Sincer, nu am crezut și nici nu am sperat că voi mai ajunge prea curând în Bulgaria odată cu apariția acestei plandemuii, deoarece știam că vor urma restricții din ce în ce mai mari pentru nevaccidentați, așa că îmi luasem gândul să mai ajung pe undeva prin afară, mai ales că se schimbă ordinele de la o zi la alta și riscai să te trezești în scenariu roșu de tâmpenie de azi pe mâine.
Totuși, Bulgaria ne-a suprins până la urmă plăcut, fiind o țară chiar un pic mai liberă la cap decât noi, fiind și mai puțin vaccidentată decât noi, sau așa era în August ... și au scos toate restricțiile în sezonul turistic. Pe unde ne-am plimbat noi chiar nu am văzut oameni cu măști, nici măcar la interior așa că ne-am simțit foarte liberi.
Noi cu bulgarii suntem frați de suferință și „vaccinați” împotriva comunismului, de aceea noi toți ăștia din blocul fost comunist, care chiar am suferit de pe urma bolșevismului abject, noi ortodocșii (nu ca ungurii, cehii și cei mai la vest de noi, catolici), suntem mult mai circumspecți la valul acesta de tiranie sanitară cu parfum neo marxist progresist corporatist, implementat de oligarhia elitistă planetară în frunte cu familiile de sânge albastru, sioniștii loiali Rothschildzilor, Vaticanul iezuit, prin intermediul cozilor de topor de la vârful Big Pharma, Big Tech, Big Banks și Big Brother și nu punem botul la propaganda Marii Resetări în care „nu o să mai avem nimic, dar o să fim fericiți” ... Am fost acolo, am văzut, am plecat ... Sper să rezistăm și să dăm cu flit în continuare Noii Ordini Mondiale demonice. Bravo Bulgaria!
Așa că am luat o decizie relativ spontană să mergem la mare în plin sezon, la începutul lui August când toate prețurile sunt cele mai scumpe. Dacă o să mai am o astfel de oportunitate voi alege totuși, să merg în Bulgaria sau Grecia la începutul lui Septembrie (sau la începutul lui Iunie). Prețurile sunt mai mici, lume mai puțină, trafic mai redus. Anul acesta însă, din ce am văzut, de la 30 August gata au închis robinetul, fix la final de sezon domnule, ce coincidență, și-a făcut apariția virusul ... de după colț, aștepta să ne atace. Ce convenabil ...
Am decis așadar, să ne continuăm haiducia de data trecută din 2019, să mergem mai la sud de Varna și să explorăm zona dintre Varna și Sunny Beach (inclusiv), iar dacă mai rămânea timp să mai vedem și câteva obiective noi între Vama Veche și Balcic.
Rămăsesem super încântați de Bulgaria (în ciuda unor aspecte mai neplăcute trăite prima dată - vezi detalii aici) așa că am decis să mergem din nou.
Personal nu cred că voi mai merge vreodată la Marea Neagră pe litoralul românesc dintre Vama Veche și Corbu ... dar mi-ar plăcea să ajung la Sulina, Yalta, Soci, Suhumi, Batumi și poate, pe litoralul turcesc de la Marea Neagră (unde am ajuns odată, când am fost prima dată în Turcia, la primul curs de Vipassana din viața mea, în 2004 - sper să apuc să povestesc aventurile de atunci).
Așa că m-am apucat să explorez țărmul bulgăresc al Mării Negre la sud de Varna cu ajutorul Google Earth, căutând eventuale zone de campare. Mi-a atras aproape imediat atenția zona Kamchia, aflată într-o zonă împădurită ce părea plină de bungalouri și locuri de campare ... ceea ce așa a și fost, însă în limba română nu am găsit aproape mai nimic despre zona respectivă, doar câteva recenzii foarte scurte pe diverse site-uri de campare și mai nimic în rest. Era ca și cum locația respectivă nu exista în mentalul colectiv românesc. Așa că acest articol va fi poate cea mai bogată recenzie în limba română, despre zonă.
Zona pe care am dorit să o explorăm între are 95 e km lungime (între Varna și Nesebăr), iar zona Kamchia este la 25 km sud de Varna.
Ceea ce mi-a atras atenția pe lângă faptul că era o zonă foarte împădurită, ceea ce ador la țărmul bulgăresc (așa ceva nu vezi în România) era și un râu care se vărsa direct în mare, ceva inedit pentru mine care nu am ajuns încă, în zona de vărsare a Dunării în mare și nu mai văzusem așa ceva direct.
Mi-a mai atras atenția și campingul Iralki și alte câteva un pic mai la sud de Kamchia (gen Karadere), dar am decis ca prima oprire să fie la Kamchia, fiind cea mai apropiată de Varna și apoi dacă nu ne place, să mergem mai la sud.
ZIUA 1
Zis și făcut ... pe 9.08.2021 noaptea, pe la 4.30 ne-am pornit. De data asta am mers 4 cu mașina lui I, care și-a mai atașat un portbagaj și și-a reparat aerul condiționat, fără de care sincer, eram morți acum. Expriența fără aer condiționat de data trecută ne-a lăsat cu sechele ... a fost tortură efectiv.
Iar fără acel portbagaj suplimentar, nu am fi avut nicio șansă să mergem 4 inși în mașină. Ne-am încadrat la fix cu toate bagajele.
În plus am decis să mergem pe la vama Giurgiu, ca să evităm nebunia de pe litoralul românesc și autostrada Soarelui (a Lunii de fapt, din cauza craterelor pe care le-am descoperit ultima dată - între timp am văzut când am revenit în țară că s-a mai reparat).
O oră am pierdut-o traversând Bucureștiul și mi se pare odios că în atâția ani nu au reușit să rezolve problema asta cu o centură mai de Doamne Ajută de legătură cu șoseaua Giurgiului. Ultima experiență pe centură unde am pierdut altă oră în trafic, acum 2 ani, ne-a forțat să alegem traversarea Bucureștiului în traficul de ora 7 când toată lumea merge la lucru. Am realizat încă odată că în cei 20 de ani de când am plecat din București au apărut efectiv, cartiere noi, șosele noi, în locul zonelor mărginașe pline de fabrici și ghetouri sunt acum mall-uri luxose, sedii de firme ... fața Bucureștiului s-a schimbat mult în bine, însă nu suficient de mult cât să mă atragă. Traficul a rămas la fel de horror.
La vamă în Giurgiu am așteptat vre-o 45 de minute (am plătit 15 lei taxa de pod, iar Rovignieta online, pe un site de genul ăsta, dacă nu chiar acela, 45 de lei ... acum văd că e 65), fără evenimente deosebite, iar drumul către Varna a fost lejer, însă destul de circulat și cred că 90% dintre mașini aveau număr de Romania. Am luat masa undeva într-un loc mai umbrit, călare pe capota mașinii ... Deși era doar 9 sau 10 dimineața era deja foarte cald. O senzație destul de neplăcută, mai ales când treceau tirurile și ne zgâlțâiau curenții. Nu-mi amintesc să fi văzut vre-un loc de popas sau parcare la umbră pe tot parcursul drumului între Giurgiu și Varna. Ăsta e un minus. Dar drumul e pitoresc, printre dealuri și văi ....
Am mers în primul loc familiar din Varna, unde știam că putem parca fără griji și la un preț omenesc (1 leva/oră), la parcarea din portul Varnei, să luăm primul contact cu plaja și nisipul și să scoatem niște leva de la bancomat. Am nimerit un bancomat care ne-a dat emoții deoarece a procesat greu comanda. Dacă nu ne-ar fi avertizat o vânzătoare din magazinul de acolo cred că ne scăpam un pic pe noi. A durat vreo 2 minute până a mișcat bancomatul. Deja ne făceam scenarii ce ne facem fără card, la cine să apelăm. A fost bine până la urmă.
Am ajuns fără alte incidente în Kamchia, însă eram obosiți „criță”. Am mers la inspirație cât mai aproape de zona Paradise Bungalows, căci acel loc părea cel mai aproape de plajă și am început să căutăm cazare. Sunasem înainte cu 2 zile la unul dintre bungalowrile care avea site și în engleză (Elmona Bungalows, care arată foarte bine și cu prețuri decente, dar nu mai aveau locuri) așa că am zis că mergem la risc și dacă nu găsim nimic, ne punem cortul undeva în pădure și ne-om descurca noi cumva (știam că mai la sud la Iralki era posibil acest lucru).
Am explorat vreo 2 ore toată zona întrebând în stânga și-n dreapta dacă este liberă vreo căsuță. Toată zona e plină de căsuțe și bungalowri, majoritatea făcute cred pe vremea comunismului, multe dintre ele nerenovate și cu patină de foarte vechi.
În zona cea mai apropiată de plajă, singura zonă unde puteai să-ți pui cortul era undeva în capătul sudic al zonei de agreement Paradise (Rai în bulgară) Bungalows, care se întinde pe multe hectare. Însă între partea de nord a zonei Paradise Bungalows (unde am oprit noi) și partea de sud, unde se afla zona de corturi, rulote și ce mai era acolo, fix lângă plajă, nu exista un drum de legătură cu mașina, decât cu un ocol de vreo 5-6 km (se putea ajunge in 5 minute pe jos, dar cu mașina trebuia să ocolești) ... Deci o bulibășeală mai ceva ca la noi.
În partea de nord, era pur și simplu un gard care la o adică putea fi doborât și lăsate mașinile să treacă, însă probabil că nu au vrut să congestioneze și mai mult circulația pe acele străduțe extrem de înguste unde nu încăpea să treacă decât o mașină. Puteau să facă o ocolitoare mai scurtă prin pădurea aceea. Însă acest „puteau” este fantezist.
Aerul de anii 90 din România era cumva omniprezent. Clădiri abandonate, căsuțe, urmele fostelor tabere de copii sau ceva, ruine erau peste tot, ceea ce mi s-a părut trist și dureros. Noi am fructificat aproape fiecare centimetru de plajă în România, acel deșert arid, iar acestă comoară, acestă pădure de pe malul mării era relativ abandonată. Din ce am înțeles acum e considerată rezervație pădurea, dar totuși, există mute clădiri în ruină ce pot fi dărâmate și reconstruit în locul lor. Adică decât să lași mizeriile alea, mai bine faci ceva frumos în locul lor.
Deci de neînțeles pentru mine de ce să nu lași accesul mai ușor de traversare cu mașina dintr-o parte în alta. Aberații în stil românesco-bulgăresc.
În fine, am perceput aspectul ăsta și un pic mai acut deoarece eram zombi de obosiți și nu aveam chef de trămbălări suplimentare. Într-un final eram aproape să renunțăm, dar am zis hai să întrebăm totuși la recepția de la Rai Bungalows dacă au camere libere.
Ne-am orientat cu greu în spațiu, deoarece nu există plăcuțe bilingve, iar literele slave nu prea le știam și am descoperit până la urmă centrul de comandă. Nu prea știa nimeni engleză și au trebuit să o cheme pe o fetiță de 14-15 ani să ne intermedieze discuția. Deci așa ceva ca acolo nu mi-am imaginat că e posibil. Stațiune turistică și nimeni să nu știe engleză. mai degrabă cunoșteau germană, unii dintre ei. Cum pana mea să fii centru turistic și să nu ai idee de limba engleză?
Se pare că cel puțin partea aceasta de bungalowuri , partea nordică a Kamchei este cumva o zonă pentru oamenii muncii sau ceva, pentru săracii din Bulgaria. Nu am văzut o singură mașină străină sau din România. Cred că eram singurii turiști străini din locul acela. Am întâlnit mai târziu un alt cuplu de polonezi care veniseră să stea la cort, dar cam atât.
Așadar, am avut „noroc” (relativ și o să explic mai jos de ce) și întâmplarea face că am găsit o căsuță liberă, tocmai eliberată. Citisem niște recenzii destul de negative despre acest loc și am fi vrut să-l evităm, dar nu mai aveam energie să explorăm, așa că am ales ce ne-a oferit universul și ne-am zis să decidem a doua zi dacă mai rămânem în zonă sau nu.
Ca să ajungem cu mașina în interiorul bungalowrilor de la Paradis a trebuit să găsim pe cineva care știa engleză și pe care l-am suit în mașină să-mi arate drumul, căci singur nu-l găsisem și nici nu prea aveam cum. Eu nu mi-am imaginat că nu există legătura de care vorbeam mai sus și am crezut că nu m-am priceput eu să găsesc drumul. Rătăcisem aproape o oră pe jos cautând acest drum de legătură și într-un final am renunțat. Așadar am făcut ocolul de 5-6 km și am ajuns în interior.
Prețul cerut a fost mai mare decât cel care era pus pe site (cel mai mare din zonă), undeva la 110 leva (275 lei)/noapte, o jecmăneală să fiu sincer și am avut parte de un bungalow cu 3 camere (2 mai mici și un living ... cred că mai încăpeau să doarmă încă 2 persoane), un hol, baie și bucătărie, plus o terasă (bungalowul 406). Dacă aveam de ales probabil n-am fi dat atâția bani, însă am fost constrânși de oboseală.
Primul lucru notabil la acest bungalow a fost explozia de mirosuri ... o combinație de rahat parfumat cu detergent, extrem de înțepător, ca atunci când încerci să acoperi un miros cu altul. Oricât ai da cu parfum peste rahat, tot a rahat miroase. Am lăsat deschise geamurile până dimineață, dar tot puțea. Ni s-au adaptat nasurile cât de cât la un moment dat, dar era suficient să ieși un pic din încăpere și să te întorci că-ți muta nasul. Și acum am mirosul acela dulceag acrișor în gură cumva ... cred că atunci mi-am ars simțul mirosului. Am început să decodific altfel mirosurile, mai ales mirosul de sulf.
Totul vechi în interior, de la robinete, la geamuri (vechi din lemn, care se deschideau greu, cu niște plase de țânțari amețite, absolut necesare totuși, căci erau țânțari). Apa era sălcie, ruginie, dar nah, dacă o lăsai să curgă un timp se curăța.
În fine, ne-am focalizat pe ceea ce era bine , un loc la umbră, spațios, cu apă, curent, loc de gătit, închis cu cheia și ne-am bucurat de frumusețea împrejurimilor, dincolo de aspectele negative ale bungalowlui.
Am observat că existau totuși și bungalowri mai frumoase, mai moderne, genul felie de tort, ochioase, dar și niște dărăpănături de pe vremea lui Brejnev. Genul de ruine ca în fotografia de mai jos, erau la tot pasul.
Am luat masa în holul bungalowlui, un hol mare cât o cameră.
A doua zi am ieșit la plajă un pic, ne-am făcut o idee cam pe unde am vrea să stăm mai mult la plajă și apoi am început să explorăm din nou locația deoarece nu ne convenea să dăm atâția bani pentru acele condiții.
VEDEȚI MAI JOS CÂTEVA FILMĂRI DIN ZONA PARADISE BUNGALOWS
De la bungalowri la plajă ajungi în 2 minute ... plaja e largă, cam 50 de m, nisipul e fin și albicios. Însă noi preferăm locurile mai retrase, unde nu prea sunt valuri și poți să faci nudism și snorkeling. Plaja din capătul nordic, unde se face un cot mai înalt, părea perfectă. Aveam s-o explorăm în seara respectivă și să revenim a doua zi.
AICI și o filmare de pe plajă din dreptul PARADISE BUNGALOWS.
În general, programul nostru de dimineață includea o cafeluță vegană Gano (deja e unul dintre gusturile preferate din vacanță, gustul cu care am deschis toate diminețile de pe unde am fost în ultimii 2-3 ani - zic că e vegană deoarece are lapte vegetal, dar și celelate componente sunt bio, zahăr de treistie și ciupercă gano, efectul fiind mai puțin acid decât o cafea obișnuită, fiind mult mai tolerabilă de stomac, fără să-ți facă foame) și un mic dejun rapid în general fructe sau câțiva biscuiți, apoi fuga la plajă cât mai devreme, de pe la 7.30 ideal până pe la 11 (la locul nostru preferat din Kamchia), oră după care ne retrăgeam că era prea cald și să luăm prânzul (în general pregătit de noi la aragazul de camping) sau în rarele ocazii când am mai mers pe la restaurante. După masa de prânz în general călătoream să vedem alte locuri, alte plaje, altceva, iar seara după 4.30, dacă rămâna timp mai făceam o plajă (acolo unde eram). Iar seara, în funcție de ora la care reveneam mai luam o cină frugală sau ne așezeam la petrecut cu vecinii bulgari cu care ne-am împrietenit și ne-am distrat de minune.
ZIUA 2
A doua zi am continuat să căutăm un nou loc de cazare și după câteva ore de căutări eram aproape să renunțăm, dar ne-am amintit că fix la intrarea în zona turistică, prin partea de nord, era un camping în stânga (campingul Neptun, care nici măcar nu apare pe vreo hartă ca și nume sau ceva). Ni se părea că e un pic cam departe de plajă, dar după cum am aflat mai târziu, era doar la 10 minute de mers pe jos de plajă și la 25 de minute de locul unde am mers în fiecare zi de dimineață deoarece era apa liniștită și curată. Campingul este gard în gard cu Elmona Bungalows (unde sunasem prima dată).
Bineînțeles că cei de acolo nu știau engleză decât cam un 5%, dar până la urmă ne-am înțeles, cu 40 de leva (aprox 100 de lei) pentru 2 corturi, o mașină și 4 persoane. Un bungalow era 50 sau 60 de leva. Campingul avea cel puțin 1 ha, cu mulți copaci (era umbrit cam 80%), are vreo 10 bungalowri, o mulțime de rulote (majoritatea oferite de ei), dar și câteva corturi, avea 2 zone cu toalete și dușuri (cam 4 wc-uri și 3 sau 4 dușuri, 3 și cu apă caldă, unul contra cost (1 leva 7 minute sau ceva de genul) și unul cu apă rece, undeva într-o margine) și o parcare mare. Pe lângă fiecare rulotă sau bungalow, puteai găsi mese cu umbreluțe, pe la unele erau și grătare și foișoare.
Iată aici cum arată o filmare din interiorul campingului:
Iar AICI, o privire de sus, din dronă de deasupra campingului și din toată zona Kamchia.
Pentru noi au fost condițiile ideale, mai ales că am avut acces și la curent electric, deoarece vecinii bulgari ne-au permis să ne încărcăm dispozitivele la ei, dar și să ne spălăm fructele, legumele sau ce mai era necesar.
Pe vecinii bulgari i-am perceput ca pe niște prieteni vechi și buni, niște frați pierduți față de care ne-am apropiat mult și împărtășit multe cu ei, în primele zile mai greu (doar cu google translate), iar după vreo 3 zile a mai venit o familie care avea 2 copii care știau engleză, iar traducerea a fost mult mai rapidă.
Unii dintre ei știau cântece românești și am ascultat împreună piese celebre din România și Bulgaria. Am cântat și dansat împreună și am băut o Rakie excelentă de casă, de ne-a zburat șapca din cap. Dar doar atât cât să ne veselim și să ne simțim bine.
Am fost foarte plăcut surprinși și impresionați de candoarea lor și de deschiderea față de noi. Oameni simpli, fără fițe, fără figuri, sufletiști.
S-au distrat maxim când le-am cântat în bulgară, cântecele de la desene animate " Asăm sâncio idă od guriță, adni cajă, lecă noj de ciță, zimnă noooj veeece văm, vreme e ză săn, vreme e ză săn ... Lecă noj deța ...” „Lecă noj deța” (nu știu cum se scrie în bulgară, dar scriu cum se pronunță) înseamnă „noapte bună copii” ... după aia în fiecare seară ne ziceam așa :)).
Ne-am reamintit și noi de dobro utăr, dobrî vecer și mai erau anumite expresii care semănau cu ale noastre, dar nu-mi mai amintesc acum (am impresia că „Noroc”, când ciocneam paharele, sună asemănător). M-a surprins faptul că numele peștilor era exact ca la noi (o să vedeți pe filmarea cu croaziera pe râul Kamchia). Denumirea întregii zone vine de la râul Kamchia.
Deci, prietenia cu vecinii bulgari, a fost cireașa de pe tortul întregii experiențe, care a fost foarte plăcută per general.
Așadar, vă recomandăm cu căldură colțul nordic al plajei din Kamchia, un loc unde poți face nudism, snorkeling, unde dimineața apa este foarte curată și liniștită (uneori apa avea reflexe turcoaz, ca în Grecia) deoarece este o zonă și cu pietre dar și cu nisip, la alegere.
Am avut din nou acea senzație că suntem pe plaja noastră privată, ceea ce este absolut uimitor dacă stai să te gândești ce omor e pe plajele din România în August. Mai puțin în Mamaia, căci anul ăsta au mers turiștii cu cămilele printre dunele întinse pe sute de metri între hoteluri și mare și au avut nevoie și de GPS să nu se rătăcească ... lol
Deci am fost aproape tot timpul singurii din acel colțișor. Mai treceau unii în plimbare, dar făceau cale întoarsă.
Eu personal am înotat în larg vreo 500 de m și am găsit mai multe zone cu pietre și am văzut un calcan sau o pisică de mare. Apa nu se adâncește mai mult de 4 - 5 m, pe distanța parcursă de mine, ba mai mult, sunt zone unde te poți sui pe stâncile scufundate să te ridici desupra apei, în picioare. Pietrele sunt erodate, fără colțuri sau zimți ascuțiți.
În altă ordine de idei, anul acesta m-am bucurat de protecția solară cu ulei de cocos extra virgin. Deci nu există ceva mai fain pentru mine senzația oferită de acel ulei cu care mă dădeam și prin păr. Nu am avut nici cea mai mică senzație de jenă sau arsură, pielea a fost mult mai fină și hidratată, părul nu s-a mai făcut mătură și nu m-am mai cojit (uneori mi se făcea un praf fin pe piele, de piele arsă, însă acum nu s-a mai făcut, nici măcar pe nas). Un borcănel de 250 ml ne-a ajuns la 2 oameni, timp de 7 zile de plajă. Nu folosești nicio chimicală, ba dimpotrivă îți menți pielea foarte sănătoasă. În plus, bronzul a ținut foarte mult, chiar și acum în decembrie încă mai rezistă.
De copacul căzut din poza de mai jos ne agățam toate lucrurile să se usuce. E o experiență rară să găsești trunchiuri de copac în mare. Eu cred că am atins un asfel de trunchi la un moment dat. Ciudat tare ...
AICI VEDEȚI CÂTEVA FILMĂRI DE LA PLAJA NOASTRĂ PREFERATĂ
Iar AICI filmarea din dronă a zonei.
Aproape în fiecare zi, la prânz am mâncat pepene. În bazarul de lângă Paradise Bungalows era 1 leva/kg (cam 2,5 lei/kg), însă prin localitățile din jur, dacă nu erau la stradă, puteai găsi și cu 0,5 leva/kg. Prețurile la alimente erau destul de măricele (dacă-mi amintesc bine, roșiile erau 2 leva, piersicile 2,5 leva, pâinea 2 leva/ jumătate de kg, apa minerală era ieftină, am găsit și niște bere cu limonadă, gen Ursus Cooler, foarte bună, 2 leva/litru sau 900 ml). Există mai multe magazinele și un supermarket în zonă (RAI se numește), cam departe de zona „săracilor”, cu prețuri așa și așa, dar e fain să intri acolo să te mai răcorești, dacă nu de altceva. Nu prea am luat mâncare totuși de la ei, deoarece luasem de acasă cartofi, vinete, ardei, morcovi, ceapă, dovlecei, orez, bulion, ketchup și alte sosuri, ulei, șamd (cu care ne-am făcut tot felul de mâncărele aproape zilnic) și de asemenea, vreo 7 bidoane de 5 l de apă, care ne-au prins excelent. Cred că am consumat 1 bidon/zi. Doar în ultima zi cred că am cumpărat ceva apă, nu sunt sigur. Este important acest aspect, mai ales la plajă. Acolo sugeam un bidon de 2,5 l ca sugativa. Luați-vă cât mai multă apă dacă puteți, cu voi. Mie personal nu prea îmi place apa la pet și nu știi cu adevărat ce se bagă în acea apă, așa că apa voastră de izvor sau din alte surse cunoscute, este sigură.
Anul acesta am experimentat și plaja de pe țestoasă sau de pe diverse salteluțe. E mult mai plăcut să te răcorească apa pe dedesubt și mai relaxant. O experiență care merită probată.
Mi-am amintit un lucru pe care doream să-l menționez. Eu am abonament la Telekom. Am 2 telefoane mai vechi, unul de vreo 3 ani și altul de vreo 5-6. Pe niciunul din ele nu am reușit să fac roamingul să funcționeze deși era totul activat în servere și în telefon. I-am și sunat pe cei de la București și mi-au confirmat că la ei totul e ok. Prietenii cu care am fost și soția au avut net prin roaming (prin Vodafone, Orange și Telekom - soția, dar ea are un telefon mai performant).
Vă recomand să sunați înainte de a ieși din țară, deoarce eu am stat pe robotul celor de la Telekom vreo 40 de minute până au răspuns, pe roamingul soției, consumând minute de aiurea, (ceea ce mi se pare o mare mizerie) și tot nu am rezolvat nimic.
În 2019 când aveam mobil de la Digi am avut semnal și în Bulgaria și în Italia, cu același telefon. Ca să știți. În campingul Neptun semnalul este de asemenea extrem de slab prin wifi. Abia dacă merg uațapul sau Telegramul ... foarte greu se încarcă o poză, iar să vezi filme sau Youtube nu intră în discuție.
VA URMA ... explorarea părții sudice a Kamchiei (croaziera de pe râul Kamchia, zona de vărsarea râului Kamchia în mare, zona de lux a Kamchiei), apoi explorarea altor zone din traseul stabilit, campingul Irakli, Beala, Sunny Beach, întoarcerea la Varna, Topola și aventura cu bacul de la Silistra.
Mulțumesc Camelia, I și A pentru o parte din poze și filmări. Mulțumesc Mișu pentru muzica ta, pe care am folosit-o atât de mult în vacanță și am pus-o în fundal la unele filmări.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vă rog păstrați decența în limbaj, iar dacă aduceți critici, mențineți un limbaj civilizat, logic și argumentat pentru a fii o critică constructivă. Mulțumesc!