Continuare de la YOGA - Anul VI - Cântecul de lebădă al experienței mele yoghine (AUGUST 2000 - IULIE 2001)
Articol început în Februarie 2025
Deja nu mai practicam yoga pe la cursuri însă încă țineam legătura cu toți prietenii mei yoghini, dar undeva în mine, mai existau euri care ziceau că poate sunt eu defect. Nu eram 100% convins că am dreptate, ci doar 90%.
Prin vara lui 2001, am revenit cred, în București, unde am închiriat un apartament și am pornit afacerea cu video-chatul pe Ifriends, primul site de video-chat din lume. Știu că-i cerusem aprobarea lui G pe un bilețel, dacă să fac asta sau nu. Doream să am aprobarea lui G, deoarece doream să angajez yoghine și era de ajutor dacă aveam girul lui. Îmi zicea că nu e interesat să donez ceva din afacerea asta.
Mai târziu, în multe ashramuri, afacerea cu video-chat aducea bani frumoși mișcării, pe lângă sursa Japonia.
Afacerea am pornit-o împreună cu C, iubita lui L, deoarece nu-mi permiteam să închiriez singur un apartament cu 3 camere. Investiția a fost a fratelui meu R.
Înțelegerea inițială cu C a fost că împărțim împreună cheltuielile, dar și profiturile, doar eram prieteni și ne într-ajutoram. Vorba ceea, plecasem împreună de la același blid de orez ... sau așa era în capul meu ideea. L era cel mai bun prieten al meu la acea vreme, așa că nu mi-a dat prin cap că fiecare era de fapt, cu p1zda mă-si.
Mă gândeam că ne ajutăm la nevoie, dar și ne sprijinim la profit, așa cum fac prietenii adevărați, mai ales că le ajutasem cu crearea conturilor, mă ocupam de problemele tehnice. Eu știam engleză mult mai bine ... Din păcate, nu a fost așa. C, realizând că ea câștiga mai mult ca noi, s-a sucit și a zis că împărțim doar cheltuielile. Iar L a fost de partea lui C.
Acela a fost momentul în care am înțeles că „Frate, frate, dar brânza e pe bani”. Acela a fost primul moment de ruptură din prietenia mea cu L, primul moment când am înțeles că interesele poartă fesele și că prietenia noastră nu era așa de profundă pe cât credeam, dar am trecut peste asta atunci.
Deși la mine lucram eu cu Y, căreia îi făceam chatul, că ea nu știa engleză, dar și alte fete cum erau Uk, I, P și aveam linia ocupată aproape non-stop, C și sora ei, făceau singure, de 5 ori mai mulți bani ca noi. Inițial nu am înțeles de ce, dar după aia am aflat.
Eu le-am sugerat fetelor mele o anumită conduită în chat: să fie rafinate, să nu-și vândă sufletul, să facă din chat o oportunitate să eleveze oamenii prin capcana sexului. Adică să nu facă prostituție ieftină, ci să ofere un model elevat de sexualitate, prin care să se și educe oamenii. Doream să facă din video-chat și o misiune spirituală, nu numai un sex gregar.
Sigur, nu le-am impus asta, că nu stăteam să le controlez. Cert este că fetele mele toate împreună, nu făceau nici o cincime din cât făceau C și M împreună (și ele lucrau împreună).
Ca să vă faceți o idee cât de bâtă era C la engleză când începuse, pe la sfârșitul lui 2000, începutul lui 2001, îmi povestea că atunci când dispăreau clienții din chat, scria Member Has Left, iar ea nu înțelegea, unde o luase la stânga? Care stânga? În ce sens ... lol ...
Dar în vreo 6 luni ajunsese să stăpânească limba la nivel conversațional, dar oricum personal, eu cred că nivelul conversaților purtate de mine, era mult superior de ce putea oferi C. Cu toate astea ele făceau mult mai mulți bani și lucrau și la categoria Friends and Family, deoarece M era încă minoră, din ce îmi amintesc. Cred că aveam aproape 17 ani.
Cu toate astea, după cum am aflat mai târziu, C nu se dădea în lături să folosească limbaj gregar, murdar și să ofere orice pentru banii aceia, prefăcându-se că îi place orice din acest joc. Mima că-i place analul, le spune că-i iubește, îi mințea fără să clipească, promițându-le orice, doar ca să le dea bani.
A înșelat astfel o mulțime de clienți care le-au dat tone de bani în anii ce au urmat, ea reușind să facă sute de mii de euro, luându-și casă, apartamente, iar eu cu principiile mele și verticalitatea mea, am luat-o în mână, târându-mă de la o lună la alta. Eu am aflat asta mult mai târziu. Nu aș fi rămas prieten cu ea dacă știam că face așa. Mai târziu, drumurile noastre s-au despărțit complet după vreo 5 ani din acest moment, când deja nu-i mai suportam fanatismul misan.
Dar să ne întoarcem la cronologia acestui articol. Voi reveni pe subiectul de mai sus, spre finalul articolului.
În Septembrie 2001 așteptam cutremurul despre care se spunea că va veni între 2 și 8.09 ... Gregarian zicea clar că va fi sigur între 4 și 5.09.2001. Deja nu prea mai credeam, dar am zis că poate nu le știu eu pe toate, așa că am petrecut o noapte în mașină. Mi-am zis că dacă nu va fi cutremurul, îmi bag lupa în Gargarian și în MISA și în toate.
Nu a venit, bineînțeles niciun cutremur, iar Gargarian a dat-o cotită, ca la Băneasa, că de fapt a fost o manipulare pozitivă din partea lui, să ne facă să lucrăm acerb, că noi dacă nu avem și astfel de motivații bazate pe frică, noi nu lucrăm. Deși chiar și cu o zi înainte, zicea că primise semnale „divine” că nu merităm să fim salvați de Dumnezeu de acest cutremur devastator, dar după ce a văzut că nu a fost niciun cutremur, a zis că de fapt, se pare că Grația Divină n-o înțelege nimeni, nici Iisus nu știa când va veni sfârșitul, iar planurile lui Dumnezeu, doar el le știe. Frecții a la Hâncu, „contele” Inccapuciato și gorileanul Lorin Fortuna și alți exaltați aprostacaliptici care ne-au vândut o pornografie a fricii.
Adevăratul cutremur planetar a venit in 11 Septembrie 2001, când odată cu detonarea turnurilor gemene și a clădirii WTC 7 și a atacului cu rachetă de la Pentagon, practic, a pornit războiul contra teroriștilor fantomă, creați, sprijiniți, de statul paralel, prin fonduri de genul USAID, un război din care omenirea abia acum începe să se elibereze, un război prin care oculta sionistă mondială a erodat foarte multe drepturi și libertăți umane, punând drepturile omului undeva ca hârtie de șters la coor.
Din toate învățăturile MISAne, Shivaismul Cașmirian m-a marcat prin profunzime, cel mai mult, mai ales informațiile din primii 2 ani , așa că era ultima mea reminisciență de atracție față de cursurile MISA. Așa că la începutul lui Octombrie 2001 am mers să continui anul de Shivism de la care rămăsesem. Am impresia că 4 și doream să continui cu Anul 5. Însă când am vrut să mă înscriu am văzut că taxa de curs aproape că se dublase, iar asta mi-a pus ultimul capac. După ce că făceau milioane de $ prin tot ceea ce făceau și aveau mai mulți bani decât oricând, lăcomia după bani crește tot mai mult, în loc să scadă. Asta mi-a dat să înțeleg că mișcarea pornise pe o pantă materialistă urâtă, cu care nu mai rezonam absolut deloc și am zis pas.
Văd că în acea perioadă i-am scris primul email lui O, prima scrisoare digitală, sperând că poate, o voi face să aibă ochi și pentru mine, sau ceva ... Nu mai știu. Patetic oricum. M-a ferit DD de multă durere cred, dar asta nu înseamnă că nu am regrete că nu s-a legat nimic cu ea în viața asta. Asta e.
La începuturi am încercat să lucrez și eu ca mascul frumușel pe video-chat, să văd care-i mișcarea și am fost șocat să observ cât de dezvoltată era homosexualitatea sau bisexualitatea în SUA. 90% din cei care mi-au intrat cu bani, în chat erau bărbați. Sigur, eu nu reușeam să fac mai mult de 10-15$ pe zi, maxim, dar de cele mai multe ori nu făceam niciun $, așa că am renunțat.
Atunci am intrat în contact cu una M, frumușică, din SUA, Texas, care mă plăcea cică și care dorea să mă duc la ea și după ce am vorbit cu ea vreo lună, trebuia să ne vedem la Aeroport la Otopeni. Nu mai știu dacă am mers sau nu să o văd (tind să cred că da) și am realizat cu amărăciune că a fost țeapă, iar tipa nu mi-a mai răspuns. Deci o țeapă absolut gratuită din care nu am înțeles absolut nimic și nu i-am văzut rostul, deoarece nici ea , nici eu nu am câștigat nimic din treaba asta, ci am pierdut vremea pur și simplu.
Tot în vremea aceea, am întâlnit un alt țepar american, care știa că eu sunt împreună cu Y, dar care se îndrăgostise de Y și care dorea să ne vadă, în special pe Y. Omul se dădea un bogătaș american din LA, dar cu toate astea era un mare zgârcit și stătea destul de puțin în chatul plătit. Dar am fost deschis cu el și i-am povestit despre viața noastră și provocările prin care treceam. Cu toate astea, deși se lăuda non stop cu banii lui, nu simțea să ne sprijine cu mai mulți bani. Dacă l-am fi mințit și am fi zis că Y e singură, că îl iubește sau ceva, poate ne ajuta cu mai mult sau reușeam să-l vrăjim să ne ia și nouă un apartament sau ceva, așa cum au făcut multe alte video-chatiste, inclusiv C.
Până la urmă a venit în România, împreună cu un „prieten” de-al lui, care mai târziu am aflat că știa limba Română și prin care am înțeles că dorea să ne testeze, să vadă ce-l vorbim pe la spate. Nu a aflat bineînțeles nimic nou, deoarece eu am fost mereu sincer cu el, ce era în gușă și-n căpușă, așa că a plecat poate, un pic dezamăgit. Spera să mă demaște ca un mincinos sau ceva.
După câteva luni de chat steril și sictirit fiind de continua lui lăudăroșenie legată de banii lui, i-am zis că dacă dorea să ne ajute cu adevărat și dacă ținea cu adevărat la Y, ar fi util să ne demonstreze asta și prin fapte că este cine spune că este. El zicea că era milionar așa că i-am zis că pentru el nu ar fi cine știe ce efort să o ajute pe Y cu o sumă mai consistentă, care să ne scoată din situația de supraviețuire de la lună la lună. Această punere a piciorului în prag l-a enervat maxim și i-au picat măștile de țepar rapid. Probabil că avea ceva bani, dar nici pe departe cât zicea că are și cumva o dorea pe Y și o aburea cu bogăția lui. Nu era cine știe ce frumusețe, o față de agarici, foarte asemănător cu Sam Rockwell, așa că șarada a căzut în scurt timp. Mai târziu a dispărut și cumva ne lăsa să credem că s-a sinucis, lol ... făcând un fel de șantaj emoțional, pentru ca mai târziu să învie ... un fel de Hristos . Penibil.
Acelea au fost momentele când am început să vedem cât de convingători pot fi escrocii online și să încep să-mi dezvolt un scepticism sănătos în privința lor.
La vremea aceea luam 50% din ce făceau fetele, dar după ce plăteam toate cheltuielile, eu rămâneam în mână cu aprox. 100$ și fratele meu, cam tot atât. Atunci am realizat că noi ca afaceriști cinstiți, principiali, făceam mai puțini bani decât făceau fetele. Au fost luni când noi ca întreprinzători nu am scos mai nimic peste cheltuieli, profit zero sau aproape zero, sau chiar pe minus, iar fetele rămâneau cu ceva bani în mână. Țin minte că plăteam conexiunea ISDN de la RDS, (internet de 64kbps pe două canale ...lol), dar fiecare minut era plătit și plăteam pe lună și 700 - 800 lei/lună. Cert este că și descărcam muzici și filme aproape non-stop când nu era folosit netul pentru lucru. Trăgeam un film în 24 de ore sau ceva de genul. Dacă mai plăteam și impozite, eram terminați din prima lună.
Y făcea și ea în medie un 100$ / lună, partea ei, iar la vremea aceea 200$ era decent pentru România, dar tot la limita sărăciei să zic așa. Sărăcia era mereu la orizont. nu prea reușeam să pun bani deoparte, nici atunci, în ciuda ritualurilor de prosperitate materială, realizate cu 1 an înainte.
În anii următori, uimiți și umiliți de succesul prietenilor noștri care aveau acum studiouri mai mari, cu fete multe, am investit și noi într-un studiou cu 3 camere și 3 calculatoare unde s-au perindat multe fete frumoase, dar din păcate, treaba nu a mers. Ba mai mult, unele fete lucrau pe ascuns pe alte platforme sau primeau bani în privat de la clienții lor. Le urmăream activitatea și uneori le-am prins și le-am mai dat afară, iar la un moment dat am cedat.
Fratele meu mă acuza că nu sunt suficient de materialist și să fiu mai agresiv cu fetele, să le pun target, să le pun limite, să pun biciul pe ele sau ceva. Poate așa se făceau mai mulți bani, nu știu. Eu însă am fost mereu blând și împăciuitor, le încurajam cu drag și încurajam frumosul, adevărul, lumina din ele să iasă la suprafață. Le tratam așa cum mi-aș fi dorit și eu să fiu tratat dacă eram în locul lor. Mi-am păstrat astfel sufletul viu și conștiința împăcată, dar material nu a fost bine. Nivelul fetelor era jos, în ciuda faptului că erau la curs. Eu îmi imaginam că totuși, fetele de la curs au o aspirație înaltă, o etică, o morală ... le idealizam și mi-am luat-o grav în dinți. Am aflat mai târziu că furau, mințeau cu zâmbetul pe buze, te manipulau, purtând măști de ființe spirituale, evoluate.
Nu mai continui pe subiect acum ... poate o să mai vorbesc de asta, spre sfârșitul vieții ca să vă spun cum s-a terminat totul în privința acestui subiect. Sau poate o să spun în privat celor care merită.
Cert este că deși am fost unul dintre primii din România care au avut această oportunitate de a face bani, așa cum au reușit mulți alți care au venit mult în urma mea, eu nu am reușit să mă dezvolt și am răms tot sărac și cu petec în cur, dar cu conștiința curată. Mda ...
Prietenii L și C și cei din anturajul lor, au făcut sute de mii de euro. Aveau case, apartamente, mașini , iar L nu avea absolut niciun merit. C era cea care se prostitua non-stop pentru acei bani, iar el era doar un pește care profita de ea. L un moment dat scârba lui C față de ce făcea era așa de mare că i se strâmbase gura, efectiv.
Am sperat că poate, L va simți să mă ajute și pe mine cu ceva, prietenul lui cel mai bun din ashram, dar el și-a ajutat prietenii din copilărie și fratele. Toți se spărgeau în figuri și spărgeau mii de euro/lună. Nu i-am cerut niciodată nimic, dar atunci când ne mai vedeam, simțea să-mi facă cinste cu una alta și să-mi ofere și mie un pic din viața pe care o trăia el zilnic. M-a dus la un restaurant scump odată și a spart o grămadă de bani la o masă cu delicatese pe care eu nu mi le-aș fi permis vreodată. I-am mulțumit, dar după aia și el ca și fratele meu, continua să se laude non-stop ce buni sunt ei și implicit ce prost eram eu, că ei aveau bani gârlă, iar eu eram vai de capul meu.
În perioada 2002 - 2008, fratele meu învârtea de asemenea mii de euro. Reușise cu banii de la afacerea video-chatul (el câștiga mai bine, iar mie îmi dădea un salariu fix) să își crească și afacerea lui de acasă, de la Câmpina (el vindea pe atunci geci de piele de la en-grosul Europa și alte haine de la Europa, treninguri, tricouri). Se lăuda atunci că vindea și de 2000 de lei pe zi/profit, ceea ce la acea vreme era enorm. Eu nu făceam 2000 pe lună. Mereu îmi reproșa subtil că sunt prost că nu fac ce face el sau ca el, dar îi vedeam stilul, modul de a fi, iar eu nu puteam să fiu așa.
Mno, la un moment dat fratele meu mi-a zis să-i cer lui L niște bani să-l ajut să-și crească afacerea, care-i mergea foarte bine și să-i dea înapoi cu dobândă. Asta era prin 2004 - 2006 cred, adică într-o perioadă când L deja avea vilă în Ferentari și spărgea mii de Euro lunar. Acela a fost un test mare al prieteniei noastre. S-a sucit și s-a cotit, că hâr că mâr, că are nu știu ce probleme și cheltuieli și că nu poate. Repet, până în clipa aia nu-i cerusem nimic, dar m-a tratat cu o neîncredere șocantă pentru mine la acea vreme. Atunci am înțeles că nu exista nici urmă de prietenie între noi cu adevărat, ci o relație superficială.
Omul avea 50% din afacerea video-chat cu C, deși el practic, nu făcea absolut nimic pentru acei bani, decât să ofere poate, protecție și să facă comisioane, să o ajute pe C cu diversele combinații. Era un parazit, o lipitoare pe spatele lui C, iar mai târziu, când au divorțat, a avut tupeul, nesimțirea să împartă 50 - 50% toată averea făcută de C, iar lui i-a rămas până la urmă toată vila din Ferentari, care la acea vreme era vreo 300 k Euro. Acum cred că e 1 milion pe puțin.
La un moment dat, străpuns de un fior prietenesc, mi-a zis că oricând doresc să revin în București, voi avea o cameră gratis în vila lui, să stau cu el acolo. Dar când am cochetat cu ideea și l-am întrebat dacă mai e valabilă oferta, s-a sucit și a zis că nu mai are cameră liberă și închiriase pe bani unora și altora.
Mi s-a scârbit și mi s-a luat complet de L după fazele astea, iar capacul l-a pus faza că s-a căsătorit cu O, după ce făcuse mișto de mine că m-am căsătorit cu Camelia. El era un vrăjitor, escroc sentimental și-i privea condescendent pe cei care nu rămâneau liberi, fără căpăstru, deși și el fusese căsătorit cu C și mai târziu cu O.
Mi s-a luat de stilul lui narcisist și lăudăros și mulți ani nu am mai vorbit. Abia prin 2018, după ce am reluat legătura cu O, L și-a dorit să înțeleagă de ce și cum-ul, de ce m-am îndepărtat de el, că el nu înțelesese, nu pricepea, nu avea nici cea mai mică idee ce am avut eu cu el. I-am trimis un email lung lung cu toate lucrurile care m-au deranjat la el, dar nu am primit niciun răspuns. Nu știu dacă O i l-a dat sau nu, dar eu l-am blocat atunci pe toate canalele de comunicare posibile și asta a fost tot.
Bun, am divagat mult de la cronologia articolului. Să revin ...
Cu Y nu prea mai simțeam să fac sex, dar UK mă excita teribil ... și P, o altă fată care lucra la mine în vremea aceea. Mă simțeam electrizat de UK și i-am scris un jurnal în care îmi exprimăm ce simțeam. Ea se devaloriza mult și se alinta mult, iar eu am vrut să-i arăt ce simt și i-am cerut să fie iubita mea, dar m-a refuzat. Era încă cu L în cap cred.
Nici nu mă simțeam să am altă relație. Încă o scăldam cu Y și nu doream să o înșel. Mă înnebunea când venea la mine să lucreze. Un alt aspect care mă împiedica să mă deschid mai mult totuși, față de ele, a fost că toate erau miresele lui Shiva, trecute prin măciuca Bivolului. Le considerăm cam proaste pe aceste femei că făceau sex cu mintea. Simțeam că mă poluez auric dacă fac sex cu ele. Doream să plec în altă parte să-mi găsesc iubirea.
Acum vreo 3 ani, am contactat-o pe Uk pe feisbuc să o întreb dacă a simțit ceva pentru mine vreodată în perioada aceea, deoarece mie mi se păruse că au existat niște momente când am simțit-o deschisă și au fost niște momente pe care le-am ratat și doream să știu ca o pură curiozitate, să-mi înțeleg viața mai bine, dar m-a luat în bombeu și m-a repezit cu figuri de divă nefutută, așa că i-am dat jet. Credea probabil că vreau să o vrăjeasc sau ceva, dar nici nu mi-a dat șansa să mă explic.
A rămas la fel de proastă se pare și tot cu secta, deși terminase facultatea de mate. După ce a fost prin Japonia, un timp a lucrat la barul de striptease yoghin din centrul Bucureștiului, mi se pare că a fost chiar șefa locului respectiv. Ea a fost prinsă cu chiloții în vine în ashram făcând video-chat în 2004 când au fost descinderile din ashramuri. Și ea a învârtit mulți bărbați pe degete și se crede încă o mare divă probabil. Nu-i ajunge nimeni la nas. Îmi pare rău pentru ea, căci am simțit-o ca pe un alt suflet pereche, dar e pierdută definitiv.
În acea perioadă am reînceput să mă masturbez cu ejaculare că simțeam că înnebunesc de dorință sexuală. Era singurul lucru care simțeam că mă ține în viață și mă făcea să mă simt mai viu și mai bine.
În februarie 2002 notam în jurnal că am pierdut 850$ din cauza băncilor. 850$ pierduți, au fost probabil un moment foarte greu. Uitasem complet acest aspect. Eram tot pe supraviețuire.
Nu mai făcusem asane de un an și nu mă simțeam diferit. Măcar nu mă mai torturăm.
În iulie 2002 încă o visam pe O că ne apropiam sufletește și îi ziceam că o să fiu tandru și bun cu ea pentru totdeauna. Dar DN mă oprea să mă apropi de ea. În vis fața lui O a devenit Y și am înțeles că în esență, ambele sunt energia feminină cu chipuri diferite.
Mai târziu am observat că energia frumuseții feminine, Tripura Sundari, care mă atrăgea pe mine, se manifesta cam la fel și am înțeles că odată ce transfiguram femeia și o vedeam ca pe o zeiță sau un aspect al zeiței, practic, făceam dragoste cu toate femeile care mi-au plăcut vreodată, deoarece aceiași zeiță fusese în toate femeile care mi-au plăcut și-mi plăceau.
În iulie 2002, O avea mașină și mergeam cu gașcă împreună pe colo colo. Viață cumva ne apropia din nou și nu știam de ce mă chinuie așa.
Tot prin Iulie 2002, R mi-a vândut o gioarsă de Dacie 1310 cu 1500 de lei. Deși el zicea că a pus-o la punct, eu am mai băgat o grămadă de bani în ea să o fac funcțională. Mâna la condus mi-am făcut-o noaptea prin cartierele din București. Nu mai condusesem de 6 luni și aveam emoții.
Însă cu toate cheltuielile băgate în mașină, când am plecat la drum spre mare, undeva aproape de București, am intrat într-un tangaj datorat în parte și unei roți care din ce mi-a spus fratele meu care era în spatele meu cu altă mașină, ori nu fusese prinsă bine, ori era cauciucul prost, dar făcea 8-uri și din cauza vântului și a vitezei, nu am mai putut controla mașina și am frânat și am ieșit ușor în afara drumului. Dacă eram într-un loc normal, relativ plat, era totul ok, dar am oprit undeva unde era o pantă înclinată la 45 de grade, iar mașina s-a răsturnat pe capotă, după ce am oprit. Fiind plină de bagaje grele, greutatea mașinii a deformat capota. Din fericire, un service era destul de aproape și ne-au ajutat cu o șufă să ajungem la ei, au tras de mașină cu lanțuri să o îndrepte, dar nu era așa de simplu să fie îndreptată cum trebuie. Neavând timp de stat prea mult, am pus parbrizul, l-am lipit cu scoci și deși mașina era un pic înclinată în partea de sus, așa am mers la mare și am făcut toată vacanța și am revenit și înapoi la București, fără să ne oprească poliția vreodată. Ziceam atunci că mașina avea freză.
În vara aceea am vândut casete și CD-uri la mare, yoghinilor. Făcusem multe casete și CD-uri. Învățasem să fac coperți. Aveam imprimantă color. Nu am făcut cine știe ce bani atunci, dar cred că suficient cât să-mi plătesc vacanța. Aceea era o perioadă când încă nu începuseră controalele cu drepturile de autor așa de intens. Cred că acela a fost ultimul an când s-a mai putut face așa ceva. Mă feream oricum. Majoritatea cd-urilor le țineam în portbagaj, iar dacă venea vreun control, pierdeam doar câteva.
Haiducie.
Eram deja detașat de tot ceea ce se petrecea în mișcare și mă uitam cu un relativ amuzament la toată frăsuiala yoghină, cu spiralele, îmbulzeala, fanatismul față de „maestru” cu care nu mai rezonam absolut deloc. Dar ăncă aveam prietenii, iubita în mișcare așa că un timp am mai mers din inerție în preajma mișcării.
În Oct. 2002 am plecat la Iași iar tangențele mele cu mișcarea se făceau doar prin intermediul prietenilor yoghini din Iași și prin mesajele pe care încă le mai schimbam cu L
Când m-am mutat în Iași îmi amintesc că am vorbit cu prietenul G din Iași despre toate frământările mele, dar se pare că nu am fost suficient de convingător. Mai târziu a ajuns și el în ashram, s-a împrietenit cu L și MȚ și a suferit și el din cauza prieteniei teribile cu L. S-a dus la G și i-a spus de mine, iar G i-a povestit că sunt un rătăcit.
Eram o oaie neagră.
În 2004 au înțeles mai mulți cine era rătăcit și cine nu și cel puțin 50% sau mai mulți misani, au renunțat la curs. În 2004, au ieșit la suprafață multe căcaturi. Deși motivele pentru care au pornit autoritățile Operațiunea Christ erau în cea mai mare parte false sau cel puțin exagerate (de exemplu faza cu drogurile, era complet falsă, iar siringa pe care au arătat-o la filmări, era plantată), erau alte motive nespuse sau neștiute de autorități la acea vremea, pentru care mișcarea a meritat ce a pățit atunci.
Yoghinii au tot pozat în victime, dar în realitate erau și ei niște abuzatori, manipulatori, mai ales la vârf.
Alte faze exagerate erau că era ceva obișnuit să se facă sex în grup cu urinoterapie în cadrul cursurilor. Dar asta nu se petrecea decât în cercuri private, nu în cadrul cursurilor care erau de o decență absolută. Puteai să ai o viață absolut decentă și să mergi la cursuri, fără să mergi în extremele fanatismului sectar. La cursuri învățai cel mai adesea lucruri decente, deși discutabil adevărate sau chiar false, dar decente. Doar cei care doreau să meargă mai adânc în mișcare dădeau și peste aspectele de umbră, tenebroase ale acestei mișcări. Dar droguri? NU ... Era o politică foarte strictă în privința drogurilor.
Deci cel puțin parțial, acțiunile autorităților erau absolut îndreptățite, iar eu am perceput asta și ca o pedeapsă divină pentru devierile Gibonului și ale mișcării lui ... Karma is a bitch!
După 2004, am înțeles și mai bine că intuițile mele erau corecte. Acum nu mai eram singurul rătăcit, ci tone de yoghini se exprimau acum pe forumuri gen ExMISA unde aflam alte detalii foarte picante din sânul mișcării. Au început să apară relatări pe bandă rulantă inclusiv de la VIPuri din mișcare, care în cea mai mare majoritate s-au dezis de Gibon, deși zeci de ani i-au lins rozeta și au atras în mișcare zeci de adepți. Ce să zic ... rușinică ... rușinicăăă ...
Au urmat și represalii împotriva celor care defăimau mișcarea, blesteme împotriva lor, meditații de magie neagră, împotriva celor ce demascau mascarada și impostura Gregarianului și a mișcării lui.
Mai sunt câteva amintiri pe care le am pe diverse , pe care nu le-a ordonat cronologic, dar despre care vreau să mai zic câteva cuvinte și închei. Amintirile sunt disparate așa că nu voi urma un fir cronologic ca până acum.
De exemplu, legat de Meditațiile de Revelion. Petrecerile și meditațiile de revelion erau mai pe gustul meu, să fiu sincer, decât hăhăila și petrecerile obișnuite, pe care le trăisem până la refuz, în prima parte a vieții. Cumva ca să compensăm exteriorizarea și pierderea energetică a majorității oamenilor din acea perioadă, noi făceam meditații de aprox 2 ore. Se începea la 11 și se termina la 1, dacă țin minte. Apoi Gregarian ne dădea profețiile lui pentru anul ce urma. Nu-mi amintesc să se fi împlinit vre-una din ele, dar cert este că Efectul Barnum funcționa perfect. Deși erau spuse ca venind de undeva din Conștiința Hristică, Gregarian îl ținea de picior pe Dumnezeu în clipele alea, toate au fost niște frecții irelevante care s-au pierdut în negura timpului, dar care la acea vreme le confeream o măreție absolută. Părea că făceam parte din mișcarea de salvare planetară din ghearele ocultei. Eram buni, ce să mai, eram miezul din dodoașcă. Egourile noastre spirituale erau pompate la maxim.
Țin minte că la ultimul revelion la care am participat, sus la Sală la Pipera, cred că între 2000 și 2001, dar nu mai sunt sigur, îl așteptam cu toții pe Gregarian, după obicei, ore nesfârșite, timp în care ne-au pus niște filme așa zis spirituale. Filmele prezentate la MISA erau de obicei unele profunde, cu mesaje diverse, de suflet, dar atunci au pus filmul SPAWN. Deși se dorea a fi un film în care să învățăm poate, lupta dintre bine și rău, cel puțin eu, la acea vreme am fost absolut dezgustat și revoltat de acel film, un horror de 2 lei, care mi-a dat de înțeles că Gibonul o cam luase razna rău de tot. Erau nenumărate alte filme profunde, cu mesaj ce puteau fi oferite, dar Gregarian a ales unul absolut grețos și am realizat că nu mai am nicio tangență cu ce se petrecea acolo.
Niciodată nu am reușit să fac lunga meditație de revelion fără să fac „elicoptere”. Cel mai adesea cam adormeam la meditații. Acum că zic asta, mi-am amintit un episod de nu mai știu când și dacă am notat asta, dar la un moment dat eram cu O la unul dintre cursurile de la sediul PLD, prin 98 și făceam nu știu ce meditație. Și am ațipit, iar în momentul acela mi s-a relaxat sfincterul și m-am bășit zgomotos. Sigur, nu știu cât de tare s-a auzit, dar eu m-am trezit în clipa aia ...lol.. Îmi venea să intru în Pământ. Cum naiba să mi se întâmple asta tocmai lângă O? Eram roșu de rușine ... Dar acum dacă mă gândesc bine, nu cred că O avea grețuri din astea. O este una dintre ființele cu cel mai zgomotos somn. Sfoăria ca un mistreț ... lol ... Pe cât era de fragilă, delicată, eterică, angelică, pe atât de tare sforăia. Era un paradox.
Alte evenimente importante din anul yoghin erau festivitățile de la Ziua Gibonului, din 12 Martie. În sine evenimentul era unul de cult al personalității, dar erau o combinație de frumos, ciudat și mai târziu, de grețos. Am participat la majoritatea zilelor de naștere le Gibonului cât am fost în MISA, iar la ultimele chiar mă distram copios cu fratele meu, „admirând” portretele de glojgăitor slinos, după cum îi ziceam încă de pe atunci, față de nea Ilie de la Sculărie căruia îi mai lipsea basca cu țoc.
În general, la aceste zile, se făceau multe meditații de inducție a diverselor stări pe care le „transmitea”, ca un cadou spiritual, Gregorian, celor din sală. Erau folosite niște muzici despre care majoritatea dintre noi nu auzisem niciodată, care ne fermecau, dar nu pot să zic că am simțit vreodată ce se emitea. Adeseori erau chestii abstracte, care nu aveam cum să le percep, dar muzica era frumoasă cel mai adesea.
Apoi existau și ceva momente artistice realizate de Teatrul Sofrozin, poate ceva teatru, momente comice. Era frumos. Am avut stări de adâncă emoție la unele dintre spectacole, mai ales la începuturi. Se crea uneori un câmp afectiv frumos ... În ultimii ani în schimb, au devenit tot mai sexualizate, tot mai grețoase și un cult al personalității aberant. I se cântau ode, i se făceau poezii ... absolut grețos. Cum să permiți așa ceva? Narcisism uriaș ... Văleu ...
Despre taberele de la Herculane am vorbit prin primele articole. Cele mai puternice impresii mi le-au lăsat primele tabere din 96 și 97. După aia, au dispărut trăirile deosebite și energia aceea a începutului.
Îmi amintesc că am revenit acolo împreună cu Camelia, prin 2003 parcă, fără să fac parte din mișcare, ci doar pentru a-i arăta Cameliei frumusețea locurilor și să-i fac cunoștință cu prietenii mei yoghini, cu La Familia. Mi-am petrecut majoritatea timpului cu Camelia și am avut niște momente foarte frumoase pe acolo, paradisiace chiar.
Una dintre cele mai puternice amintiri a fost că am ajuns undeva pe traseul spre vârful Domogled, un spațiu absolut mirific, undeva între munți, era plin de cireși înfloriți. Nespecific să vezi la munte cireși. Ne-am așezat pe o pătură, am avut un picnic și am făcut dragoste în mijlocul naturii, iar peste noi ningea cu flori de cireș. Momente ireal de frumoase ... un vis.
O altă amintire de atunci a fost de la țtrandul cu apă calde 7 Izvoare, parcă se numea, nu mai țtiu sigur.
Ce s-a mai întâmplat în ultima vreme cu mărețele figuri „celeste” de la MISA:
Gibonul e hărțuit de sistem, pe oriunde se duce .. Când e arestat, când mai face un pic de pârnaie, când îi dau drumul, iar e în urmărire ... Poate motivele sunt exagerate sau interpretabile, dar din ce v-am povestit aici, cred că omul are devieri grave ...
Sigur, nu ridic în slăvi sistemul, dar oamenii deviaseră grav, din punctul meu de vedere al omului limitat, neiluminat, care le-a trecut prin mână. E și asta un fel de justiție divină, așa strâmbă, dar un bob de adevăr e în toate acuzele. Sau chiar de nu este, ci e doar o tracasare gratuită a sistemului împotriva unor „vajnici apărători ai spiritualității planetare”, tot nu e ok ce a făcut Gibonul când a fugit din țară.
Faza cu peruca e absolut penibilă ... În loc să facă tehnica de invizibilitate pe care o „stăpânea la perfecție” încă din anii 80, acum a încercat să evadeze folosind o identitate falsă, o perucă ... Curat murdar Mon Cher.
Și minciunile folosite când se arătau filmări clare din spectacolele cu scene nud, erotice, în care spune că nu e el acolo, că totul e o făcătură.
Eu personal știu că iniția fetițe de 15 ani și cu toate astea el neagă totul. Asumă-ți Coaie ce faci, fii bărbat, fii în adevăr și sfidează legea, sfidează sistemul, dar cu adevărul, nu cu minciuna. Fă pârnaie pe convingerile tale, fii principial până la capăt. Dacă tu consideri că e ok să dezvirginezi fetițele de la 15 ani spune lumii ... Dacă tu consideri că spectacolele făcute în numele tau așa cum erau, afirmă sus și răspicat adevărul. Fii în adevăr nu juca pe degete adevărul și minciuna, cum vrei tu ...
Dacă erai asumat, te apreciam mai mult, dar modul cum încerci să manipulezi lumea și cum cauți soluții avokkățești la toate mișmașurile tale, cum minți fără să clipești, îți zic aici și-ți voi zice și în față de te voi mai întâlni vreodată: Marș Mhăăă!
Pot confirma de asemenea ceea ce Cecilia Tiz spune despre MISA.
ARTICOL ÎN CONSTRUCȚIE
Herculane - 7 izvoare Clarvăzătoarea Valentina de la Pipera, Cecilia Tiz, articole, evoluție ... Clarinela și alte nume aberante ...
Bârfa - AICI și AICI
