoarece exista limită de caractere). AICI, vedeți două fragmente generate de IA sau AICI. Iar AICI, versiunea înregistrată de mine, cu vocea mea doar, pe negativul La Familia ... Sunt varză, afon, nu am reușit să mă sincronizez cu melodia și mi-a băgat și programul bețe în roate ...se tot întrerupea, băga pauze de la el ... m-a enervat, dar nici eu nu am talent. Asta e ...

VIAȚA DE ASHRAM  

Muzică LA FAMILIA  „ Tupeu de Borfas”

Versuri LC & Co

Mesaj Tantric – varianta finală 

Prelude :

... și acum urmează ceva ce pereții unui ashram nu au auzit niciodată , ceva ce ochii unui yoghin nu i-au fost dat să vadă : formația „Free Your Mind – Rădăcini : FYM Rădăcini „ un hip-hop spiritual de la noi pt voi  ... pentru voi ... voi (ecou)”

Intro :

Știți bine , ashramiștii de la Rădăcini nu cad pe locul doi niciodată … niciodată (ecou)

1)               – Prima strofă în care cânta rebelul, aspectul aparent negativ din ashram

 – cântat de L 

În ashram viață e „minunată” ,

reguli stricte , karma yoga ziua toată,

sunt ashramist și cânt aici hip – hop

sunt de la Rădăcini, așa că faceți loc .

Văd o grămadă de bărbați ce s-au efeminat,

sunt dominați de shakti și nu mai pot să tac!

Degeaba grupul de Vira l-ai frecventat

Că n-ai nici pe departe figură de bărbat. 

Știu că de la Hata Yoga mulți  vă fofilați,

Să nu vă prindă controlorul că din ashram zburați,

 am experiență în rândul vostru, al ashramiștilor

Și asta nu e tot ... măi fetelor!

Nu mă bag aiurea în seamă , știu ce zic ,

nu cânt să fac scandal, nu vreau să mă complic,

 dar în fiecare zi mai apare un trăznit,

care vrea să arate că e dăruit.

Cu sau fără experiență ,

vrea să iasă la Gi în evidență.

Mai bine să fiu băiat băiat

Decât ca tine, yoghin nesublimat (constipat).

Refren:

Strigați la Rădăcini dacă sunteți cu mine ,

Hip-hop sau rap eu știu că sună bine,

Strigați la Rădăcini dacă sunteți cu mine ,

Invidia e mare că noi arătăm mai bine.

Strigați la Rădăcini dacă sunteți cu mine ,

Căci doar aici tu poți să dai de Sine,

Strigați la Rădăcini dacă sunteți cu mine ,

Hai fetelor, strigați cât gura vă ține!

2)               – aspectul așa zis pozitiv în ashram- interpretat de MȚ

Știu că vorbești aiurea cum fac unii ashramiști,

vezi doar părțile negative, dar nu știi ce riști,

aici este ashram , nu e ghetou, nu e hip – hop,

și să-ți ascult prostiile nu vreau și nici nu pot.

Sunteți cam mulți golani aici nu știu cu cin’ să încep,

în loc să faceți yoga voi stați să faceți rap,

 care mai de care cu impresii în cap,

frizuri golănesti cu un aspect ciudat.

Lucrează Hatha Yoga că o să-ți prindă bine,

ș-ai să ajungi evoluat … poate chiar ca mine.

Și dacă o să fi puțin perseverent,

ai șanse să devi yoghin inteligent ..

Refren:

Strigați la Rădăcini dacă sunteți cu mine ,

Hip-hop sau rap eu știu că sună bine,

Strigați la Rădăcini dacă sunteți cu mine ,

Invidia e mare că noi arătăm mai bine.

Strigați la Rădăcini dacă sunteți cu mine ,

Căci doar aici tu poți să dai de Sine,

Strigați la Rădăcini dacă sunteți cu mine ,

Hai fetelor, strigați cât gura vă ține! …

3)               – aspectul „negativ„ revine – cântat tot de L

Unii vor să ne tragă țeapă … țeapă ....

Karma yoga nu e acțiune implicată,

mulți îmi găsesc defecte , dau câte-un sfat

zi de zi câte –unul se crede iluminat.

Nu suport să-mi calce alții egoul în picioare,

nu lăsa garda jos c-o să ți-l calce și mai tare,

ashramiștilor le place să se rupă în citate,

să se dea bazați , de fapt sunt rupți de realitate.

Dar gata m-am săturat , nu mai îndur, să știi,

făceți cu toții figuri și listuțe la Gi,

sunteți cristale false care când le-atingi se sparg,

teorie neaplicată este tot ce-aveți în cap.

Nu mi-e frică să vi-o spun în față și tu știi,

hai fiți și voi bărbați și nu mai fiți copii.

Și nu uita, golanii sunt dezinhibați

Fetele ne cunosc,  suntem bărbați de bărbați ...

Refren:

Strigați la Rădăcini dacă sunteți cu mine ,

Hip-hop sau rap eu știu că sună bine,

Strigați la Rădăcini dacă sunteți cu mine ,

Invidia e mare că noi arătăm mai bine

Strigați la Rădăcini dacă sunteți cu mine ,

Căci doar aici tu poți să dai de Sine,

Strigați la Rădăcini dacă sunteți cu mine ,

Hai fetelor, strigați cât gura vă ține !…

4)               aspectul „ pozitiv” replică - tot MȚ

Frate, după ce mi-ai spus vreau să-ți spun

ashramul pentru tine nu este cel mai bun.

La Rădăcini nu prea e loc de tine,

ești prea șmecher golane, și asta nu e bine.

Îți recomand oricum să nu fii extremist

să nu mai rezonezi cu ce-i urât și trist.

Eu zic să-ți pui la punct firavă-ți continență

și nu mai încerca să ieși în evidență.

Observ că toată ziua vorbești în jargoane,

trebuie să-ți spună careva : stop golane !

Și dacă nu vrei să te transformi,

eu te anunț să știi

că sunt următorul care te va spune lui G.

Lucrează Laya Yoga frate , stai pe cap

să-ți scoți impresiile astea de băiat băiat,

să nu uiți niciodată că ești în ashram,

poartă-te că atare că nu ești pe maidan.

Refren:

Strigați la Rădăcini dacă sunteți cu mine ,

Hip-hop sau rap eu știu că sună bine,

Strigați la Rădăcini dacă sunteți cu mine ,

Invidia e mare că noi arătăm mai bine

Strigați la Rădăcini dacă sunteți cu mine ,

Căci doar aici tu poți să dai de Sine,

Strigați la Rădăcini dacă sunteți cu mine ,

Hai fetelor, strigați cât gura vă ține …

5)               – aspectul de mijloc, liantul, „transcendentul”, șmecherul spiritual – cântat de mine

Fraților , lăsați-o baltă , nu vă mai certați,

n-aveți nici unul dreptate, prea exagerați.

Tu te crezi iluminat, iar tu băiat băiat,

sunteți ambii într-o extremă doar eu sunt centrat.

Nu-i ca tine, nici ca tine

Să știți asta bine,

 adevărul e undeva la mijloc, adică la mine …

Când mă aflu în ashram sunt yoghin model,

Karma, Tantra, Hatha Yoga le practic cu zel,

însă când plec în oraș și ies din ashram,

mă manifest controlat ca cel mai dur golan.

Nu-s nici una , nu-s nici alta, ci deasupra lor

funcție de circumstanțe, manifest un rol.

Hai acuma, dați-mi mâna , nu vă mai certați,

să evoluăm împreună , doar suntem bărbați,

ce Dumnezeu !!!

Refren  final:

Strigați la Rădăcini dacă sunteți cu mine ,

Acum ne-am împăcat și totul este bine. 

(la unison )

Strigați la Rădăcini dacă sunteți cu mine ,

Uitați tot ce am spus acuma mi-este rușine. 

( afirmație element „negativ”).

Strigați la Rădăcini dacă sunteți cu mine,

Din tot ceea ce am spus, păstrați doar ce e bine. 

( afirmație element „pozitiv”)

Strigați la Rădăcini dacă sunteți cu mine ,

Să faceți toți ca mine că așa e cel mai bine. 

(afirmația elementului echilibrant)

Strigați la Rădăcini dacă sunteți cu mine ,

Hai fetelor strigați cât gura vă ține!


VA URMA ... YOGA - Epilog

Meditatiile de revelion, renunțarea la curs, fetițele din Japonia, ziua lui G, cum am devenit vânzător de cd-uri și casete, prima mașină, accidentul și plimbarea cu Dacia indoita si lipita cu scoci, la mare, prieteniile de atunci,  îndrăgostirile, și multe altele. Scoala de soferi, Clarvăzătoarea Valentina de la Pipera, revelionul din 2001 - cu filmul Spawn ... what??? ...